Azi m-am trezit devreme…la fel de devreme ca in fiecare zi
de munca, inainte sa sune ceasul meu, inainte sa sune ceasul tau. Doar ca nu am
urmat rutina, nici nu am indraznit sa deschid ochii…stiam ca nu esti acolo,
stiam ca nu are cine sa-mi zambeasca inapoi.
M-am rasucit de pe o parte pe alta, am incercat sa mi te
scot din minte, am incercat sa deschid ochii si sa zambesc, dar nu am
reusit…nici macar sa deschid ochii. Am asteptat tipatul ceasului care parca a
venit prea greu. Am deschis ochii dar n-am vazut altceva decat o perna
singuratica si un pat gol. Stii ce am facut la culcare? Perna portocalie care
iti place tie am pus-o in locul tau…
Au trecut secunde, au trecut minute, au trecut ore, dar tu
nu ai trecut… si stiu, te-am ranit, te-am facut sa suferi, am scos ce era mai
rau din tine. Tu mi-ai adus soarele, eu ti-am adus norii. Tu mi-ai adus
zambete, eu ti le-am furat si le-am inlocuit cu tristete. Tu mi-ai oferit
fericirea, eu te-am facut nefericit…
Asa ca am sa tac, am dispar usor pana cand orice amintire
placuta va disparea din mintea ta dar am sa te pastrez cu mine.
As da o viata in schimbul unui scurt moment de fericire
deplina!