Mad as a hatter

Poate ca ai avut tu dreptate, sau poate nu. Poate am avut eu dreptate, desi ma insel. Oricum nu voi recunoaste, niciodata n-o fac.
Nu are importanta, cui i-ar pasa. Poate doar noua, dar lumea nu observa.
Si oricum suntem nebuni ca niste palarieri.
Si oricum avem fiecare lumea lui minunata.
Si oricum fiecare este personajul principal in povestea lui, iar tu esti mereu secundul.

Dar nu-i asa ca ar fi mai placut totul in doi?
Sau...poate nu?

"Why is a raven like a writing desk?"

Cui ii pasa?

You're terribly late, you know...naughty!

Don't 'face' reality, let it be the place from which you leap

Don't 'face' reality, let it be the place from which you leap


Seara se lasa ince si sigur.
Afara este racoare, suntem in plina toamna si incet incet si-a intrat si ea in drepturi.
Vantul adie, deocamdata nu e cel mai rece, dar e destul cat sa-ti inghete varfurile degetelor.
Inca se mai aud greierii pe langa fereastra, inca mai au putere sa cante, nu au inghetat de tot.

In casa e caldut si comod.
Cateva lumanari licaresc in intuneric.
E placut, e acasa, e in siguranta.
Cana de ceai abureste in fatza si emana un miros placut de fructe.
Ecranul adauga un plus de lumina, imagini colorate alearga in fata ochilor incantand privirile.

Sub patura e mai bine.
Lasi capul intr-o parte, lasi oboseala sa puna stapanire pe tine.
Ochii iti sunt grei si te chinui sa tii pasul cu ei.
Degetele ti se joaca bland prin parul incalci
Simti cum iti mangaie usor obrazul
Buzele calde iti saruta fruntea
Grijulie, te cocolosete, trage patura bine peste tine
Sub paturi sunteti in siguranta

O voce domoala iti sopteste cel mai dulce « Noapte buna »
Adormi
Si dormi atata de bine
Visele placute te insotesc toata noaptea
Frigul nu va atinge
Ai somnul cel mai lin stiind ca in zori aceeasi voce domoala iti va sopti la fel de dulce « Buna dimineata »

http://www.youtube.com/watch?v=BUUT7YKSwHQ&NR=1

Fara sens

Devreme in noapte…orasul e mult prea linistit…parca ceva rau se anunta…

Tarziu in noapte…orasul a amutit…strazile sunt pustii…

Asta nu este orasul meu…nu il recunosc…

Strig…heeeiii…heeeeiii inapoi…ecoul sec si prea lung…

Nu tu motoare…nu tu forfota…nu stiu unde ma aflu…

M-am pierdut…m-am ratacit…si totusi cunosc strada asta atat de bine…

Fiecare fir de praf…fiecare crapatura in asfalt…fiecare piatra…


Un balon colorat…pluteste usor, din ce in ce mai sus….si poc
Inca un balon…
Si inca un balon…
O multitudine de baloane colorate se ridica spre luna plina
Cosmarul meu pare sa se fi terminat
Cu fiecare balon spart aud un nou sunet, o noua voce, un nou zumzet, forfota orasului
Acum recunosc fiecare colt, fiecare rasuflare prafuita, fiecare atingere a vantului
Am deschis ochii si sunt acasa.

http://www.youtube.com/watch?v=_CF7sER73TY&feature=related

Alerg

Alerg din ce in ce mai repede

Alerg si este intuneric, este bezna

Alerg si din cand in cand o raza slaba de luna imi atinge obrajii printre copaci

Alerg si frunzele aproape uscate imi biciuiesc fata

Alerg si aud sunete sinistre in jur

Alerg spre mijlocul unei paduri intunecate

Alerg si nu ma pot opri din alergat

Alerg si tot nu mai ajung

Alerg si nu stiu incotro ma indrept

Alerg cu hainele rupte, cu genunchii zdreliti, cu corpul zgariat, cu fatza innegrita

Alerg spre lumina

Alerg si nu ma voi opri

Decat acolo

http://www.youtube.com/watch?v=dQZ7JUhQR-c

Sunt speciala

Normal ca sunt speciala, cu totii suntem.
Fiecare este unic si special in felul sau.
Dar acum nu vorbesc de tine, nu vorbesc de voi, acum vorbesc de mine.

Sunt speciala pentru ca am un zambet larg.
Sunt speciala pentru ca gatesc dragoste.
Sunt speciala pentru ca traiesc intens.
Sunt speciala pentru ca iubesc oamenii deosebiti.
Sunt speciala pentru ca stiu sa fiu cu adevarat trista. Sunt speciala pentru ca, uneori, vrei sa ma iubesti, dar nu poti.
Sunt speciala pentru ca imi traiesc viata.
Sunt speciala pentru ca cunosc si recunosc oamenii.
Sunt speciala pentru ca stiu sa port de grija altora.
Sunt speciala pentru ca totusi sunt egoista cand e cazul.
Sunt speciala pentru ca sunt un Peter Pan.
Sunt speciala pentru ca stiu ca fericirea dureaza cat o punga de Cini Minies.
Sunt speciala pentru ca imi place cafeaua fara gust de cafea.
Sunt speciala pentru ca pot creea o atmosfera calduroasa.
Sunt speciala pentru ca pot sa plang, sa rad, sa iubesc profund fara sa urasc.
Sunt speciala pentru ca iubesc neconditionat.
Sunt speciala pentru ca sunt fixista.
Sunt speciala pentru ca aici ma poti cunoaste cu adevarat, cu totul.
Sunt speciala pentru ca nu imi pot pierde latura romantica, oricat as ascunde-o.
Sunt speciala pentru ca imi place sa ma cuibaresc.
Sunt speciala pentru ca nu iti spun cand nu te mai vreau.
Sunt speciala pentru ca imi plac boabele de rodie.
Sunt speciala pentru ca ies din multime.
Sunt speciala pentru ca nu ma ascund dupa vorbe mari.
Sunt speciala pentru ca ma imbat repede.
Sunt speciala pentru ca pot fi amuzanta.
Sunt speciala pentru ca ma tem de ace.

Nu stiu, eu am ramas in pana de idei, desi modestia nu ma caracterizeaza.
Poate mai adaugi tu ceva, poate imi spui tu de ce sunt speciala.

Orasul

Iubesc asfaltul plin de gropi si prea prafuit pe care calc in fiecare zi.
Iubesc ciorile ce croncane in Cismigiu.
Iubesc oamenii care se uita ciudat la mine in metrou.
Iubesc haosul zilnic.
Iubesc banca din fatza unui bloc.
Iubesc praful din tzarcul cainilor.
Iubesc iarba pe care zaceam primavara cu un pet de bere in fatza.
Iubesc malul Dambovitei si gangul de la Suburbia.
Iubesc cladirea care candva abea se construia.
Iubesc prima masa pe care am luat-o impreuna.
Iubesc primul « Buna, eu sunt… »
Iubesc garsoniera pe care n-o voi revedea.
Iubesc pireul cu lapte si pastele cu sos alb.
Iubesc mirosul de tutun si bere.
Iubesc mirosul de cauciuc incins.
Iubesc hainele colorate.
Iubesc amintirile.
Iubesc pozele.
Iubesc parul nepieptanat.
Iubesc aceleasi haine pe care le revad.
Iubesc parfumul de capsuni.
Iubesc subsolurile agitate si pline de oameni.
Iubesc mirosul toamnei.
Iubesc latratul cainilor.
Iubesc zgomotul greierilor la sfarsitul verii.
Iubesc camera verde.
Iubesc scaunul pe care-mi petrec foarte mult timp.

Iubesc hotelul parasit pe langa care am trecut de mii de ori.

Iubesc infectul asta de oras, care mi-a adus atatia prieteni, atatea bucurii, atatea distractii, atatea sentimente de toate felurile.
Iubesc orasul asta care mi-a devenit casa.

Dont Worry,Be Happy

Am gustat fericirea.
Am muscat din ea cu pofta, m-am infruptat din ceva ce am poftit mereu.
Am gustat fericirea si a fost atata de dulce.
Iti multumesc pentru fiecare secunda din ea pe care mi-ai oferit-o.
Iti multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna cu adevarat fericirea, ca ai adus stropul ala care lipsea din momentele aproape de extaz.
Nu voi uita asta niciodata, iti voi multumi mereu pentru ca mi-ai aratat-o.
Ma bucur ca am atins in sfarsit fericirea.

Dar imi va fi mereu dor de ea, de fericirea totala.
Acum ca mi-ai aratat fata ei, o vreau mereu.
Acum ca am aflat cum este, voi visa mereu la ea si o voi pofti din ce in ce mai mult.

Mereu mi-am pus aceeasi dorinta, sa fiu fericita.
Acum cand stiu ce este fericirea imi voi punea caeasta dorinta mai des, voi lupta pentru ea, o voi cauta pana ma voi sfarsi.

Fericirea e cand ai prietenii langa tine.
Fericirea e cand nu-ti lipseste nimic.
Fericirea e cand te simti iubit.
Fericirea e cand ai cireasa de pe tort cu tine.
Fericirea nu e cand ai totate avutiile din lume, ci cand esti bogat in prieteni si in sentimente.

Iti multumesc inca o data ca mi-ai aratat fericirea fara sa ma gandesc la consecinte.

http://www.youtube.com/watch?v=kv-mxH9Z6ao&feature=related

Eu nu fac greseli, eu experimentez

E bine sa stii...si totusi nu este perfect.
Stii ce va urma...si stii ca nu va fi perfect.
Stii ce a fost...si a fost perfect.

Am face orice pentru clipa aia de fericire, avem senzatia ca merita totul.
Merita...dar asta nu schimba nimic

Stii ce va fi maine?
Esti omul momentului.

E bine sa stii...dar parca nu mai poti profita din plin de clipa aia.

Cumpara-mi niste timp

Cumpara-mi niste timp.
Cumpara-mi un vechi ceas de buzunar, unul care aparent nu merge, dar cu care sa pot manevra timpul.
Imi doresc un ceas cu care sa pot tine timpul in loc sau il pot da inainte cand si cum am chef.
Un ceas ingalbenit de timpul ce a trecut peste el, un ceas ce se poate razbuna pe timpul ce l-a ingalbenit.
Un ceas care se poate intoarce la momentul cand era nou si te poate aduce inapoi in viitor.

Iti promit ca iti voi cumpara acest ceas.
Iti promit ca il voi cauta si va fi al tau.
Iti promit ca timpul va sta la picioarele tale.
Iti promit ca pe tine timpul nu te va ingalbeni niciodata.

http://www.youtube.com/watch?v=VoGdz2EKGO0

Let me down but make me fall

Ma cred puternica, ma cred invincibila, ma cred in stare sa depasesc orice bariera, sa daram orice munte care-mi sta in cale.
Mi se pare ca pot fi destul de precauta pentru ca stiu déjà detaliile problemei…dar oare chiar pot ?
Nu, evident ca nu pot, normal ca nu ma abtin.
Eu, super eu, eu fac fatza cu brio, eu trec peste cu cea mai mare usurinta, eu nu sufar, pe mine nu ma doare, doar pentru ca stiu de la inceput ce ma asteapta…the hell I do.

Poate daca insist cu asta ma voi convinge, poate o sa incep sa ma cred.
Da, poate par, dar nu, nu sunt.
Si s-o ia dracu de precautie ca nu ma ajuta cu nimic.
Si duca-se unde or vrea ele de cunostinte asupra subiectului, ca oricum nu ma ajuta cu nimic.

Macar sa pot pica cu totul asa ar merita caderea.
Lasa-ma jos dar fa-ma sa cad (Let me down but make me fall)

Linia dintre placere si durere este atat de subtire, si atat de repde se sterge.
Dar dau orice pentru placerea maxima, indiferent de ce durere vine dupa.

Aud catve acorduri si mi se umezesc ochii, aud vocea si incerc sa ma abtin…e ok, esti bine, nu s-a intamplat nimic, esti in regula, nu ai nici o rana, ai scapat intreaga din accident.Nu strica fericirea pe termen lung pentru o clipa de frumusete.

Tenesi vechi

http://www.youtube.com/watch?v=wL9zIpgy3Vk

Se stie ca femeile sunt dependente de cumparaturi.
Si ce cumpara femeile cel mai des ? Pai as zice ca pantofi. Fie o pereche nou de tenesi ultimul strigat, fie o pereche de pantofiori stralucitori, fie o ghetutza adorabil, dar incaltaminte.

Asa ca...cu ce ar putea o femeie sa compare cel mai usor o relatie ?
Evident cu o pereche de pantofi.
Deci o relatie este ca o pereche de pantofi.

Stii cum este, ii vezi prima data in vitrina si te indragostesti pe loc.
Uita-te doar la ei, sunt exact ce-ti trebuie.
Culoarea e la fix, modelul nici ca se putea mai bine, acum mai ramane sa testezi marimea.

Uneori visul se spulbera aici. Ii probezi si ceva nu este in regula. Poate te strang, poate sunt prea mari, poate pur si sipmlu nu arata bine pe piciorul tau sau ceva te deranjeaza. Asa ca relatia ta cu acea pereche de pantofi se termina aici.

Dar se poate merge mai departe, si imagineaza-ti atunci, noua ta pereche de pantofiori, curati, stralucitori, noi nouti si cat esti de mandra de ei. Adori sa vezi lumea admirandu-i, admirandu-va impreuna.

Dar timpul trece, tu ii porti, cat mai des ii porti, pentru ca sunt inca noi, pentru ca inca sunt la moda, pentru ca nu poti fara.

Dar timpul trece si ceva incepe sa cedeze.
Vai ! O zgarietura ! ceva s-a rupt ! Nuuuu ! Si cosmarul incepe.

Asta este inceputul sfarsitului pantofiorilor noi. Mai devreme sau mai tarziu toti se deterioreaza.
Si daca reusesti sa eviti asta, tot apare ceva.
Poate pur si simplu nu-ti mai vin sau poate s-au demodat…asa ca pantofii ori sunt aruncati la gunoi, cat mai departe de tine, ori, daca sunt norocosi, ii uiti undeva in fundul unui dulap.

Credeai ca povestea s-a terminat aici ?
Ei bine nu. Exista si exceptii, exista si cazuri fericite.
Ai putea sa-i porti totusi inca. Ai putea sa nu-i extenuezi de la inceput si asa, nefiind afectati de timp, ii poti purta periodic, iti pot fi cei mai buni prieteni in zilele ploioase.

Si urmeaza varianta cea mai fericita, varianta in care ti-au placut atat de mult incat chiar nu poti renunta la ei, incat o zgarietura nu te afecteaza, un siret lipsa se poate inlocui, o gaura se poate petici.
Si cand totul pare pierdut, cand reparatiile sunt de prisos…tu tot ii vei purta, tot nu vei renunta la ei.

Eh…n-ai vrea sa fii o pereche perfecta de tenesi purtati pana la epuizare ?

Eu cunosc atat de multe perechi de tenesi rupti incat as vrea sa fiu ca ei.

"Arata-mi tenesii tai ca sa iti spun unde si cum ai petrecut" un alt citat din clasici.

http://www.youtube.com/watch?v=KeVWaVhvrh0

Don’t you just love mornings ?

Mmm…iubesc diminetile.
Am adorat intotdeauna lumina zilei, iubesc soarele incalzindu-mi pielea.

Ochii atat de obositi, rosii, impaienjeniti dupa o noapte lunga imbibata in alcool, fum si transpiratie. Corpul sarat si obosit nu mai vrea sa cooperez dar tu insisti, tragi de el. Bordura era rece, acum déjà s-a incalzit. Nu se zaresete nici urma de nor, a inceput sa se auda un ciripit, un latrat si zumzetul strazii. Undeva in dreapta cineva mormaie intr-una o poveste, in stanga se aude cantecul oboselii pe care, poate in alta ipostaza, l-as injura de mama focului, niste fete se agita zgomotos in jurul nostru.

E dimineata, aprind o tigara dar fumul ei nu mai aluneca la fel de usor. Nu este prima tigara din dimineata asta, ci ultima de seara trecuta.
Printre pleoapele semi deschise zaresc urme de soare.
Imi place mirosul dimineatii. Nu minunatele dimineti de la mare, nu diminetile de acum cativa ani, nu dimineata aia pe care nu o mai tii minte, imi place pur si simplu DIMINEATA.

http://www.youtube.com/watch?v=mW2R2zAVGVY&feature=related

Taci am zis! (iar zic)

Nu pot sa scriu asta fara sa mentionez ca titlul este un citat dintr-un mare clasic in viata al carui nume nu-l voi mentiona, cine stie il stie.





Nu se poate dom’le, este imposibil. Nu stiu frate sa-mi tin gura, nu stiu sa tac.
Ah nu m-ai auzit ? E ok, nici nu-i nevoie sa ma auzi ca sa stii ca am ceva de zis. Atata timp cat inca pot sa scriu o sa ma tot auzi. Scriu mesaje, scriu povesti, de toate, pana ajunge ideea la tzinta.

Dar totusi, nu m-as putea abtine din cand in cand ? Nu e chiar ok sa lasi vorbele sa-si faca de cap. Dar cand se urca aburii alcoolului in creier s-a terminat, nu ma pot abtine. Nu zic ca n-as fi vrut sa ma pronunt, ci doar ca uneori e mai bine sa taci.

Si eu, aia calculata, aia treaza, aia mereu cu capul pe umeri, dau peste o noapte lunga, peste multe pahare sau peste un lucru enervant si demonul iese sa-si faca de cap…poate ar trebui sa tac din cand in cand, desi tac prea mult.

Stii faza aia cu tigara ?
Imi oferi o tigara iar eu o refuz.
Poate era ultima ta tigara, poate o vroia altcineva mai mult ca mine, poate am si eu un pachet in buzunar, poate poate, asa ca te refuz.
De asta refuz, pentru ca ar putea deranja pe cineva, pentru ca cineva isi doreste mai mult, pentru ca e ultima speranta, ultimul fum.
Fumatorii nu refuza tigara.

http://www.youtube.com/watch?v=coZI8oo2eVw

PS: Futu-i messu si offline-urile pe care nu reusesc sa le vad

Sweet potatoes

Taraste-ma dimineata devreme din pat ca sa-mi arati cum se joaca pisicile in gradina.
Opreste-ma din munca pentru a-mi povesti o faza amuzanta pe care ai vazut-o azi.
Intrerupe-ma de la un film ca sa ma strangi in brate.
Gadila-ma cand port o discutie prea serioasa.
Cumpara-mi piersici pe care nu le voi atinge niciodata.
Nu-mi oferi niciodata flori, pentru nu vrei sa le vezi ofilindu-se.
Priveste-ma rar ca sa ti se faca dor de mine.
Ciupeste-ma sa simt realitatea.
Zambeste-mi cand sunt trista.
Dormi pe perna mea sa-ti pastrez mirosul.
Vorbeste in timp ce dorm doar pentru ca vrei sa ma vezi nervoasa.
Povesteste-mi despre Bora Bora ca sa-mi doresc sa ajungem acolo impreuna.
Fa-mi cafeaua amara si fara lapte pentru ca te amuza strambaturile mele.

http://www.youtube.com/watch?v=gk8_YGeIZis

Don’t you dear tell me the truth, not ever again in your life.
Are you defected?
Don’t you think I would have had the right to be weird, and not you ?
It’s as if that something had happened…but you know what, it hasn’t.
I would have avoided it just for avoiding something like this…funny thing, nothing happened yet here are the consequences.
The consequences of what?
The consequences of nothing I guess.
You are the reliefe I am the burden

Well tough luck, it’s not my choice, it’s all yours so you do what ever you like with it.
But do not forget…about the consequences.

Like the wind

Dimineata se simte briza racoroasa de toamna.
Vantul mi s-ar juca prin plete, daca as mai avea asa ceva. Se multumeste totusi sa-mi sopteasca la ureche un « Buna dimineata » destul de rece si sa-mi treaca niste fiori prin corpul cald, proaspat scos din asternuturi.
Apoi soarele isi face iar loc, iar vantul tace. Seara vine si vantul inca tace, dar eu il astept, maine dimineata va reveni.

Bate vantul in existenta mea, bate vantul zi de zi. Eu bat ca vantul, in fiecare dimineata.
Vine si pleaca, uneori e foarte imprevizibil. Uneori nu vine dimineata.
Vantul e ca o naluca, il vezi, il simti, dar nu-l poti atinge.
Azi e aici, maine nu mai este.

Am venit si am plecat.
N-am pierdut nici o secunda si nici nu o voi face vreodata.

http://www.youtube.com/watch?v=AVi4PUx8bXk&feature=player_embedded

Hai sa fim sinceri

Sinceritatea elibereaza sau impovareaza.

Sa fim sinceri, era o mare nepotrivire.

Deci sinceritatea...poate sa doara sau poate sa nu, la fel cum poate sa faca bine sau poate sa nu.
E placut sa te eliberezi fiind sincer, e ca si cum ti s-a luat o piatra de pe suflet.
Dar uneori sinceritatea raneste, sinceritatea te tine treaz si te bantuie.

Sinceritatea nu vine niciodata la timp. Uneori e prea devreme, alteori prea tarziu, dar niciodata nu vine la momentul potrivit...si totusi vine.

Sinceritatea e taioasa, e rece ca un cub de gheata in mijlocul iernii, si in acelasi timp oblojeste rani sau topeste inghetzul.

Hai sa fim sinceri...vrem asta, vrem sa fim sinceri?
Bine, hai sa fim sinceri...care ar fi consecintele? Care sunt consecintele?
A ranit sau a taiat?
A inghetat sau a incalzit?
Hai sa fim sinceri, putem sa fim sinceri?

Sau sa nu ne torturam spunand adevaruri?
Sau sa nu ranim oamenii cu vorbe?
Sau sa evitam consecintele?

Consecintele...iata consecintele...sinceritatea, nu vine niciodata la timp, nu se sincronizeaza.
Consecintele sincronizari...care ar fi fost? Complicatii...
Consecintele sinceritatii care sunt? Complicatii...

Pentru oameni cu complicatii

O noua poveste

Lucrurile se schimba.
Lucrurile se pot schimba brusc, peste noapte.
Lucrurile se pot schimba intr-o fractiune de secunda.

Dar e bine, e in regula, schimbarea e buna.
Schimbarea arunca o lumina noua asupra lucrurilor.
E posibil sa iti fie dor de vechi, dar asta nu te va opri sa imbratisezi schimbarea.

Lucrurile s-au schimbat asa…puf si gata. Uneori e mai bine asa.
Si acum sa intoarcem pagina, sa mergem mai departe, sa scriem povestea vietii.
Acum ce urmeaza ? Ce randuri voi mai insira ? Ce poveste incepe ?
Vrei sa fii personaj in povestea asta ? Oricum eu aleg, nu tu.

Fara greseli, fara iertare.
Doar un nou inceput, doar o noua poveste.
Incepe un nou capitol.

Iertare?

Citind un articol undeva mi-a dat prin cap sa ma intreb, asa ca ma intreb, si va intreb ca apoi sa deviez de la subiect.

Cum ceri iertare ?
Cum spui ca iti pare rau de ceva ce ai facut ?
Cum iti ceri iertare pentru ceva ce inca nu ai facut ?

Toti gresim.
Nu ma contrazice, o vei face degeaba. Chiar daca poate nu vrei sa recunosti, asta este adevarul. Da, si tu gresesti, nimeni nu e perfect.
Dar ca sa iti poti cere iertare trebuie mai intai sa-ti recunosti greseala. Asta fiind totusi partea usoara.

Cum iti gasesti cuvintele ?
Care sunt cuvintele potrivite ?
Cum exprimi ideile alea pe care ti le-ai notat undeva in minte pentru urmatoarea greseala ?

Nu stiu cum o faci tu, dar mie niciodata nu-mi vin cuvintele.
De obicei ma feresc de asta si astept sa aud cum sunt invinuita de acel ceva.
Si atunci ce fac ? Ce zic ? Nu prea zic nimic, prefer sa cobor privirea si sa fiu de acord…si cam atat.

Dar chiar vrei sa-ti ceri de fiecare data iertare ?
Chiar simti nevoia sa fii iertat pentru fiecare greseala ?

Eu doar uneori. Poate ma simt de fiecare data vinovata, doar ca uneori mai mult, alteori mai putin. Prefer sa gresesc in fata altora, dar daca greseala asta inseamna sa fiu corect cu mine, atunci sentimentul de vina dispare.

« Cum ceri iertare » se schimba in « Cand ceri iertare »…dar asta nu face lucrurile mai usoare.

Eu pot ierta dar nu uit, nu pot si nici nu vreau.

Balanta? Poate maine

Eu ador diminetile
Eu imi iubesc prietenii
Mie imi plac filmele
Eu ma plimb prin parcuri
Mie imi plac punkistii cersetori
Mie imi place sa socializez
Eu nu discriminez
Mie imi displac rasistii
Eu nu apreciez glumele proaste
Eu nu-mi batjocoresc cunoscutii
Eu imi respect familia
Eu nu tin oamenii langa mine doar pentru aparente
Mie imi plac florile si romantismul
Mie imi plac desenele animate
Mie imi place sa mananc
Eu sunt ordonata
Eu ascult povesti
Eu respect
Eu gandesc matur desi vreau sa fiu inca copil
Eu sunt calculata
Eu nu sufar de etichete si preturi
Mie nu-mi plac prefacatoriile
Mie nu-mi plac falsele prietenii
Eu ascult muzica linistitoare
Eu privesc rasaritul si apusul
Eu dorm suficient
Eu am grija de oameni
Mie imi place sa citesc
Pe mine nu ma incanta fanteziile exagerate
Eu nu cred in povesti, desi le ascult
Mie imi place mirosul de tei
Ma incanta aroma fumului de toamna

Care sunt asemanrile ?
Care sunt diferentele ?
Facem o balanta ?

http://www.youtube.com/watch?v=CaT86mk9gj8

Little box of big memories

Da da , stiu, am zis ca nu voi mai iubi. Nu pentru ca nu-mi place sau pentru ca n-as vrea, ci pentru ca iubirea nu prea pare sa se mai lege de mine. Lucrurile par sa se schimbe odata cu varsta, cand cresti parca piere si pasiunea.

Si totusi imi dau seama ca iubesc.

Iubesc lumina soarelui, iubesc diminetile, iubesc fumul de tigara toamna.
Iubesc lucrurile ce par nesemnificative.
Ador sa o vad pe Sheeba sarind pe mine, ador sa va vad fetele incantate in fata unei mese indestulatoare, iubesc veselia din vocile voastre in timpul unei nopti reusite, iubesc rasetele puternice si galagia voastra.

Imi iubesc prietenii de care imi era atat de dor desi inca am senzatia de dor.
Ador sa ii vad fericiti doar pentru ca sunt impreuna, ador gesturile lor de iubire.

Daca as putea v-as tine pe toti permanent cu mine, oriunde as fi, oriunde ati fi voi.
Mi-as lua o cutiuta frumos colorata, decorata special, si v-as pune acolo, pe fiecare in parte, si apoi v-as purta mereu dupa mine, in cel mai sigur buzunar.

Zambetul tau ar sta in centru, gesturile tale copilaresti fix langa el, pe langa voi ar sta o privire blanda iar langa ea o voce calda, o mana calda v-ar fi alaturi si niste chipuri arse de soare, o minte sclipitoare si o imaginatie bogata.

http://www.youtube.com/watch?v=hOr8Ua9Z9FA&NR=1

I, you and we in an imaginary world

I would wanna hear music without sounds.
I would read unwrtitten stories.
I would smell your voice.
I would walk on clouds.
I’d never leave you alone.
I’d swim in a chocolate pound.
I’d have a rabbit as a best friend.
I’d build sand castles.

You would touch my words.
You would miss me when I’m close to you.
You would haunt vegetables.
You would never grow up.
You’d buy me peaches just because you know I hate that.
You would talk to the trees.
You’d be wearing a top hat.
You’d be cutting the grass.

We would live in a deserted house.
We would make friends in the middle of nowhere.
We would drink tea from flower cups.
We would ride dolphins.
We’d be playing violins just for the fun of it.
We’d be sleeping under the stars.

http://www.youtube.com/watch?v=HyACsgDB-xw&feature=related

Celtic angels

Angels must be celtics.
I get the shivers just listeing to these warm voices.
They look human, but they must be angels.
Their singing raises me up, takes me to the clouds and then, like a roler coster, brings me back down.
The clear sound of a calm violin and then the cristal voices.
Celtics did not believe in our God, they say they had there own gods...but stil I think agels are celitic.

http://www.youtube.com/watch?v=ofYrt9ymTRo&feature=related

El trecutul

EL dom'le, EL trecutul de care nu scapam niciodata, el pe care uneori am vrea sa-l stergem complet...

Crezi?
Eu nu cred...intr-o izbucnire furioasa as pune mana pe o radiera multicolora cu miros de guma de mestecat si as sterge trecutul cu cea mai mare placere, pentru ca fix in secunda urmatoare sa-mi para rau de gestul asta necugetat.

Si ce daca el m-a format? Si ce daca el imi stie fiecare pas? Ce-i da lui dreptul sa ma urmareasca mereu? Ce-i da lui dreptul sa se tot repete? Caci de reptat se tot repeta, nu? Se repeta parca la nesfarsit. Exista o povatza idioata "Din greseli se invata" dar exista si proverbul ala mult prea adevarat "Istoria se repeta". Am gresit iar umbra trecutului, mereu legata de mine, crezi ca m-a invatat ceva? Asa se presupune, si totusi de ce repetam mereu aceleasi greseli?

Uneori ma uimeste cat ne putem asemana, ma mira cum si tu, ca si mine, faci ce faci si repeti trecutul, faci ce faci si tot cu capul inainte te arunci...si uneori te invidiez...tu inca mai poti pune pasiune. Eu am senzatia ca e totul atat de lipsit de vlaga, atat de fals, atat de lipsit de orice feeling profund...

Da-mi si mie o bucata din PREZENTUL tau, poate uneori dureros dar atat de pasional. Vreau si eu rani cu pasiune, mi-e dor de ele, deja am uitat de durere placuta provoaca

http://kat3lunatic.wordpress.com/