Friday, April 23, 2010

Zei pe piedestal




M-am obisnuit sa ridic statui, sa pictez icoane, sa aduc ofrande si laude oamenilor.
Desi in fond…sunt doar oameni…nu zei…
M-am invatzat sa vad doar partile bune si sa le amplific, sa inchid ochii la greseli, ignorantza, nepasare sau gesture proaste si sa le ascund in spatele unei vorbe bune, unui zambet, unui gest care de altfel n-ar acoperi nici jumatate. Si pentru ca am facut asta, i-am ridicat la rangul de zei sau cel putin semi-zei.

Dar de ce?
Uite cum vad atatia Luciferi cazuti in dizgratie, uite cum defectele abea acum se arata, uite cum nepasarea scoate coltii si uita-te la statui cum cad si se sparg in mii de bucati de piatra, cum icoanele se sterg sub stropii unei ploi scurte de vara, cum ofrandele putrezesc neatinse iar cuvinetele de lauda devin inutile, surde.

De atatea ori am zis ca nu exista zei, ca am sa deschid ochii, ca nu am sa mai ridic statui dar nu m-am tinut de cuvant. Si totusi…piedestatul il tin rezervat pentru mine


Thursday, April 22, 2010

O zi ca oricare


Una peste alta lucrururile par sa fie in regula, viata merge in continuare, zilele trec, noptile vin, totul este natural.
Si pe cata apatie am adunat, pe cate cosmaruri am avut, ziua de azi s-a dovedit a nu fi chiar un epic fail.
Urari din stanga, urari din dreapta, cunoscuti, necunoscuti…si eu care credeam ca m-au uitat, ca am disparut cumva, ca m-am sustras din viata mea. Se pare ca nu este asa…poate abea acum am revenit la realitate…era atat de comod in vis…

Da, o cafea nu a fost de ajuns, o luna a trecut prea repede si un oras s-a dovedit a fi prea mic…si totusi azi e o zi ca oricare…inca un motiv sa bem maine…

Tuesday, April 20, 2010

Liniste


Cred ca am nevoie de liniste…Doar cred, nu sunt foarte sigura…
Liniste dar nu asa cum iti imaginezi, nu tacere complete, nu izolare pe o insula pustie, ci o liniste mai greu de dobandit…o liniste interioara.

Partea buna e ca vreau, partea proasta este ca nu stiu cum o pot primi…partea si mai proasta este ca nu ma poate sfatui nimeni cum sa fac asta.

Aproape…atat de aproape…prea aproape…pana acum ceva timp chiar nu vedeam partile alea negative, iar cand mi s-au aratat, m-au orbit. M-as indeparta daca ar fi posibil…dar abea acum vad partea urata, partea batrana si zbarcita.



Oamenii seamana si totusi sunt diferiti


Mi se pare uimitor cum oameni atat de diferiti pot descoperi ca au lucruri in comun. Ma ia prin surprindere sa vad lucruri asemanatoare intre mine si persoane de la care nu m-am asteptat poate niciodata.
Se pare ca nu suntem totusi atat de diferiti, si da, aparentele intr-adevar pot insela.

Si totusi nu sunt normala, si totusi nu ma incadreze in tipologia normalitatii….cum de altfel nici unul dintre noi nu o face.
Sa ne intrebam de ce? Nu, nu este cazul. Probabil nici unul din noi nu este normal tocmai pentru ca este unic, tocmai pentru ca nu suntem identici.

Dar de ce uneori asemanarile nu sunt de ajuns?
Ei bine, asta este o intrebare demna de luat in seama…dar pe care totusi nu numai ca nu o observam, alegeam chiar sa o ignoram total, sa ne prefacem ca nu o vedem, sa incercam sa fugim de ea.


Imagineaza-ti cum arata un cocolosh…ai reusit?


Tuesday, April 13, 2010

A few years too young


Si daca am gresit eu? Daca am privit dintr-un unghi nepotrivit?
Si totusi, daca eu nu am vazut bine? Daca eu nu am cantarit cum trebuia?

Nu am de unde sa stiu ce s-ar fi intamplat, nu am cum sa stiu ce se va intampla, deci nu vom sti poate niciodata cine a avut dreptate.
Si totusi, nu cred ca asta am masurat eu.
Nu am cantarit variantele posibile, nu m-am gandit din punctul tau de vedere. Da, cred ca am fost egoista, m-am gandit doar la mine. M-am gandit doar la ce as face eu, doar la ce vreau eu, la ce imi face mie bine.


Asa ca poate am gresit eu…Dar e oare gresit sa iti placa fericirea?


Monday, April 12, 2010

So don't forgive me


Alice fara Tara Minunilor. Alice in viata reala.
De fapt ce e Tara Minunilor? Un scut, un refugiu sa scape de realitate…dar crezi ca functioneaza?
Pai da, functioneaza, o zi doua, trei dupa care cobori cu picioarele pe pamant, lasi visele si revii la viata.

Asa ca ce e Tara Minunilor? Cat e de reala Tara Minunilor?
Alice…fara minuni, Alice fara pisica de Cheshire, Alice fara palarierul nebun, Alice fara regina de inima, Alice fara ceai…Care Alice? Cine e Alice?

Alice e de fapt Tara Minunilor, Alice e scutul meu, Alice e fantezia mea, lumea mea departe de realitate, cu minuni mari sau mici, cu bucurii sau cu tristeti…Tu esti Alice, tu esti Tara Minunilor…

Nu sunt gata


Da stiu, am promis….si ce? Uite ca nu ma pot tine de promisiunea asta. Am spus ca refuz, si inca incerc sa ma opun, dar cum pot face asta cand timpul trece si loveste fara mila? Cum pot sa vad lumina in toate nuantzele ei cand norii sunt atat de grosi? Cum sa primesc raspunsuri cand nici macar nu pun intrebarile potrivite?

Atat de aproape…inca putin si s-a dus, inca un pas si ma apropii mai tare, si mai tare…si doare.

Poate a sosit momentul, poate acum e cazul sa pun punct si sa incep un nou paragraf…dar nu pot, nu vreau. Nu pot sa las nimic in urma, vreau sa iau totul cu mine.

Nu inteleg bucuria asta idioata. De ce toata lumea se bucura? De ce toti petrec?
Hai sa bem, hai sa sarbatorim asta…Ba mai bine nu, hai sa bem sa ne innecam amarul, hai sa bem ca sa uitam “bucuria” asta…oricum bem, orice motiv ar fi

Si nu, nu imi e frica de ieri, nu imi e frica de maine, nu-mi e frica de schimbare desi prefer stabilitatea, nu-mi e frica de nou desi imi place vechiul…dar inca nu sunt gata…

Friday, April 9, 2010

Maybe tomorrow


Cand un lucru merge rau, altele il urmeaza. Asa se zice, asa pare a fi de multe ori…dar cum eu refuz multe lucruri care s-ar intampla in mod normal, am sa-l refuz si pe asta.
Am sa refuz sa atrag raul gandind negativ.
Si ce daca un lucru merge prost? Poate se indreapta. Si daca nu se indreapta, ceva bun tot trebuie sa vina.

Dupa furtuna iese soarele, se zice.
Dar nimeni nu se gandeste ce vine dupa soare. Dupa soare vine luna, dupa zi vine noaptea. Iar intunericul nu este rau. Intunericul este misterios, intunericul este secretos, intunericul este fermecator…chiar si intunericul poate ridica moralul.

Nu-mi este frica de intuneric, nu-mi este frica de maine, nu-mi este frica de ploaie, furtuna de soare de luna, nu-mi e frica de timp.



Thursday, April 8, 2010

Adunate

"Fericirea doare"
"I need something on my own"
"Minciuni"

"Cum te poti ierta singur pentru tampeniile pe care le faci..."
"Mereu primesc lectia cea grea si totusi niciodata nu invat"
"Lucrurile nu sunt mreue asa cum par a fi"
"Viata e un joc atat de crud uneori"

"Zidurile astea au vazut atat de multe..."
"Don't take me for granted..you are in for a surprize...or you will be"

"I just want every boy I see to get away with part of me"
"Lay all your love on me"
"Nu mai vreau sa-mi fac reprosuri pentru greselile altora...GATA"

"Imi pare atat de rau dar tocmai ai deschis cutia Pandorei si nu mai e cale de intoarcere, nu mai depinde de mine"
"Cat poate duce un om? Cat pot eu duce?"

Bucuriile se impart


La ce bun sa te simti bine daca faci asta singur? Ce farmec are fericirea la singular?
Intra cu noduri orice motiv de bucurie daca nu ai cu cine sa-l impartasesti. De fapt…ce bucurie mai e aia de unul singur?

Si daca gresesti? Daca parerea ta nu este cea buna?
Desi nu se poate vorbi de bine si rau, corect sau incorect…dar de unde stii cine greseste de fapt? Sau cu ce greseste pana la urma…

Viata e frumoasa, asa se zice…pana si eu zic asta…dar nu chiar azi…

Wednesday, April 7, 2010

Declar razboi timpului

Vreau sa pornesc un razboi cu timpul
Sa ne luam la tranta, sa ne impingem, sa ne paruim, sa ne caram pumni, numai sa-l tin in loc. Macar cat ne luptam sa stea, macar in incercarea mea de a-l darama sa-l opresc din drum si apoi sa-i spun "Fraiere, am reusit sa te tin pe loc!"

Timpul...timpul ne rezerva surprize neasteptate, timpul se joaca cu noi, timpul face ce vrea fara sa ceara acordul nimanui si fara a-i pasa de parerea noastra. Timpul loveste cand nu te astepti.

Timpul n-a fost niciodata de partea mea, iar acum isi cere partea lui.

La ce bun?

Ce rost are sa incepi ceva daca oricum se termina?
La ce bun sa mananci daca ti se face foame la loc?
De ce sa te distrezi daca apoi obosesti?
De ce sa muncesti cand oricum cheltui banii produsi?
La ce bun sa traiesti daca oricum mori?
La ce bun sa te simti bine un an daca totul se darama intr-o secunda?

O mare porcarie, un mare cacat…dar nu e problema mea, e problema ta daca vrei sa traiesti ziua de azi cu frica ca vine maine, e problema ta daca vrei sa te feresti in loc sa risti…eu n-am de gand sa te feresc sau sa ma feresc de maine.
Suntem raspunzatori pentru alegerile noastre, doar noi si nimeni altcineva.

Monday, April 5, 2010

Atat de sec incat ma innec

Nu este vina mea ca unele cuvinte sunt mai expresive decat altele asa cum nu este vina mea ca ma uit dincolo de ele, ca le intorc pe toate partile si ca le interpretez in 1000 de feluri.
Nu este vina mea ca aud cuvinte care ma indeamna sa fac asta
Nu este vina mea ca oamenii folosesc astfel de cuvinte
Dar este vina mea ca le ascult
Si este vina ta ca mi le spui
Nu este vina mea ca tu gandesti intr-un fel asa cum nu este nici vina ta ca eu gandesc in felul meu
Dar este vina ta ca declansezi ceva
Nu este vina mea ca mi se pare atat de sec...nu este nici vina ta...este vina cuvintelor

Si de ce sa cautam mereu vinovati, de ce sa nu ne asumam niciodata raspunderea?
Ba este vina mea, pentru ca sunt asa cum sunt si pentru ca nu sunt altfel...la fel cum este vina ta

Vina pentru ce?
Vina pentru temele pentru acasa deocamdata...pentru restul, cautam vinovatii alta data, atunci cand o sa stim motivul, cauza si efectul...
Motivul, cauza si efectul...

Ce s-a intamplat aici?
Ce s-a intamplat cat am lipsit din viata mea?
Ce se va intampla cand revin in ea?

Thursday, April 1, 2010

I promise to miss


Fara locuri high class
Fara masini scumpe
Fara haine de firma
Fara fotbal
Fara pitzipoance
Fara spectacol
Fara vedete si vedetisme
Fara extravagante
Fara mic dejun
Fara rigiditati
Fara sampanie
Fara gri


Cu stil propriu
Cu atitudine
Cu locuri intunecate
Cu atentie
Cu somn inca 10 minute
Cu cafea pe fuga dimineata
Cu cina copioasa
Cu creatii proprii
Cu atitudine relaxata
Cu zambetul pe buze
Cu saltele pe jos
Cu alinturi