M-am obisnuit sa ridic statui, sa pictez icoane, sa aduc ofrande si laude oamenilor.
Desi in fond…sunt doar oameni…nu zei…
M-am invatzat sa vad doar partile bune si sa le amplific, sa inchid ochii la greseli, ignorantza, nepasare sau gesture proaste si sa le ascund in spatele unei vorbe bune, unui zambet, unui gest care de altfel n-ar acoperi nici jumatate. Si pentru ca am facut asta, i-am ridicat la rangul de zei sau cel putin semi-zei.
Dar de ce?
Uite cum vad atatia Luciferi cazuti in dizgratie, uite cum defectele abea acum se arata, uite cum nepasarea scoate coltii si uita-te la statui cum cad si se sparg in mii de bucati de piatra, cum icoanele se sterg sub stropii unei ploi scurte de vara, cum ofrandele putrezesc neatinse iar cuvinetele de lauda devin inutile, surde.
Desi in fond…sunt doar oameni…nu zei…
M-am invatzat sa vad doar partile bune si sa le amplific, sa inchid ochii la greseli, ignorantza, nepasare sau gesture proaste si sa le ascund in spatele unei vorbe bune, unui zambet, unui gest care de altfel n-ar acoperi nici jumatate. Si pentru ca am facut asta, i-am ridicat la rangul de zei sau cel putin semi-zei.
Dar de ce?
Uite cum vad atatia Luciferi cazuti in dizgratie, uite cum defectele abea acum se arata, uite cum nepasarea scoate coltii si uita-te la statui cum cad si se sparg in mii de bucati de piatra, cum icoanele se sterg sub stropii unei ploi scurte de vara, cum ofrandele putrezesc neatinse iar cuvinetele de lauda devin inutile, surde.
De atatea ori am zis ca nu exista zei, ca am sa deschid ochii, ca nu am sa mai ridic statui dar nu m-am tinut de cuvant. Si totusi…piedestatul il tin rezervat pentru mine