Rece, rece, si mai rece

Cad din ce in ce ai jos, ma duc la fund, ma inec. Nu mai am aer, nu mai pot respira…ma pierd in vid, ma ratacesc pe zi ce trece in intuneric.
Nu mai vreau sa dorm, nu mai vreau sa visez, vreau sa fiu mereu treaza, cu ochii larg deschisi, sa-mi fie imposibil sa visez si sa-mi pun dorinte.

Vreau sa evadez din viata mea, vreau sa scap de zile ca asta. Mi-a ajuns una calda una rece, macar de ar fi una fierbinte, dar nu….de la una calduta trec la una rece ca un ghetar urias.

Macar de s-ar impietri totul in mine, pentru ca asta simt de fiecare data. Dar nu, e doar un cub mic de gheata, care se topeste prosteste la prima scanteie.

Vreau sa fiu Polul Nord, sa nu ma deranjeze nimeni, sa fiu recele cel mai rece posibil, sa fiu superba Aurora Boreala pe care o privesti mut de uimiro dar pe care nu o vei atinge niciodata.

E frig, dar eu ma simt mai rece decat tot frigul din lume…am tanjit atata dupa caldura, mereu tanjesc dupa caldura, dar def iecare data raman rece.

Ai cazut, te-ai spart in mii de bucati minuscule, si te-am lasat sa zaci pe podeaua rece…papusa de portelan fara suflet…ti-am spus ca asa va fi. Si a fost atat de simplu, ai cazut atat de usor, ti-am intins mana a fost insa prea tarziu.

O noapte si inca o noapte

O noapte si inca o noapte, totul se intampla in doua noptzi, mereu se intampla in aceleasi doua nopti. In fiecare din ele sunt la fel de euforica, in fiecare din ele eman bucurie si iubire, in fiecare din ele ma adori, stiu, si de fiecare data mai mult decat prima data, tocmai pentru asta, pentru ca sunt eu, eu cea din fiecare cele doua nopti.

Simt privirea ta, imi urmareste admirativ fiecare miscare si imi place ce iti place, imi place ca iti place. Poate nu simti, poate nu vezi, dar sunt acolo, mai aproape decat crezi, pictez zambetul incantat, admir chipul sincer, ador privirea vesela. Stiu ca vocea ta ma va face sa zambesc iar tacerea ta ma va intrista, ca buzele tale imi vor incalzi sufletul iar dorul de ele ma va face rece ca gheatza, stiu ca bratele tale ma vor apara mereu si fara tine ma voi simti vulnerabila.

E liniste si te privesc, nu misti, nu schitezi nici un gest, nu scoti un sunet. Sunt inconjurata doar de muzica si ma pierd in privirea ta calda, iti studiez zambetul in cele mai mici detalii, imi induci starea ta de bine…si ma uit, si te privesc iar, si nu ma mai satur. Este totul atat de frumos acum, asa, fara nici un gest, fara nici o vorba, fara nici o miscare. Esti doar o imagine pe care n-as vrea sa o vad schimbata. Imi amintesc ceva si vreau sa pastrez asta, imaginea ta si amintirea asta.

Si nu am uitat…erau fluturi, am vazut fluturi in jurul nostru, doar pentru noi…doar noi i-am vazut, doar noi i-am simtit, batai de aripi fine ce-au schimbat destine.

Dar realitatea…rezerva multe surprize. Candva vei rupe tacerea si vei cadea de pe piedestalul pe care te-am pus, atunci voi ramane doar cu amintirea…amintirea ta, cel de acum…cel de atunci.

A fost nevoie doar de doua mopti pentru asta, atat a fost de ajuns pentru un contur, atat a fost de ajuns pentru un inceput si un sfarsit, atat a fost de ajuns pentru o intreaga poveste…o noapte si inca o noapte.

Dialog cu naratorul

- Crezi ca ar putea fi posibil ? Chiar crezi ca ti se poate intampla tie ? Crezi ca poti avea ceva asa dragut ? Crezi ca meriti asa ceva ? Ca vei primi asta ?

- Nu stiu, chiar nu stiu, dar cu siguranta imi doresc sa fie real. Nu imi vine sa cred, pare un vis cu personaje de basm. Un basm cu printi care salveaza printesele din ghearele dragonului realitatii pentru a le duce in castelul lui dintr-un regat fermecat.

- Chiar ti se pare ca te potrivesti acestui basm, ca poti fi personajul principal ? Primesti scrisorele de dragoste, cu vorbe dulci si sentimente ce te incanta. Trimiti aceleasi mesaje, in expresii frumos colorate. Si crezi ca e real, ti se pare totul posibil ?

- Nu, mi se pare totul prea frumos ca sa fie adevarat, mi se pare ca iar ma pierd prosteste in vise. Dar poate ca exact asta imi trebuie acum, sa ma pierd in vise frumoase, sa ma afund in basme ale caror autor sunt eu.

Si totusi, suntem personaje reale. Nu sunt Cenusareasa chinuita de mama vitrega, nu este printul salvator, suntem personaje in carne si oase care viseaza cu ochii deschisi. Si totusi personajul meu se simte protejat, iar personajul tau este eroul pozitiv…si asa vreau sa ramana.

I should have known fairytales don't come true

Azi e istorie

Azi se scrie istoria.

Azi e ultima zi in echipa asta, de acum totul se va schimba. Eu voi fi eu, voi vetzi fi tot voi, insa totul va fi altfel. De azi voi fi pe cont propriu, stapana pe situatzie si cu soarta in maini.

Azi este ziua fantomelor, strigoilor si a altor personaje dubioase, noapte cu monstri si personaje fantastice care pentru mine intra in istorie. Ziua in care am plecat la colindat si toata lumea mi-a zambit.

Azi este ziua cand am fost dragutza, amuzanta, am binedispus, am relaxat, si am mai pus o bila alba pentru drumul spre Rai.

Azi este ziua in care am oferit fara sa sufoc, am ignorat acordand atentzie, am mangaiat fara sa ating, am trait fara sa respire, mi-am pototlit setea fara apa si mi-am satisfacut dorintza de afectiune, uitand de ea.

Azi este pentru a doua oara “ziua de dupa”, dar intra in istorie ca ziua in care totul s-a schimbat, in care am inceput sa vad din alt unghi. Este momentul in care incetez sa mai astept si sa sper la asha ceva, ziua in care se schimba dorintele si sperantele, ziua in care las asta in urma mult mai usor…desi…inca am ceva retineri.

AZI este ziua in care tu ma vrei mai mult decat ieri, mai mult decat maine, asta e ziua in care se schimba rolurile.

Give up

I should give up, I have to give up. I don’t want this, but I have to. It’s not pleasant, it’s not what I wish for but, maybe it’s what will make me happy.

I have to get away from all this, leave it behind and go on. I can’t stop here, I’ve swam deeper seas, I’ve crossed higher mountins; this can’t hold me for so long.

I tried, I’ve struggled, nothing seams to work, nothing seams to be enough, but it’s all I can give. This is the last try, and that’s it.
I have to promise this to myself, and keep my word, cause this is not me and I’ll let nothing change me, I’ll not turn into this sad, patetic person for this…it’s not worth this much.

Describe what? Words will never be enough. It’s everytime the same, still it never helps…no word will ever do it.
Silence.

No one said I should, but I know it, I feel it I …. I’m giving up…

Stupidness is no excuse

Dupa ce m-a obsedat un cantecel imi dau seama de adevar…stupidness is no excuse. Si de data asta eu am fost the stupid one.
La dracu cum sa ratezi asha dupa ce asteptzi atata ?
Cum sa dai vina de fiecare data pe o persoana si sa realizezi pana la urma ca greseala ta a fost mai mare, si esti cat se poate de constient de asta.

I fucked up…this time i fucked up big time…
Si cum sa indrepti?
Ok incerci toate metodele, poate una merge…si sigur ar merge, adevarul merge, dar pentru asta trebuie sa te faci ascultat.
Eh si acum vine partea mai grea…cum sa te asculte ? Cu binisorul ? Cu forta ? Daca planul A da gres, incerci cu planul B. Hhhmm…am un plan B ? Puf nu am…cum aplici metoda fortata ?

Indicii, are cineva indicii ? Nu are nimeni, tot eu trebuie s-o fac…si imi fortzez mintea, dar parca nimic nu iese.
All is fair…when you do have something.
Da, mi-a luat o noapte intreaga sa raspund, probabil merit tacerea asta dar..dar…dar…nu am vrut eu sa fie asa….

La naiba trezeste-te la realitate, fa ceva...mda...usor de zis, poate chiar usor de facut, ca doar ai incercat deja.
Si a mers ?
A mers pe dracu…Sau…asta inseamna ca totushi a mers ?
O fi mers, dar tot ai dat cu bata in balta…rateu, esec.

Sunete

Shhh…nu spune nimic, nu vreau sa aud cuvinte, nu am nevoie si nu-mi plac. De data asta vreau sa aud doar sunete.

Mana imi tremura atingandu-ti pielea calda, usor, iti aud respiratia calma. Ai somnul lin, usor, si simtzi. Corpul tau incepe sa vibreze, incet, incet deschizi ochii. Te privesc, ma privesti…mainile noastre se ating in miscari lente, se intrec in atingeri patimase, corpurile ard de dorinta.

Ma pierd in privirea ta, nu ma pot dezlipi, nu as vrea. Te apropii incet, dar am rabdare. Imi saruti obrajii, ochii, fruntea, iar eu iti raspund cu aceleashi gesturi, parca am face miscari in oglinda.

Buzele se apropie in miscari incete, ne auzim respiratia cum cere, ne rasucim, ocolim…suspans, dorinta, care creste…apoi, in linistea apasatoare, se ating, la inceput timid, pentru a termina intr-un sarut aprins.

Respiratie sacadata, trupuri incinse, sunete incantate, piele umeda…si liniste.

Adorm in bratele tale, in siguranta si nu as mai vrea sa ma trezesc.