Lectura de toamna

De ce cad frunzele? De ce si-au schimbat culoare? De ce soarele e din ce in ce mai scump la vedere? De ce adie vantul rece?

A venit iar toamna. Mereu imi este dor de toamna, mereu o primesc cu incantare si raman muta in fatza frumusetii ei. Odata cu toamna se schimba si alte lucruri in jur. Pasarile calatoare pleaca in locuri mai bune, pasarile de noapte insa se intorc in jungla de asfalt, iar orasul ii primeste pe toti inapoi, ca pe niste copiii intorsi acasa dupa o lunga vacantza.

Lucrurile se schimba in fiecare zi dar toamna se numara rezultatul schimbarilor. Si la ce rezultat am ajuns eu? Nu la rezultatul pe care mi-l imaginam dar la un rezultat bun, la unul poate chiar mai bun decat speram. Am ajuns de la 1+1+1+1+1+….la = un minunat infinit.

Citeste-mi randurile

Citeste-mi printre randuri

Citeste-mi gandurile

Citeste-mi printre ganduri

Citeste-mi dorintzele

Citeste-mi printre dorintze

Si transforma randurile, gandurile si dorintele intr-o realitate perfecta, intr-o realitate infinita.

Totusi scanteile exista si sar de peste tot, oamenii din jurul meu scanteiaza

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=zc8hbSM1zVo

Tablou

Nu ti se pare amuzant cum raman cu privirea fixata, cu ochii de caprioara blanda? Mie da. Atat de tare ma amuz cand imi amintesc asta incat “misc si debaraua”. Imi place cand lucrurile raman amuzante.

Stii cum e sa adormi cu o imagine fixata in minte? Cand inchizi ochii sa vezi un tablou. Nimic nu misca, nimic nu sufla, dar tu stii ca este totul viu, ca acum scurt timp tabloul era in miscare. Inca vezi zambetele in semi intuneric, inca auzi vocile noptii, inca simti caldura si aglomeratia, ambele la fel de sufocante.

Inca simti gustul ultimei tigari si ultima gura de bere. Inca simti sticla rece si flacara calda… Apoi se inchid si ochii mintii, si, incet incet, imaginile palesc pana dispar complet.

Lumina diminetii iti mangaie usoar pleoapele, de afara se aude haosul orasului iar tu, inca sub vraja somnului, vezi acelasi tablou cu care ai adormit. Pana cand ochii se deschid si totul dispare….doar pana iti vei aminti iar.

http://www.youtube.com/watch?v=4yLhV8aicbc&feature=related

Dorintza

Se intampla multe lucruri anormale in ultima vreme. As trebui sa fiu ok, sa-mi fi bine, si intr-o anumita masura imi este bine. Intr-o mare masura imi este bine…dar mai e ceva…

Sau poate ar fi trebuit sa reactionez altfel, poate trebuia sa fiu trista, poate trebuia sa fiu melancolica…Ei bine nu sunt…nu asa…nu cum scrie la carte.

Dorintza mea? Eh…cred ca imi doresc duhul din lampa sa o implineasca…sau poate imi doresc eroul care sa fure lampa…sau poate nu-mi doresc nimic…Sau sau sau….poate poti sa-mi implinesti dorinta mai usor decat crezi

Somn profund

Ce rost are sa lupti cu fantomele?

De ce sa te lupti in somn cu cosmarurile?

De ce sa ripostezi?

N-are sens, n-are rost, n-are finalizare

De ce sa te trezesti la timp cand poti inca sa mai dormi? De ce sa-ti strici somnul dulce de la prima ora a diminetii? De ce sa intrerupi visele?

Si totusi simt nevoia sa ma trezesc. Ar trebui sa-mi tipe cineva in ureche, sa ma trezesc cu un pahar de apa pe mine, orice, doar sa ma trezesc. Nu are sens sa prelungesc somnul cand oboseala a trecut déjà. Nu are rost sa-mi dorm viata la fel cum nu are rost nici analiza pe text.

http://www.youtube.com/watch?v=Ek3l8joNDZg

Dulce-acrisor

Atat de dulce, atata zahar, atata frisca incat mi se face rau. Ce crezi, nu mi se face greata, mi se face pur si simplu rau. De ce? Pentru ca vad atata dulcegarie in jur si ma opresc aici.

Nu va urasc dragii mei, nu imi provocati greata, nu imi provocati scarba, va iubesc pentru asta, va admir...dar…imi provocati invidie.

Probabil nu este inca timpul meu…cine stie daca va fi vreodata timpul meu…

Dulce acrisor….ar trebui sa fie doar o aroma de mancare asiatica.

http://www.youtube.com/watch?v=3srIU2AkXWk&feature=share

Vara cu trandafiri in par

Astazi ma uitam la ea. Am vazut-o la prima ora, mi-a iesit in cale si era ca o raza de soare, ca o gura de aer proaspat de munte. Am studiat-o pe ascuns. Este frumoasa ca o zi de vara. In ochii ei vad o mare curata cum n-am vazut pana acum in realitate. Parul ei flutura perfect in vant parca sa-mi faca in ciuda. Este toata un zambet sincer. Este vesela si plina de bunatate.

Este delicata, feminina, blanda, amuzanta, luminoasa, deschisa, buna, frumoasa, vesela…tot ce mi-as dori si eu sa fiu, tot ce defineste o femeie adevarata.

Si atunci, ce am eu in plus fatza de ea? Nimic. Chiar nimic… eu sunt tot ceea ce ea nu este.

Eu sunt vesela doar la prima vedere. Rasul meu colorat de copil rebel o poate eclipsa in cateva secunde, dar zambetul ei bland dureaza. Zambetul ei este sincer pe cand rasul meu este doar o fatzada, este o masca temporara. Cand spune ea o gluma toata lumea se amuza, cand spun eu o gluma sunt doar rautacioasa.

Eu sunt capricioasa, imi schimb starea intr-o clipita. Acum rad, acum plang, acum pornesc furtuni si daram copaci in cale.Iti spun totul prea direct, prea in fatza desi rareori am dreptate. Ea este mereu vesela iar cand e trista este tot blanda. Pun pariu ca plange pe ascuns si nu o sa afli niciodata adevaratul motiv al tristetii ei. Iti va spune mereu doar ce vrei sa auzi.

Si atunci, ce am eu in plus?

Poate si ea s-a intrebat asta dar sigur nu a primit raspunsul. Pentru ca ea nu ma cunoaste. Ea ma cunoaste doar cum vreau eu sa ma cunoasca, doar asa cum as fi vrut eu sa fiu.

Candva imi vei da dreptate…si atunci, ce am eu in plus?

http://www.youtube.com/watch?v=2Ycf1s50DzQ

Absolutul din fire de nisip

Alergam mereu in cautarea fericirii, alergam mereu dupa perfectiune, tindem mereu catre mai mult, catre absolut. Dar oare toate astea exista? Nu sunt oare doar niste legende, niste povesti de adormit copii? Pana la urma de acolo ne-a intrat tuturor in cap ca exista ceva mai bun, din povestile copilariei. Asa ca din frageda pruncie alergam dupa acele idealuri, dupa acele vise dar cati dintre noi am ajuns macar aproape de ele? Cine ma poate convinge ca poti macar sa vezi de aproape idealul? Tu l-ai vazut? Tu l-ai simtit? Tu l-ai mirosit? Tu l-ai atins?

Poate perfectiunea trebuie sa o construim noi. Poate plecand de la ceva ce iti place, macar putin, poti ajunge sa iubesti lucrul ala. Poate daca dai o sansa unei intamplari ok o poti face sa devina perfecta. Poate “ma simt bine” ar deveni “sunt fericita”. Poate daca incepi ca intr-o poveste cu “A fost odata ca niciodata” vei ajunge la “… si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Si daca tot ce trebuie sa faci este doar sa depui putin efort, sa pui putina pasiune? De ce nu ai face-o? Asuma-ti riscul macar odata, macar sa vezi unde pot duce toate astea. Incearca sa construiesti perfectiunea cu mainile tale, cu fortele tale, cu pasiunea ta, cu sufletul tau. Ia o mana de nisip si pune in ea tot ce ai tu mai bun de oferit, construieste absolutul din fire de nisip si picaturi sarate de mare.

http://www.youtube.com/watch?v=ForfpAH_INQ&feature=related