Tuesday, December 18, 2012

Miros de iarna

http://www.youtube.com/watch?v=FTNheCEUP_A


Dimineata, cald sub asternuturi, scoti o mana si simti aerul rece brrr dar totusi te ridici plina de entuziasm. De ce? Pentru ca este ziua de Craciun. In fiecare an ai facut asta, inca de cand erai copila, erai prima din casa care se trezea. Lucrurile nu s-au schimbat, esti tot prima care verifica sub brad.

Acelasi entuziasm, acelasi zambet larg, aceeasi bucurie cand vezi pachetele. Si ce gasesti acolo?
O cutiuta mica, frumos impachetata, cu fundita rosi si hartie verde te asteapta, iti striga numele. Te apropii, o privesti, o admiri, o intorci pe toate partile si o deschizi. Si ce iese din cutie? Iese un zambet aproape la fel de mare ca al tau, iese o inima calda, iese un suflet urias, iese un glas haios, ies vorbe placute, iese un cantec dulce, iese fericirea, iese implinirea.

Este frumos, este placut, te simti bine si ai vrea sa nu se termine niciodata. Ei, poate lucrurile se vor mai schimba, dar acum este atata de bine.

Mintea ti se invioreaza, simti miros de iarna, de scortisoara si portocale, deschizi ochii incet, cateva beculete colorate clipocesc pe pereti, se aude un mieunat slab, lumina intra timida printre draperiile colorate. Este dimineata, nu este inca Craciunul dar este bine, si, fara sa-ti dai seama, te trezesti zambind. 

Monday, December 17, 2012

Things may happen for a reason




Ce rost are sa iti pui sute de intrebari in orice situatie? Nu e mai bine sa traiesti clipa si sa te bucuri din plin de ce ti se intampla? Uita-te in jur, deschide ochii si profita de prezenta oamenilor de langa tine, de ceea ce iti ofera fiecare in parte si de ceea ce le poti oferi tu in schimb.
Si atunci cand o sa deschizi ochii o sa vezi ca totusi lumea este inca populata de oameni buni si cumva ti se intampla tocmai tie sa-i intalnesti.

Plimba-te pe strazile aglomerate, admira orasul, bucura-te de fulgii de nea, tine pe cineva de mana si zambeste-i sincer, ofera cadouri impachetate frumos si pline de dragoste. Acum este momentul si ce moment mai bun puteai gasi.
Si cand deschizi ochii dimineata zambeste-i si iti va zambi inapoi, vorbeste-i si iti va raspunde.

O fi sezonul, o fi frigul, or fi beculetele colorate, orice ar fi se simte peste tot in aer si te-ai imbatat cu sentimentele astea.

Tuesday, December 11, 2012

Ninja clovn

http://www.youtube.com/watch?v=4dPvJtn80cE

Acum vreo doua saptamani asteptam cu mare nerabdare vestitul sfarsit al lumii…acum m-am razgandit. Intr-un timp atat de scurt se pot schimba multe lucruri, incredibil de multe. Peste noapte afli minciuni si afli adevaruri, peste noapte oamenii dispar doar pentru ca nu au existat niciodata si alti oameni apar de nicaieri.

Si intr-o noapte cand incerci sa uiti lucruri se intampla alte lucruri pe care vrei sa nu le uiti niciodata.
Nu conteaza de cand si pana cand, nu conteaza cum si in ce fel, conteaza doar ca te simti bine, ca esti fericit, ca zambesti si totul pare bine.
Conteaza prima zapada, primul fulg care ti s-a topit pe varful nasului, mainile reci si caldura camerei.

Hai sa-ti spun un secret, clovnii ninja exista, am vazut eu unul!

Monday, December 3, 2012

Afara din colivie

https://www.youtube.com/watch?v=MqoANESQ4cQ


Oamenii nu se schimba, doar isi arata mai greu adevarata fata. Si abia atunci cand o fac te poti detasa, abia atunci poti trece mai departe. E ca si cum un val gros de ceata ti s-a luat de pe ochi, ca si cum abia acum vezi pentru prima data in viata ta.
Si te intrebi de ce un om poate sa-ti faca asta, cum un om poate fi atat de rau, dar iti dai seama ca e mai bine. Acum stii cu cine ai de a face, acum stii ca omul ala este un strain si nu ai de ce sa suferi. Ai evitat perioade lungi de suferinta.

Acum esti liber ca o pasare scapata din colivie, liber nu doar fizic, nu doar in teorie, ci si spiritual, emotional, abia acum poti oferi dragostea ta cuiva care o merita.

Nu oamenii te inseala, te inseli singur crezand in oameni

Monday, November 26, 2012

Urasc sa am dreptate



Iar am avut dreptate…Toata experienta asta te-a schimbat, si nu in bine. Nu te recunosc, esti un alt om, si sincer nu-mi place omul asta. M-as intoarce la omul pe care l-am iubit cu ochii inchisi, dar de omul asta nou imi este chiar teama. Da, imi este frica de tine. E ciudat sa spun asta cand eram gata sa-mi pun toata viata in mainile tale…

Imi este dor de tine dar te-ai dus departe, atata de departe incat nu o sa te mai intalnesc niciodata. Chiar daca vad chipul ala pe care il cunosc atat de bine, nu mai recunosc vorbele. Nu stiu cum tocmai tu, candva atat de cald, ai devenit atat de rece, atat de rau…

Dar sa-ti intre bine in cap, nu ti-am vrut niciodata raul si lucrul asta nu s-a schimbat

Friday, November 23, 2012

Dorinta gresita



Cred ca de vreo 10 ani imi tot pun aceeasi dorinta, la aniversari, cand vine anul nou, oricand se iveste ocazia. De fiecare data dorinta mea este “Sa fiu fericita!” Si mi-am dorit asta din tot sufletul, dar incep sa cred ca ceva a fost gresit pe undeva, sau mai de graba incomplet.

Mereu am “cerut” sa fiu fericita dar niciodata nu am mentionat si cat timp imi doresc sa fiu fericita. Pentru ca trebuie sa recunosc, am fost fericita, asta chiar am primit. Doar ca fericirea mi-a zburat pe fereastra in scurt timp.

Asa ca aveti grija ce si cum va doriti. Candva sigur veti primi, trebuie doar sa va puneti dorinta corecta, completa. A mea s-a schimbat…vreau sa fiu fericita si fercirea mea sa dureze pentru totdeauna!

Thursday, November 22, 2012

O piesa de teatru


Pacat…viata, obstacolele, greutatile schimba oamenii. Si noi ne-am schimbat. Ne-am asprit, ne-am inrait, am devenit mai puternici dar mai reci. Acum putem infrunta greutatile mai usor, dar asta doar pentru ca am invatat sa ne detasam. Dar cat de bine este sa te detasezi? Cat de bine este sa iti privesti propria viata din afara de parca te-ai uita la o piesa de teatru? O piesa de teatru cu papusi manuite de altii, nu de tine, o piesa in care nu esti scenarist, nu esti regizor, ci doar un biet actor care asculta instructiunile.

Dar ne-am schimbat si ne schimbam in continuare. Ma gandeam cum as trece peste tot, cum ar fi sa continuam si cum as fi gata sa-ti spun DA in orice moment. Probabil m-as lasa dusa de impulsul de moment…dar ar fi asta cea mai buna solutie?
Nu cred, pentru ca nu mai suntem la fel si nimic n-ar mai fi la fel. Am fi doar doi oameni reci care isi amintesc intamplari calde. Am fi doua cuburi de gheata ce se topesc in amintiri.

Asa ca ce rost are sa speri, sa visezi, sa astepti? Ce rost are sa te gandesti cum ar fi fost sau cum ar putea sa fie?
Fa un pas inainte, si lasa-l pe al doilea sa urmeze. Nu este usor dar vei reusi, ca un copil care abia invata sa mearga. Mergi inainte, nu te intoarce din drum…desi privirea stiu ca o vei intoarce…sa-i mai vezi inca o data chipul inlacrimat.