Cum se schimba lucrurile…
Cat de liber poate fi totul cand nu exista legaturi, cat de usor vin cuvintele cand nu avem obligatii, cat de liberi ne simtim inainte de a se intampla inevitabilul si cat de usor se schimba toate astea.
Putem vorbi despre orice, despre oricine, povestim intamplari din trecut, prezent si viitor, barfim figuri marcante sau fetze trecatoare, totul cu atata usurinta, fara pic de teama de repercursiuni, fara sa ne gandim ca vreodata ne-ar putea parea rau.
Dar lucrurile iau alta intorsatura, povestile din viitor se schimba, apar obligatiile, responasbilitatile, intrebarile. Si totul este inca placuta, dar incepem sa ne masuram vorbele, sa le cantarim prea mult inainte de le elibera, sa ne cenzuram singuri.
Desi traiam cu parerea ca in timp lucrurile se schimba intr-un mod placuta, ca devenim cumva mai liberi, mai deschisi, am inceput sa am indoieli. Acum mi se pare ca ne abtinem prea mult, ne cenzuram si ascundem lucrrui pe care acum putin timp le spuneam cu atata usurinta.
In loc sa ne cunoastem mai bine, in timp incepem sa ne instrainam.
Nu, nu am ajuns acolo, nu a trecut mult timp. Dar am senzatia ca in directia aia ne indreptam cu totii de fiecare data, ca in loc sa ne eliberam de retineri, ne inchidem in colivii separate.
Cat de liber poate fi totul cand nu exista legaturi, cat de usor vin cuvintele cand nu avem obligatii, cat de liberi ne simtim inainte de a se intampla inevitabilul si cat de usor se schimba toate astea.
Putem vorbi despre orice, despre oricine, povestim intamplari din trecut, prezent si viitor, barfim figuri marcante sau fetze trecatoare, totul cu atata usurinta, fara pic de teama de repercursiuni, fara sa ne gandim ca vreodata ne-ar putea parea rau.
Dar lucrurile iau alta intorsatura, povestile din viitor se schimba, apar obligatiile, responasbilitatile, intrebarile. Si totul este inca placuta, dar incepem sa ne masuram vorbele, sa le cantarim prea mult inainte de le elibera, sa ne cenzuram singuri.
Desi traiam cu parerea ca in timp lucrurile se schimba intr-un mod placuta, ca devenim cumva mai liberi, mai deschisi, am inceput sa am indoieli. Acum mi se pare ca ne abtinem prea mult, ne cenzuram si ascundem lucrrui pe care acum putin timp le spuneam cu atata usurinta.
In loc sa ne cunoastem mai bine, in timp incepem sa ne instrainam.
Nu, nu am ajuns acolo, nu a trecut mult timp. Dar am senzatia ca in directia aia ne indreptam cu totii de fiecare data, ca in loc sa ne eliberam de retineri, ne inchidem in colivii separate.
No comments:
Post a Comment