Craiasa zapezii este dincolo de geam, ma asteapta linistita, calma…Craiasa zapezii a spart furioasa oglinda, si cioburile s-au imprastiat peste noi, oamenii amarati. Un ciob mi-a intrat in ochi si odata cu ciobul acela bataile inimii au luat-o mai usor. De atunci inima pare sa-mi inghetze incet…incet…incet…Incepe sa nu imi mai pese de nimic, incep sa nu mai simt nimic.Poate pentru ca nu mai este nimic de simtit…poate ca nu mai este nimic nou de facut…poate ca nu mai este nimic ce ma poate misca…poate ca nu mai este nimc ce ma poate cutremura.
Iarna s-a lasat peste oras si nu mai vrea sa plece. A pus stapanire pe tot. Strazile par pustii, zapada iinabuse zgomotele, nu se aud decat pasii repezi si bataile din ce in ce mai lente ale inimii. Craiasa zapezii ne-a prins pe toti in mrejele ei, ne-a amortit simturile si ne innabuse strigatele.
No comments:
Post a Comment