Povesti cu super eroi

Cum ai putea sa opresti pamantul din rotatii pentru ca ai ametit?
Cum ai putea sa tii timpul pe loc ca sa se odihneasca?
Cum ai putea sa grabesti venirea primaverii?
Cum ai putea pastra stelele langa soare doar ca sa fie cerul mai luminat?
Cum ai putea sa vezi in bezna?
Cum ai putea sa te ratacesti pe drumul spre casa?
Cum ai putea sa tii luna captiva intr-un acvariu?
Cum ai putea purta mirosul marii cu tine?
Cum ai putea sa lipesti curcubeul de ziduri?
Cum ai putea sa transmiti mesaje fara nici un cuvant?
Cum ai putea atinge cerul cu varfurile degetelor?
Cum ai putea lasa parfumul tau in perna mea?
Cum ai putea sa-ti intiparesti chipul pe gandurile mele?
Cum ai putea lasa amprenta ta pe pielea mea?

Ai face bine sa realizezi cumva toate astea, pentru ca am nevoie de un super erou


http://www.youtube.com/watch?v=rO3gg2cVfxg

Combinatie bizara

Ma uitam la primavara si am vazut-o cum imbraca la fel de multe haine ca si mine.
Am vazut cum isi schimba culorile si starile.
Azi e vesele, ne zambeste cu toti dintii si ne incalzeste bland cu umpic de soare, azi poarta haine colorate.
Ieri in schimb era trista, purta culori gri si plangea.
Deci iata, primavara are mai multe culori, aveam dreptate, mai multe fetze.
Si desi are atatea fetze ne place, si desi isi schimba culorile ne bucuram atat de tare sa o avem iar printre noi.

Pe alta parte, minciunile, oricat de mici, nu au culoare.
Unora le place sa le numeasca minciuni albe, pentru a le micsora importanta, pentru a le face sa para inofensive, pentru ca, spun ei, adevarul spus in locul acelei minciuni albe ar putea sa raneasca.
Ei bine pentru mine minciunile nu au culori, si nici minciunelele.
Nu sunt albe, negre, roz, gri, sunt toate la fel. Si daca incerci sa construiesti ceva iar baza o pui pe ele…ei bine e o fundatie proasta si totul va cadea in ruina.
Asa ca ai grija ce pasi faci, ce spui, cum actionezi, pentru ca totul poate sa cada cat ai clipi din ochi sau cat ai zice “cutremur”.

Primavara are o gama larga de culori dar minciunile sunt mereu din ce in ce mai transparente…intotdeauna ies la suprafata.

Come wander with me

De unde vii?
Vii din soare?
Vii din mare?
Vii din basme?
Vii din imaginatie?

Vin din durerea ta
Vin din dorintele tale
Vin din vise
Vin din impliniri

Si ce scop ai?
De ce ai venit printre noi?
Ai venit cu ganduri bune?
Ai venit cu planuri?

Am venit pentru tine
Am venit cu gand de bine
Am venit sa-ti implinesc visele
Am venit sa-ti iau suferinta

Ia-ma de mana si vino cu mine, lasa in urma lumea asta gri, vino in universul meu colorat, in lumea create de tine pentru noi. Lasa grijile, uita nevole, lasa-te purtata de val, vom pluti pe el impreuna.

Ma las in voia ta, ma las in grija ta, tine-mi strans mana si nu-mi da drumul, nu vreau sa cad dintre nori, vreau sa plutesc in continuare

http://www.youtube.com/watch?v=bH1TkRJFSZk

De ce as vrea asta?

Uneori vreau sa ma supar pe tine, pur si simplu nu imi place ce faci sau ce zici…dar nu reusesc.
De ce?
Pentru ca tu atunci cand vrei sa fluieri, fluieri
Pentru ca atunci cand zambesti iese soarele
Pentru ca atunci cand pui mana pe un nimic faci sa iasa ceva
Pentru ca atunci cand te enervezi pui suflet
Pentru ca atunci cand te intristezi incep sa cada frunzele
Pentru ca atunci cand esti vesel inveselesti oamenii din jur
Pentru ca gatesti sentimente

Uneori ma enervezi, dar uit in secunda imediat urmatoare
De ce?
Pentru ca ma faci sa zambesc
Pentru ca ma faci sa simt tot ce vreau sa simt
Pentru ca atunci cand ma tii in brate simt caldura
Pentru ca ador sa te vad pisicindu-te cand ma joc in parul tau
Pentru ca apreciezi lucrurile mici
Pentru ca te incanta aceleasi lucruri ca si pe mine

De ce as vrea altceva?
De ce mi-as aminti franturi din trecut, vesele sau triste?
De ce as vrea raceala?
De ce as astepta suspansul?
Nu am nevoie
De ce?

Pentru ca te am pe piele

Pierrot the clown

Ieri ma uitam la stiri, un accident de motor soldat cu doua victime. Evident vina se dadea pe viteza, eventual alcool, si in fuga se mentionat ceva de o denivelare a soselei. Tocmai asta mi-a atrsa atentia si m-a revoltat facandu-ma si pornesc o scurta discutie pe tema asta. Dar fara sa ma gandesc la altceva decat la conducerea minunatei noastre tari de rahat, la multele gropi din asfalt.

Azi, fiind o zi aproape de vara, m-am luminat odata cu soarele si am pornit cu dreptul. Nu avea ce sa intervina sa-mi strice dispozitia…asa credeam. Dar vestile rele circula repede…si aflu cine era in accidentul ala…

Imi amintesc o zi geroasa de iarna in vechiul oras de la malul marii.
Imi amintesc un grupulet de oameni incantati, veselie, vorbarie. Nu am cum sa uit acel munte de om. Daca nu l-ai fi cunoscut probabil te-ai fi infiorat. Un urs bland, un om mare la porpriu si la figurat, mereu cu o vorba buna pregatita, pe un ton grav dar atat de bland.
Am in fata ochilor poza aia, unghetati, drepti, ca niste stane de piatra, comparandu-ne inaltimile, dopul si cu plopul.
Caut poza aia…dar cred ca e tot acolo…tot la mal de mare…acolo unde a ramas amintirea, acolo unde el sigur inca ajunge cu privirea.

De cand am venit aiic, de atatea ori am schimbat doua vorbe pe fuga, de atatea ori am zis ca trebuie san e vedem…de atatea ori.

Dormi linistit prietene…intr-o zi ne vom revedea…oriunde…
http://blog.aegri-somnia.info/page/2/


http://www.youtube.com/watch?v=WUWbMRl_GHg&feature=player_embedded

Fa-ma

Fa-ma sa zbor cat mai sus
Fa-ma sa plutesc usor ca un nor
Fa-ma sa stralucesc mai puternic decat soarele
Fa-ma sa ma simt ca cel mai vesel copil
Fa-ma cea mai fericita femeie
Fa-ma sa vad zilele senine printre nori
Fa-ma sa simt mirosul proaspat de primavara
Fa-ma sa vad lumea in culori
Fa-ma sa-mi placa cafeaua
Fa-ma sa nu simt trecerea timpului
Fa-ma sa nu fiu niciodata obosita
Fa-ma sa nu simt durerea
Fa-ma sa visez cu ochii deschisi
Fa-ma sa aud doar lucruri placute
Fa-ma sa apreciez cel mai mic lucru
Fa-ma sa dansez fara muzica
Fa-ma sa fluier de fericire
Fa-ma sa zambesc neintrerupt
Fa-ma sa sar in sus cand te vad
Fa-ma sa poftesc

http://www.youtube.com/watch?v=pladRVXnwOA

Poveste fara continuare

Hai sa incercam un mic scenariu, fara legatura cu alte scenariu anterioare.

O seara obisnuita de vineri si ca in fiecare vineri vine intrebarea “Azi ce facem? Unde iesim?” Pareri, propuneri, planuri.
Se pare ca se deschide un loc noua si se pare ca avem promotie la ce ne place noua…alcool.
Decizia e foarte usor de luat asa ca ne punem pe pregatiri.
Cad dulapuri, se arunca haine, tencuiala se aplica, parul se ravaseste, un tenes, o haina ca afara e zapada si suntem gata de petrecere.

Locul, desi umpic mai ascuns, acelasi gen de subsol, semiluminat, umed, aglomerat.
Oamenii in jur par veseli, deci e cazul sa ne implicam si noi in promotie, sa intram in hora…Pahar dupa pahar, prietenii peste tot inmultindu-se, zambete din ce in ce mai ample, cred ca suntem pe drumul cel bun.

Printre zambete mai rasare o grimasa, mai razbate un mesaj, ba o fatza incantat, ba una trista, ba una melancolica. Dar uitam repede de orice si ne vedem mai departe de distractie, este totusi vineri.

Si din vorba in vorba, din pahar in pahar timpul trece...asa ca a venit momentul sa schimbam subsolul cu unul mai familiar.
Adunam oamenii, adunam hainele si pornim la drum. Stiu ca e frig, vad zapada in jur...dar cam asta este tot. Si ma trezesc la usa aceluiasi loc in care tragem mereu.

Usa se deschida, lumea da navala, continuam povestea.

Ea la usa, el pe scari
Ea cu un zambet prea larg si sub aburi de alcool
El plictisit de un schimb de replica

Acum e momentul…si isi indreapta pasii repezi catre scari.
O miscare brusca, doua maini si scarile coborate in graba si haos
Stai umpic…sa…
Nu aude, nu o intereseaza, ignora si nu se opreste pana in locul in care vroia sa ajunga
Gata, aici vroiam sa te aduc

Vorbarie usoara, schimb de impresii, capete aburite, dans si alte subsoluri luate la rand
Cuvinte repetate, cuvinte uitate, cuvinte amintite si iar repetate…pana maine nu mai uit
Si dimineata...dimineata totul e la fel, nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a intamplat
Cum? De ce?

Astepati o continuare? O poveste? Povestea s-a continuat…dar nu fortza lucrurile