Intr-o seara mergand singura spre casa am realizat ca ei sunt mereu acolo.
Ei au vazut fiecare poveste, fiecare idila care a trecut pe acolo.
Ne-au vazut tinandu-ne de mana, m-au vazut singura, m-au vazut inconjurata de prieteni in cele mai euforice stari.
Ochii aia vad tot, te vad si pe tine, au vazut atat de multe bucatzele din viata ta incat ar putea scrie o carte. Dar n-o fac. Ochii aceia pastreaza totul pentru ei, desi prin ei ne vad si altii.
Povestile raman acolo, sub pamant, in intuneric, iar ochii care-i insotzesc povestesc mult prea putin ca sa merite, sunt prea supreficiali ca sa vada in adancuri.
Ei au vazut fiecare poveste, fiecare idila care a trecut pe acolo.
Ne-au vazut tinandu-ne de mana, m-au vazut singura, m-au vazut inconjurata de prieteni in cele mai euforice stari.
Ochii aia vad tot, te vad si pe tine, au vazut atat de multe bucatzele din viata ta incat ar putea scrie o carte. Dar n-o fac. Ochii aceia pastreaza totul pentru ei, desi prin ei ne vad si altii.
Povestile raman acolo, sub pamant, in intuneric, iar ochii care-i insotzesc povestesc mult prea putin ca sa merite, sunt prea supreficiali ca sa vada in adancuri.
No comments:
Post a Comment