Mi-e dor de oameni, mi-e dor de lucruri, mi-e dor de locuri.
Lucrurile de care eram candva satula acum parca ma striga iar eu le caut.
Incep sa uit chipurile oamenilor care erau zilnic langa mine.
Vocile imi par din ce in ce mai straine.
Am mai carat in spate un an, un an greu, un an lung, si abea acum il simt trecut.
Toamna ar fi un anotimp mort, si totusi atunci invie orasul…astept sa invie orasul.
No comments:
Post a Comment