Ceai negru

E cald…e cald si intuneric desi ora impune lumina. Deschide ochii, ii inchide la loc…clipeste rar, asculta linistea si o traieste.
Ii place aici, ii place in sufletul tau. E cald, e bine, e comod, este atat de placut. Te asteapta si pe tine sa vii in sufletul tau, te asteapta si pe tine sa-i dezgheti ei sufletul. Are incredere in tine, stie ca tu poti face asta.

Se aude cheia in usa, ea deschide incet ochii si te vede zambaindu-i obosit…obosit dar binedispus, obosit dar zambitor…Iti zambeste inapoi, isi scoate mainile de sub asternuturi si le intinde catre tine.

O mana sa plimba prin parul tau, o mana iti mangaie usor chipul, buzele iti ating usor lobul urechii, respiratia sacadata iti infioara auzul…tremuri…tremuri si ii place asta, tremuri si savureaza fiecare fior.

Stie ce iti place, stie ca iti place, te invidiaza pentru ca iti place. Iti invidiaza fiecare fior, iti invidiaza fiecare traire intensa, iti invidiaza freamatul si respiratia galagioasa…te invidiaza si ar vrea sa fie ca tine…Dar se multumeste sa fie cu tine…

Ceai negru…o cana cu ceai negru aburind pe masa…un cub dulce de zahar se scufunda in el, cu zgomot si agitand calmul ceaiului in cateva cerculete…cativa stropi de lapte continua agitatia si imprastie lighidul negricios, ii schimba culoarea si gustul…un ceai negru, aromat, indulcit, inmuiat, imbunatatit…ofera-i un ceai negru.