Traiesc ca sa visez

Visez putin, prea putin…si atunci cand visez totul e prea intens, prea mult, prea lung…M-a fascinat in prima faza, m-a incantat cum n-am crezut ca se poate sa vad dublu, desi acel dublu era umpic diferit…pentru ca apoi sa ma sperie, sa ma ingrozeasca si sa vreau sa scap din propriul meu vis, din propria mea inchisoare.

Si totusi visez prea putin…parca nici nu mai traiesc la fel de intens…sau poate doar nu-mi dau seama ?

Vreau sa visez fiecare gest, sa imi doresc fiecare cuvant, sa-mi fie dor de fiecare atingere…sau poaet déjà imi este ?

Si totusi nu sunt doua, sunt doar eu, eu nu ma impart decat cu mine..confuza, haotica, nesigura, ambigua…dar eu am redevenit doar eu…
Cand totul e static sunt doar eu
Cand apele sunt calme sunt doar eu
In siguranta sunt doar eu

In siguranta…imi place cum suna asta…dar stiu ca va veni si pericolul…dar in siguranta….