Mosc in plina iarna

Iar se leaga lucrurile, iar o ia razna simtul olfactiv. De cel vizual nu mai vorbesc, el e primul care reactioneaza…

El a avut prima reactie, el a tresarit, el a observat tzinta. In timp tot el a observat gesturile, privirile fugare, si tot el a admirat si inca admira. El imi da mereu prima palma peste ceafa si-mi striga «Oi, trezirea ! Uita-te in fatza, n-o mai da dupa coltz ! »

Pe masure ce lucrurile incep sa se lege, tresar si alte simturi, dar cel care face diferentza, cel care de semnalul de alarma, e cel olfactiv.
Cand incepi sa leg mirosul de un chip, de un gest, de o intamplare, atunci se atinge apogeul.

Mi s-a parut o iarna prea rece ca sa razbata vreun miros pana la mine. Am fost chiar dezamagita ca toata celelalte simturi nu au fost urmate si de el…Dar dureaza, trebuie timp si rabdare pentru ca el sa intervina, si apoi sa realizez asta.

Iarna asta miroase a mosc. Noptile intunecate miros a mosc, subsolurile imbacsite miros a mosc, berea miroase a mosc, cafeaua miroase a mosc….

Mmmm…simt miros de mosc…tare, patrunzator...persistent…mosc…