Prietenie si cui pe cui

Cica prietenul la nevoie se cunoaste.
Pai cred ca asa, asa mi s-a parut sa fie
Stii, cand esti jos de tot, vezi venind din senin o mana care sa te ajute sa ridici. Ei bine cineva mi-a intins mana si m-a ridicat din zapada asta rece.
Unii oameni te ajuta si nici macar nu isi dau seama ca au facut asta, nu realizeaza ca un gest facut la momentul potrivit a scos un prieten din « belea » (evident « belea » e o exagerare). Da ei bine m-ai ajutat…iti multumesc pentru asta desi nici macar nu stii ce ai facut

Si mergand pe alta parte, cui pe cui scoate, daca tot suntem la capitolul proverbe. Desi cuiul nu e chiar scos, doar putin miscat, desi cuiul nu e chiar un cui…
Prieteni mai noi, prieteni mai vechi, prieteni foarte vechi si amintiri depanate. Momente de sinceritate profunda, poate la timpul potrivit sau poate cu o intarziere exagerata…dar ce bine pare. De o parte e cel care se simte eliberat in sfarsit de povara lucrurilor pe care simtea nevoie sa le spuna, pe celalata parte este cel incantat de destainuiri si ca au venit tocmai acum.

Amintiri…cu asta ramanem…timpul trece, viata isi vede de drum, oamenii vin si pleaca, dar amintirile nu ni le ia nimeni.

Iar nu am putut sa ma uit, iar am furat cate o privire…dar cred ca am pornit-o pe drumul cel bun.