Uneori parca nu vreau sa fiu adusa la realitate, refuz mana care mi se intinde pentru a ma scoate din scarba in care zac zilnic.
Da, sunt plictisita de monotonie, sunt scarbita de tot ce o provoaca, dar m-am afundat adanc in mocirla plictiselii si parca nu vreau sa ies din zona asta a mea de confort. Cand vad un zambet mi se pare prefacut, o vorba buna mi se pare minciuna, o incurajare mi se pare falsa. Incep sa ma adaptez iernii asteia, dévenita acum prea plumburie.
Nimic nu ma mai multumeste si totusi nimic nu ma poate scoate din apele astea jegoase.
Ce decor deprimant, ce cer murder, ce sunete dureroase, ce vaiete, ce plansete, ce fetze triste, ce suflete gri.
Da-mi mana…trage-ma de mana, smulge-ma din viata asta si du-ma in alta mai bun pe care sa mi-o insusesc.
Am nevoie de o viata noua…ACUM!!!
Ai omora sa salvezi o viata? Ai omora sa-mi salvezi mie viata?
http://www.youtube.com/watch?v=VdgBKXow-3Q&feature=related
1 comment:
Inainte sa inchid acest cont de blogger, m-am gandit sa mai aunc o privire in viata ta. N-am mai facut-o de mult... Imi uitasem parola blogului si oricum nu ma interesa sa il mai folosesc, dar m-am gandit de curand ca poate imi fac altul...poate. in caz ca imi fac altul vei stii. :)
Trec de la una la alta..am intrat inca o data sa vad cum iti mai merge.. Atat de multe s-au schimbat de acum doi ani. E cu adevarat surprinzatoare viata si atat de palpitanta... cu toate astea avem nevoie in permanenta sa ni se reaminteasca ca ea are un farmec aparate. Dupa credinta mea, nimic nu e intamplator si poate ca eu am hotarat azi sa imi recuperez parola, sa intru pe blogul tau si sa citesc ca esti nefericita, cu un scop... Si, desi prea multe nu pot sa fac, as vrea macar sa iti spun ca viata e frumoasa si ca , oricat de tristi, sau singuri, sau raniti am fi, noi suntem regizorii propriei noastre vieti, in noi sta puterea de a ne razbuna pe tot raul care ni se intampla, alegand sa ne facem fericiti pe noi insine cu orice pret, in fiecare zi. Si eu ma deprim adesea de ceea ce vad in jur, iar uneori de ceea ce mi se intampla... alteori de ceea ce nu mi se intampla. Dar oricat de emo as fi eu prin nascare, descopar ca pe strada mea se intrevede o raza de soare si imi fixez privirea pe ea si nu ii dau drumu' ca sa nu o pierd...iar ea capata putere, prin mine. Cauta-ti raza de soare Ralu. Uite-te bine pe strada ta si o sa intrezaresti; si cand o vei gasi, tine-te de ea!
As vrea sa iti spun mai mult, dar sunt totusi prea multe de spus... Ai grija de tine si daca ma cauti, ma gasesti doar pe mail : nicola.christina@yahoo.com - scrie-mi , daca vrei sa vorbim. E old school, dar da un sentiment aparate. :) Te pup! Curly
Post a Comment