Tuesday, December 18, 2012
Miros de iarna
Monday, December 17, 2012
Things may happen for a reason
Tuesday, December 11, 2012
Ninja clovn
Monday, December 3, 2012
Afara din colivie
Monday, November 26, 2012
Urasc sa am dreptate
Friday, November 23, 2012
Dorinta gresita
Thursday, November 22, 2012
O piesa de teatru
Tuesday, November 20, 2012
Perfectiune
Monday, November 19, 2012
Duminica si toamna
Omniprezent
Friday, November 16, 2012
Scrijelit in piele
Thursday, November 15, 2012
Visez la un Ferrari cu aripile frante
Sursa imagine: http://browse.deviantart.com/?qh=§ion=&global=1&q=broken+wings#/duzk8e
Wednesday, November 14, 2012
Iarta si Uita
Sfarsitul lumii
Tuesday, November 13, 2012
Seri si dimineti
Atunci si acum
Wednesday, November 7, 2012
Unii oameni au vise
Tuesday, November 6, 2012
Lacrimi de nor
http://www.youtube.com/watch?v=TZTck0gAN94
Wednesday, October 24, 2012
Moartea unu trandafir
Monday, October 15, 2012
Fuga si amnezia
Friday, July 6, 2012
On the edge
Wednesday, July 4, 2012
The closest thing to PERFECT
Wednesday, June 20, 2012
In lipsa ta
Friday, June 15, 2012
Fugi!
Tuesday, June 12, 2012
Cu razele in ochi
Friday, June 8, 2012
Shhh
Wednesday, June 6, 2012
Melancolia
Thursday, May 31, 2012
Doar zambeste
Tuesday, May 29, 2012
Cafea reala
Wednesday, May 23, 2012
Hoti de zambete
Tuesday, May 22, 2012
Povestea lui X si Y
In cazul “Y cedeaza in fata lui X”, cea mai simpla variant este cea cu “…si au trait fericiti pana la adanci batraneti” sau pana la divort, treaba lor, aici ne abtinem
On the hook
Monday, May 14, 2012
Ochi goi
Tuesday, May 8, 2012
Sa citesti in oameni ca in carti
Tuesday, May 1, 2012
Sit and wonder
Uneori ma intreb…de fapt mint, mereu ma intreb cate ceva, mereu am cate o dilema, doar ca uneori intrebarile sunt mai apasatoare. Si totusi imi pun intrebarile astea mie insami desi mi-as dori raspunsuri din alte parti.
Tuesday, April 10, 2012
Imaginary place
O astfel de zi de primavara imi este de ajuns.
Merg pe strada dar plutesc printre nori, desi simt asfaltul sub picioare am impresia ca zbor, desi orasul este agitat si zgomotos eu aud doar vrabiile in linistea unui parc.
Merg si merg si merg si nu m-as mai opri. Miroase a praf, a copaci proaspat infloriti si a pamant umed. Aud muzica si ma las purtata de ea departe departe departe, intr-o alta lume, intr-un loc imaginar, numai al meu.
Merg si zambesc, fredonez ceva in gand si ma simt comod in locusorul meu secret. Nimeni nu-mi poate invada spatial fara voia mea, dar am sa te primesc si pe tine. Trebuie sa vezi si tu cat este de frumos, cat este de linistitor si cat de usor va smulge un zambet de pe chipul tau serios.
Wednesday, April 4, 2012
Am inchis ochii
Ce vezi cand inchizi ochii?
Vad soarele si ii simt caldura, vad umbrele pasarilor si le aud ciripitul, vad lacul si aud cum cineva arunca cu pietre in el. Dar prefer sa privesc noaptea cu ochii inchisi…
Si ce vezi noapte cand inchizi ochii?
Vad luna si langa ea vad stelele, vad 2, nu 3 stele. Le vad cum se ascund timide printre nori. Apoi vad cum intre noi se baga crengile copacilor. Vad copaci, copacii sunt mari…si tari, dar tu stii asta mai bine…
Fara sens, fara subintele, fara scop, fara rost si totusi vorbele astea se leaga. Si ma simt bine sa vorbesc aiurea cand cineva ma asculta si aude exact ceea ce spun, acceasi lipsa de sens si totusi asculta cu interes povestile fara logica.
M-am trezit buimaca…sa opresc alarma sau sa raspund la telefon? Dar m-am trezit zambind
Thursday, March 22, 2012
Poveste cu cantec
A venit si primavara, au venit soarele si caldura tinandu-se de mana, dansand un dans vesel, aducand cu ei zambete pe fetele noastre. Au venit si pasarelele si ciripesc de zor…dar cine sa le auda…
Da, ti-au adus starea de bine, dar tu preferi cantecele tale in locul cantecelor primaverii. Asa ca mergi linistita pe strada in continuare, cu gandurile tale, cu muzica ta. Si se face cumva ca fiecare vers, fiecare nota, fiecare cuvant si fiecare ritm, sa se lege de ceva. Bine fie, sa nu exageram, nu chiar totul se leaga, dar este asa de usor sa-ti amintesti o poveste cap coada cand ai in minte sunetul potrivit.
Acum insa nu vrei sa-ti amintesti, acum vrei sa creezi povesti noi. Asa ca schimbi nota si pornesti la drum cu un zambet larg pe buze si privind catre viitor, catre fiecare noua fereastra ce ti se deschide in cale. Nu stii ce te asteapta la doi pasi, nu stii ce vei gasi dupa colt, nu stii cine iti va intoarce zambetul, dar pornesti increzatoarea pe cararile primaverii…stii déjà, primavara asta sigura aduce ceva cu ea.
Monday, February 13, 2012
Pahare si scrumiere
Renuntarea doare…
Doare mai putin cand te-ai obisuit cu gandul, doare mai putin cand pasiunea scade, doare mai putin cand in urma focului mai raman doar cativa carbuni incinsi…dar tot doare. Sunt atatea lucruri la care nu poti sa renunti, sunt atatea lucruri la care nu vrei sa renunti, dar uneori trebuie sa o fac, uneori nu ai de ales.
O mana de cioburi, asta ramane dupa ce paharul ti-a scapat printre degete, o mana de ace subtiri si taioase, o mana de stele stinse. Te apleci, privesti trist, dezamagit, indurerat dar iti faci curaj si aduni bucata cu bucata si incerci sa cladesti altceva in loc. Topesti fiecare bucatica din frumosul pahar de vin, le lipesti intre ele si alcatuiesti o banala scrumiera transparenta, in care fiecare tigara isi va lasa scrumul si scanteia.
Renuntarea doare, dar are si ea rostul ei…
Tuesday, February 7, 2012
Tuesday, January 31, 2012
Stupiditatea trecerii timpului
Mmm vara…caldura…zgomotul valurilor spargandu-se de nisipul fierbinte. Sunetele noptilor salbatice inca imi banutie auzul, inca simt vibratiile si din ce in ce mai tare imi este dor de ea. Dar ea pleaca, fuge si nu priveste in urma, ei nu ii pasa
Se lasa frigul, culorile se schimba, sentimental o iau la vale, alunecari drastic de teren. Frunzele fosnesc din ce in ce mai sec, din ce in ce mai putine. Imi place covorul auriu, imi place sa-mi tarasc picioarele prin el…lenea de toamna, astenia care niciodata nu ma ocoleste…
Dar si asta trece si acum e frig. Totul este rece, totul a inghetat. Fetele oamenilor au inghetat expresii triste, inimile li se farama in mii de cuburi inghetate si nimeni nu ti-ar oferi caldura interioara…nimeni nu poate asta, doar tu poti s-o faci.
Asa ca astepti urmatorul pas, astepti primavara cedeprimanta, astepti fercirea pe fetele lor cand in tine se rupe ceva, astepti zambete tampe cand tu ai vreau sa dispara cu totii…
Anotimpuri in depresie, anotimpuri in dor, anotimpuri in vise si dorinte…timp irosit
Totul e la fel pentru tine, totul e diferit pentru mine, desi ieri suna mai poetic…si intr-un alt ton, acum stiu cum e si pot sa spun “Imi pare rau”
Wednesday, January 25, 2012
Parca fac mereu lucrurile cu picioarele, cu curu’ in sus. Mereu aceleasi greseli, mereu promit ca nu mai fac si ce crezi…acelasi lucru mereu si mereu. Si cand repeti mereu greseala, cum indraznesti macar sa te astepti la alt rezultat? Parca ai fi de pe alta planeta, parca am vorbi limbi diferite.
Baga tu frumos capul in nisip precum un strut cuminte si vezi-ti de viermii de sub pamant. Mergi mai departe, aici nu este locul tau, niciodata nu a fost, doar te-ai incapatant sa interpretezi gresit fiecare gest, fiecare cuvant…desi si ti s-a spus clar cum sta treaba.
Zahar…lamaie
Miere…fiere
Nu ai inteles? Asta este scuza ta? Sau ai inteles dar n-ai crezut? Sau nu ai auzit bine? Las-o balta…nu esti in stare, nu poti, nu e cazul, nu e momentul, nu e locul tau aici…iar ai dat gres…obisnuieste-te cu idea, obisnuieste-te cu NU.
Thursday, January 19, 2012
Only human
Sunt doar om…din pacate da, si eu sunt doar un biet om, oricat ti s-ar parea uneori ca as putea fi mai mult de atat.
Sunt un biet om in carne si oase, materiale usor degradabile, care imbatranesc si pot fi ranite cu usurinta.
Sunt un biet om cu inima ce se frange usor si sentimente ce dor
Sunt un biet om cu vise ce pot fi spulberate
Sunt un muritor ce tinde catre nemurire
Sunt un gand trist care isi doreste sa devina fericit
Sunt un fulg de nea care prefer sa o atinga o piele calda in locul solului
Sunt o raza de soare care prefera sa colorize un chip zambitor in loc sa arda plantele obosite
Ce am in minus sau ce am in plus fata de toti ceilalti oameni? Ce ma face pe mine ceea ce sunt? Ce ma indeamna sa cobor urechea la vorbele tale? Ce ma face sa cedez?
Oricum nu are importanta, oricum totul este la fel mereu, oricum tot pe solul rece si uscat ma voi topi , ca in fiecare iarna.
Friday, January 13, 2012
Uitare
Pentru ca, vezi tu, uneori lucrurile sunt simple alteori sunt complicate. Pentru ca, vezi tu, uneori aparentele inseala iar alteori totul este exact conform aparentelor. Pentru ca, vezi tu…mai bine nu mai vezi
Pana azi doar erai acolo, de azi ai inceput sa existi, abea azi am aflat ca ai voce, abea azi te-am cunoscut. In cazul asta aparentele au fost inselatoare, recunosc. A fost o surpriza placuta, recunosc si asta. Dar vezi tu, eu am memorie scurta.
Si asa cum ieri abea ai inceput sa existi, azi déjà incep sa uit putin cate putin. Pentru ca asa sunt eu. Pentru ca trebuie sa stiu ca existi in fiecare zi si daca intr-o zi ai disparut brusc…uit…
Azi iar ai revenit la viata si mi-am amintit ce surpriza frumoasa poti fi…dar la fel de repede ai disparut…si la fel de repede eu am uitat. Daca vrei sa existi, rosteste-mi numele de 3 ori, daca vreau sa existi voi face acelasi lucru.
Saturday, January 7, 2012
Trip muzical
Intr-un colt uitat de lume sta ascunsa o mica domnisoara. Este timida si speriata…speriata sa iasa la lumina, speriata sa apara in fata tuturor. Asa ca traieste in mica ei lume fantastica, intr-un lume minunata, inconjurata de personaje fantastice, campuri verzi si rauri cu suc de cirese.
Impreuna cu prietenii ei imaginari, isi bea linistita ceaiul de vanilie, mananca o briosa cu aroma zilei de maine si bolboroseste nimicuri, povesti pe care nimeni nu le-ar intelege, planuri marete si vise irealizabile.
Langa ei nu ii este teama, langa ei poate spune orice, pentru ca in lumea ei magica totul este posibil si orice vis irealizabil devine realitate doar pentru ca il povesteste.
Cand inchide ochii vede lumini fluorescente, pasari vorbitoare si pahare mereu pline. Tocmai a auzit trecandu-i rapind pe langa ureche o farfurie zburatoare cu o amandina pe ea care i-a soptit “Poate ar trebui sa te mai gandesti la asta, poate a sosit momentul…” Si apoi liniste, o liniste apasatoare. Vantul nu mai bate, picurii de ploaie nu mai cad ci urca
Oglinzi sparte de pereti, voci tipatoare, oameni misunand agitati si micuta domnisoara ascunzandu-se cat mai departe de realitate. Inca nu s-a terminat, inca putem visa, inca putem ignora realitatea tipatoare. Si iar a pornit, calare pe curcubeu, in lumea ei magica, catre taramuri nemaivazute, pentru a lupta cu monstrii din cosmaruri si balaurii din basme, pe care ii invinge de absolute fiecare data…
Dar dar dar suspans, haos, panica…”imi este dor de senzatia aia…acum, fix acum imi este dor, nu de realitate, nu de lumea magica si de trairea profunda, de trup inradacinat in realitate si minte zburatoare…ce trairi, ce moment, ce senzatii, ce trecut…” Si totul a fost al ei, este al ei si va fi al ei mereu
Intr-un colt uitat de lume sta ascunsa o mica domnisoara. Este timida si speriata…speriata sa iasa la lumina, speriata sa apara in fata tuturor. Asa ca traieste in mica ei lume fantastica, intr-un lume minunata, inconjurata de personaje fantastice, campuri verzi si rauri cu suc de cirese.
Acum totul e linistit, furtuna s-a oprit, norii albi au revenit iar ea pluteste printre ei si in continuare viseaza….
Dar inca o data realitatea strica tot…
Friday, January 6, 2012
Dor de ploaie
Mi-a fost dor de tine ploaie, dar parca nu atat de tare totusi. Imi schimbi starile, imi induci melancolia, imi dai deciziile peste cap. Imi era dor de romantismul tau dar nu si de furia asta cu care ai venit. Imi placi mai mult timida.
Ce aduci tu oare cu tine de data asta? Stii ca dupa o lunga absenta lasi urme adanci in urma? Stii ca desi ma plang acum de fiuria ta, imi va fi dor cand iar vei disparea. De ce semeni tu atat de bine cu un om?
Am chef de ceva imposibil…chiar imi doresc foarte tare ceva imposibil. Dar de asta se cheama “imposibil”. E ca si cum ai cere ca ploaia sa iasa din pamant si sa urce catre nori…ah stai, aia e ceata. Atunci cine spune ca imposibilul este intr-adevar imposibil? De data asta eu o spun.
Thursday, January 5, 2012
Cheie catre viitor
Ce a lasat vechiul an? Ce a ramas in urma? In urma au ramas copilariile. In urma au ramas amintirile, vesele si triste. In urma au ramas unele planuri. In urma au ramas unii oameni. Vechiul an m-a lasat singura in fata unei usi inchise si m-a indemnat sa descopar cheia.
Asa ca am plecat in cautarea cheii cu care voi deschide usa catre viitor. Am plecat cu idei noi, am plecat cu alte visuri, am plecat cu speranta unei vieti diferite.
E momentul unor decizii, unii oameni imi vor fi alaturi in cautarea cheii, altii isi vor cauta singuri propriile chei. Unele vechi obiceiuri le voi arde si arunca in mare pentru a face loc altora noi. A trecut momentul masuratorilor, a sosit timpul actiunilor.
Cu pasi mici si oameni putini am plecat in aventura asta…ne vedem la final sa cantarim rezultatele.