Desi nu sunt o iubitoare a cafelei, azi voi face referiri la ea.
In fiecare dimineata beau cafea, desi trebuie sa recunosc, nu imi place deloc. Spun des ca viata este destul de amara ca sa o mai amarasc si cu asa ceva, motiv pentru care, cafeaua mea are mult zahar si mult lapte. Dar m-am obisnuit cu ea. Nu este ceva ce fac de placere, ci cumva din necesitate, din obisnuita.
Bun, acum putin timp am descoperit ceva nou la automatul din cafeteria. O bautura dulce, aromata, care trezeste senzatii de bine, care ma face sa zambesc la prima inghitzitura, care ma impinge sa incerc lucruri pe care nu le-as face in mod obisnuit.
Dar (ca in orice poveste frumoasa, exista un “dar”) acea licoare va disparea curand probabil, va fi schimbata cu alta, pentru ca asa se intampla mereu cu lucruile bune, asa ca am decis sa revin la obisnuita cafea…indulcita, albita, adaptata gusturilor mele.
De ce povestea asta? Pentru ca asa este viata, pentru ca in viata ai parte de cafeaua amara, care nu va disparea curand, si ai parte de licorile fermecatoare care scot ce-i mai bun din tine, dar la care stii ca va trebui sa renunti.
Asa ca va las pe voi, bucurati-va de aroma imbatatoare! Eu…voi incerca alte arome, obosite, plictisitoare, repetitive, dar mereu acolo.
I kind of do, but i guess this too shall pass...
No comments:
Post a Comment