Ce spui cand ramai fara cuvinte, cand gandurile tale se
incurca atat de tare incat nu mai stii de unde ai pornit sau unde ai ajuns? Cum
te aduni? Cum iti pui ordine in ganduri? Le iei pe fiecare in parte oare, si le
pui in cate un sertar al mintii? Le combini intre ele pana reusesti sa tragi
diverse concluzii?
Urasc haosul asta si totusi il iubesc. Stii ce vreau sa zic?
Stii cum este? Hai sa iti explic. Este atunci cand ceva te intristeaza dar in
acelasi timp este lucrul care iti aduce zambetul pe buze cu cea mai mare
usurinta. Este de fapt lucrul ala care te poate face sa zambesti din nimic dar
care iti neaga accesul la el. Greu de inteles? Mda, te-am avertizat déjà despre
haosul in ganduri.
Cum sa fiu trista cand te maimutzaresti in fata mea? Si
totusi cum sa fiu fericita cand imi furi placerea asta?
Cred ca am gasit raspunsul, hoti de zambete. Da, hoti de
zambete. Ei sunt oamenii aia care iti pot face orice zi mai frumoasa, care te pot
scoate din orice depresie, care mereu au vorba buna pentru tine…dar pe care nu-i
ai mereu langa tine, care fug,
negandu-ti dreptul la zambetele pe care ti le pot aduce.
Complicat, complex, intortocheat, haotic…stiu…dar asa ma
simt acum. Si refuz sa accept ideaa ca nu pot face nimic in privinta asta…pentru
ca eu mereu rezolv problemele…
No comments:
Post a Comment