Scenariu 2

Isi soarbe linistita cafeaua

« E prea amar intunericul »

Nu va intelege niciodata graba oamenilor. Ei ii place sa savureze fiecare clipa, sa profite de orice minut, chiar stand degeaba tot profita de timp, de asta nici nu-i place sa poarte ceas. Are un ceas, dar e un ceas de buzunar, un ceas vechi care nu mai merge de ani buni. Da fapt nici nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Il tine atarnat la gat mereu, acum isi plimba usor mana peste el.

« Timpul nu este niciodata destul »

Chipul ei radiaza sub razele soarelui, si un zambet larg il face sa se lumineze si mai tare. Ceva o face sa se simta bine, o bine dispunde, desi nu stie exact ce. Nu, nu este cafeaua, niciodata nu i-a placut atat de tare. Ar putea sa fie soarele, ar putea sa fie fetita pe care o vede in piata alergand dupa porumbei, ar putea sa fie grupul galagios de tineri de afara.
Astea sunt lucruri care in mod normal o dipsun…si totusi nu este asta.

Mirosul de mosc déjà nu o mai deranjeaza. O deranjeaza insa privirea insistenta.
Ii aude vocea dar nu se poate concentra, mirosul a devenit brusc mai puternic.

« …camasa mea iti sta foarte bine »
« Camsa ta miroase a mosc, nu-mi place »
Rasul lui galagios se rostogoleste puternic, atragand atentia intregii cafenele, dar nu-l intereseaza.

« O vrei inapoi ? »
« Acum ?!? »
« De ce nu ? E a ta, si nu-mi place mirosul de mosc. »