Asa incep povestile

In jur totul era haos…ca intotdeauna de altfel. Nu mai stia demult ce este aia o viata linistita, ordinea era un cuvant pe care nu si-l mai amintea.
Toate noptile erau haos, asa era universul ei, unul haotic, cu oameni care vin si pleaca, cu idei amestecate, cu confuzie totala. Asa ca de ce ar fi fost acum o exceptie…

Prea putine lucruri in jur erau noi. Oamenii, desi intr-un dute-vino continuu, erau mereu aceeasi.
Deminitate ? Nici unul din ei nu-i intelegea definitia, toti au pierdut-o demult, inainte chiar sa stie ce inseamna. Dar erau fericiti asa

Plimbari nocturne de colo colo, multe pahare, multe vise, dorinte intortocheate, pofta, vorbe in vant. Frig, inca iarna, inca urme de zapada pe jos…s-au saturat de asta, dar oricum nu e alegerea lor.

Inca un subsol incins, inca o camera intunecata, iar scari care complica existenta, iar sunetele puternice…si cam aceleasi chipuri…si cam acelasi chip…
O privire furata, un gest impulsiv…nu mai sunt scari, e doar haos

Asa incep povestile
Asa o povestea aduce raze de soare
Asa cu o floare se face primavara