Peretii tai au auzit atatea povesti
Ferestrele tale au vazut atatea intamplari
Podeaua ta a cunoscut atatia oameni
Cate lucruri s-au intamplat acolo, cate zambete, cate tristeti, cate zile pline de plictiseala sau nopti agitate, cate dimineti tarzii.
Racoarea ta vara, frigul de iarna, soarele care se lupta sa strabata printre ramuri si peste jaluzele, familia de pisici negre.
Peretii aburiti de fum de tigara, parfumul uneori de portocale, alteori de lacramioare
Atat de multe amintiri adunate intr-o cutie verde
Atatia oameni care au trecut pe aici
Acasa…acasa devine o casa straina si pustie
Alte povesti se vor derula in fata ta, iar povestile mele vor pleca odata cu mine
Tu vei ramane pe loc…dar stiu ca nu ai cum sa uiti
No comments:
Post a Comment