Tuesday, November 24, 2009

Draga Mos Craciun


De ce crezi tu oare ca iti scriu ?
Evident, cu acelasi scop cu care o face toata lumea, ca sa-ti aduc la cunostinta ce cadouri imi doresc.
Mi-as dori sa-mi aduci bucatelele de inima care au zburat in timp si un lipici rezistend care sa le tina impreuna.
Imi mai doresc niste curaj, uneori am mare nevoie de el, atunci cand pune lasitatea stapanire pe mine si nu sunt in stare sa o zic in fata, doar ca sa nu ranesc ceva ce oricum nu poate fi ranit.
Mai departe, as vrea sa pot ierta mai repede, sa pot ierta si uita lucrurile care nu mi-au placut. Oricum mereu o fac, dar imi ia prea mult timp, mai mult decat as vrea eu, mai mult decat ar vrea ceilalti.
Mai imi doresc sa pot trai sentimentele alea profunde la care tanjesc atata, imi doresc sa pic cu totul, sa ma topesc, sa ma treaca fiori si sa simt gadilaturi pe sira spinarii.
Imi mai doresc sa nu mai trec de la o extrema de alta, desi sentimentele sunt la fel de profunde in ambele situatii. Sa nu mai sufoc, in acelasi timp sa nu ajung sa ignor din dorinta de a oferi libertate
Imi doresc…sa stiu ce imi doresc, sa-mi definesc dorintele, sentimentele, planurile.

4 comments:

Anonymous said...

Aproape speachless si totusi,
Ai putea completa bucatelele lipsa din inima cu ale altcuiva si sa incercati sa traiti amandoi cu aceeasi inima si voi sa fiti lipiciul ei
Nu iti trebuie prea mult curaj ca sa spui lucrurile in fata unui om dar iti va trebui curaji sa suporti consecintele. Curajul folosit in scopuri gresite poate duce la distrugere.
Iarta dar nu uita. Orice cicatrice inseamna experienta si iti va aduce aminte sa nu repeti aceeeasi greseala de 2 ori.
Nu ierta gratuit, ai grija ca atunci cand o faci chiar sa merite si o persoana ca sa fie iertata trebuie sa faca tot posibilul sa nu repede greseala.
Nu cauta sentimente prea profunde ca sar putea sa le traisti doar odata
"Sa nu mai sufoc, in acelasi timp sa nu ajung sa ignor din dorinta de a oferi libertate" la asta caut si eu un raspuns, daca ti-l da Mosu zimi si mie :P

Si ar mai fi multe de comentat dar e blogul tau nu al meu.

RKO

Pitik said...

Si uite acum traiesc prin mine si prin experientele altora asemanatoare cu ale mele. Asta e cumva inspirata din blogul unei prieten, there's no glue to keep all things together.
Asa ca oricate bucati lipsa as gasi nu sunt ale mele, si oricum ar fi, nu le pot imbina perfect...still prefer sa pastrez propriile mele crapaturi. Cum spui si tu mai bine nu uit

Please feel free to comment as much as you like :)

Anonymous said...

A trai din experientele altora poate fi un lucru bun caci te poate salva in anumite momente. Crede si nu cerceta in unele situatii este un lucru bun :P
Cat despre acel lipici da el nu prea exista dar putem spera ca macar exista lucruri care ne pot uni. Si nu stiu daca tine de un anumit tip de lipici sau daca nu cumva tine de faptul ca nimic nu este etern. Ne bucuram de lucrurile pe care le avem tocmai pentru ca stim ca nu sunt eterne, daa ar fi probabil ne-am plictisi de ele. Tocmai mortalitatea si efemeritatea noastra ne fac viata mai placuta cateodata.
Si acele crapaturi e bine sa le ai poate, ele reprezinta experientele prin care ai trecut si peste care ai trecut, ce nu te omoara te face mai puternic :). Sti ca ele sunt acolo si daca cineva va incerca sa iti mai faca si altele vei sti sa te protejezi. Un ultim lucru si inchei, suferinta ne face sa ne simtim in viata, durerea ne va face sa ne trezim si sa avem simturile mai ascutite si atata timp cat inca simtim durere traim si stim sa ne si bucuram. Cei ce au incetat sa faca asta au devenit niste obiecte, ghosts in a shell.

PS : Cred ca am gasit un partener de discutie interesant mai ales in plictiseala orelor de munca :). Poate o sa avem ocazia sa vb si face to face odata pentru ca placerea unei discutii sta in a vedea ochii interlocutorului.

RKO

Anonymous said...

http://www.youtube.com/watch?v=BxgeSv88c2w