Imi vine sa plang, sa plang in hohote, sa plang atata de mult incat sa frang sufletul oricui m-ar putea vedea, incat sa sparg linistea celei mai mute noptzi, sa o fac tzandari, mii de bucatzi de oglinda infipte in ochi, care sarind din ochii mei ar umple ochii a mii de oameni cu picaturi fierbintzi de sange. Cioburi ce s-ar infige in cele mai intunecate coltzuri ale inimii, in cele mai impietrite sentimente, in mintzile inghetzate, incalzind totul in jur, dezghetzand ghetzarii.
Imi vine sa rad, sa rad atat de tare incat sa daram ziduri, sa zdruncin poduri, sa scot copacii din radacini. Sa rad ca zgomotul unui clopot uriash de biserica, sa sparg tacerea in aceleashi mii de bucatzi de oglinda, infipte apoi in aceleashi cele mai intunecate coltzuri ale inimii, in cele mai impietrite sentimente, in mintzile inghetzate.
Vreau sentimente intense, vreau sentimente puternice, care imi pot topi sufletul ca flacara unei lumanare, care pot reaprinde acceashi flacara in mintea mea, care ma ridica si ma coboara cu aceeshi intensitate, care ma consuma pentru ca apoi sa ma poate readuce la viatza, acelashi suflet, aceleashi ganduri…intr-un alt corp
No comments:
Post a Comment