Razi

“Exasperant lucru sa intalnesti pe strada un om care rade. De ce rade? Bucuria e a lui, e atat de mult a lui incat il separa de restul. Dar daca intalnesti un om care sufera, suferi si tu. Suferinta uneste. […]
Bucuria e echivalentul, pe plan moral, al adevarului: e fixitate, separatie. Vreti lumea sparta in cioburi? Inveseliti-va”

Constantin Noica – Jurnal filozofic

De ce sa spui asta? De ce sa nu te incante omul vesel si sa te bucuri alaturi de el, sa nu te inveselesti odata cu el?

Cand vad pe strada oameni zambind, oameni fericiti, oameni veseli, imi starnesc si mie un zambet pe fatza. Poate nu stiu de ce sunt ei asa, poate nu le pot imparatsi veselia nestiind de ce, dar cu siguranta ma pot bine dispune. Fiecare are alt motiv sa se bucure, si da, bucuria lui e separate de a ta. Asta ne separa intr-un fel, fiecare are propriile motive. Dar asta nu inseamna ca nu o putem imparti, ca nu ne putem bucura pentru binele altora.

E adevarat, suferinta poate uni, dar uneste doar perosanele apropiate, persoanelecare pot suferi din acelasi motiv sau care se pot alina reciproc…uneste numai oamenii care deja sunt apropiati.

Bucuria, in schimb, poate uni oameni necunoscuti in sentimentul de bine.

Si in zilele noastre…oare chiar iti sunt alaturi oamenii cand suferi, oare sunt ei langa tine la bine si la rau? Eu zic ca nu…La bine toata lumea e langa tine, la rau ramai tot singur. Suferinta o impart cu tine cei carora le pasa, si ei sunt prea putini la numar.

Zambiti si lumea va zambi cu voi, inveseliti-va si veti inveseli aproapele, cioburile sparte de suferinta se vor uni pentru a forma o mare oglinda care va reflecta bucuria voastra.

Asa ca ma voi ghida in continuare dupa pricipiul “Razi si lumea va rade cu tine, plangi si vei plange singur.”