O zi de martie, o zi “cu ghinion” chiar…eh pe naiba. Dimineatza, pare sa se vada o raza de soare, o sa fie o zi placuta.
Parasesc noua locuintza, “minunata” noua locuintza, si o iau grabita spre metrou, pe langa casutze vechi, strazi linistite, facultate, spital, pana in intersectzia aglomerata care ma trezeste.
Brrr, mi-am luat tzeapa, e cam racoare…au cazut si cateva picaturi de ploaie. Oare o sa-mi spele pacatele? Neah, prea putine picaturi pentru a face fatza…
Aglomeratzie, calcat in picioare, caldura, drum lung, asha k scot carticica si mai citesc cateva randuri, pana simt cum iar se imbulzesc totzi catre ushile viermelui metallic in ale carui pantece ne aflam. Ce dornici sunt oamenii astia de munca…
Ah si m-am trezit atat de binedispusa, dar norii astia m-au inghetzta si m-au moleshit. Azi sunt un gandacel fara chef...sau?
Ziua trece greu, e atat de plictisitoare, vreau sa fie noapte, vreau sa fie weekend. Dar e joi…si suntem atata de aproape. Optimistul zice “E ultima joi din saptamana”, dar pesimistul i-o taie acid “pe de alta parte, e prima zi de joi din saptamana”. Si totushi trece…si o sa ies din letargie.
Ma inviorez cu o bere in Laptarie, cu colegele vesele, galagioase…da mi-am revenit. Noaptea face minuni pentru toata lumea.
O plimbare in cerc pe stradutzele intortocheate, un han cu tei cu aerul lui vechi …ploua, miroase a ploaie, a praf, a primavara…a cartzi vechi si picturi in ulei. Un felinar vechi fara geamuri licareste sub o bolta. El e vechi, dar becul e nou si lumineaza puternic stradutza tacuta si singura. Portzile impunatoare de fier sunt inchise cu un lacat mult mai tanar decat ele, si dincolo, din cand in cand cate un grupuletz de oameni rupe tacerea in trecerea prin fatza magazinului de vopsele si lacuri.
Dincolo de unul din geamurile acoperite cu invelish metalic se vede o lumina…pisica curioasa se uita in camarutza, la multele tablouri atarnate pe peretzi. Flori multicolore dar total lipsite de parfum in spatele incaperii, aproape de geam cateva icoane sterse de timp, pe masa o scrumiera, cateva pixuri…un decor de poveste.
E gata? Da, vin si eu acum, m-am adapostit de ploaie. Si incep sa zambesc…vino sa vezi…si altzi doi ochi curioshi patrund in camarutza, si probabil ishi fac un scenariu propriu.
O bucata din trecut pe care am adus prezentul, un nor de fum innecacios, aromat…
Si inapoi in culcush, am obosit.
Parasesc noua locuintza, “minunata” noua locuintza, si o iau grabita spre metrou, pe langa casutze vechi, strazi linistite, facultate, spital, pana in intersectzia aglomerata care ma trezeste.
Brrr, mi-am luat tzeapa, e cam racoare…au cazut si cateva picaturi de ploaie. Oare o sa-mi spele pacatele? Neah, prea putine picaturi pentru a face fatza…
Aglomeratzie, calcat in picioare, caldura, drum lung, asha k scot carticica si mai citesc cateva randuri, pana simt cum iar se imbulzesc totzi catre ushile viermelui metallic in ale carui pantece ne aflam. Ce dornici sunt oamenii astia de munca…
Ah si m-am trezit atat de binedispusa, dar norii astia m-au inghetzta si m-au moleshit. Azi sunt un gandacel fara chef...sau?
Ziua trece greu, e atat de plictisitoare, vreau sa fie noapte, vreau sa fie weekend. Dar e joi…si suntem atata de aproape. Optimistul zice “E ultima joi din saptamana”, dar pesimistul i-o taie acid “pe de alta parte, e prima zi de joi din saptamana”. Si totushi trece…si o sa ies din letargie.
Ma inviorez cu o bere in Laptarie, cu colegele vesele, galagioase…da mi-am revenit. Noaptea face minuni pentru toata lumea.
O plimbare in cerc pe stradutzele intortocheate, un han cu tei cu aerul lui vechi …ploua, miroase a ploaie, a praf, a primavara…a cartzi vechi si picturi in ulei. Un felinar vechi fara geamuri licareste sub o bolta. El e vechi, dar becul e nou si lumineaza puternic stradutza tacuta si singura. Portzile impunatoare de fier sunt inchise cu un lacat mult mai tanar decat ele, si dincolo, din cand in cand cate un grupuletz de oameni rupe tacerea in trecerea prin fatza magazinului de vopsele si lacuri.
Dincolo de unul din geamurile acoperite cu invelish metalic se vede o lumina…pisica curioasa se uita in camarutza, la multele tablouri atarnate pe peretzi. Flori multicolore dar total lipsite de parfum in spatele incaperii, aproape de geam cateva icoane sterse de timp, pe masa o scrumiera, cateva pixuri…un decor de poveste.
E gata? Da, vin si eu acum, m-am adapostit de ploaie. Si incep sa zambesc…vino sa vezi…si altzi doi ochi curioshi patrund in camarutza, si probabil ishi fac un scenariu propriu.
O bucata din trecut pe care am adus prezentul, un nor de fum innecacios, aromat…
Si inapoi in culcush, am obosit.
1 comment:
pare asa frumoasa viata in buc prin okii tai...cu toata rutina si aglomeratia... u vezi lucrurile altfel.. eu oare cum o sa le vad knd o sa aj acolo...?? momentan ma sperie. t poop ralu! mai da-mi material d citit =) creatza
Post a Comment