M-am uitat pentru clipa in urma. Dar nu in urma cu un minut, o zi, o saptamana…m-am uitat mult in urma. Mi-am amintit lucruri, imagini, persoane, intamplari. Am revazut lucruri care m-au inveselit si am vazut lucruri care m-au intristat, am vazut ce candva era totul pentru mine si cum situatzia s-a schimbat.
Am revazut cum de la iubire am ajuns la ura, cum de la obsesie am trecut la indiferentza, cum din ras am plans.
Am revazut cum de la iubire am ajuns la ura, cum de la obsesie am trecut la indiferentza, cum din ras am plans.
Stau si ma intreb…a fost bine oare? Putea sa fie mai bine? Ar fi fost mai bine daca nu se intampla asha? Si mi-am raspuns singura. Nu regret nimic din ce am facut. Poate imi pare rau de timpul pe care acum il consider pierdut aiurea dar am invatat ceva din asta. Toate prin care am trecut m-au invatzat cate ceva, si daca nu aveau loc…nu as fi fost ce sunt azi.
Nu ash putea sa regret decat lucrurile pe care mi le doream dar nu le-am facut, lucruri pentru care m-ash intreba mereu “oare cum ar fi fost daca”. Asta incerc sa evit…si sper k imi iese bine.
M-am schimbat…da, m-am schimbat foarte mult. Sunt altfel, cu totul altfel. Pentru unii mai bine, pentru altii mai putin bine…dar ce conteaza? Am evoluat din punctual meu devedere…nu ma intereseaza deci al lor.
Ma simt bine in pielea mea…poate mai bine k niciodata si privirile in trecut nu fac decat sa-mi intareasca parerea ca am crescut, am evoluat, am urcat incet dar sigur catre ceea ce vreau sa fiu…acum sunt omul mare la care visam copil fiind :)
1 comment:
cred ca cea mai mare realizare este sa ajungi sa t simti bine in pielea ta, sa fii multumit d tine insuti si at cu siguranta vei straluci in okii celor din jur. eu daca fac o incursiune in trecut, nu mai recunosc personajul :) habar n-am - vorba ta- daca m-am schimbat in bine sau in rau, dar important e ca s-a schimbat ceva! de fapt cel mai important e ca am reusit in cele din urma sa ma descopar p mine si ca nu sunt persoana care credeam si p kre nu o placeam prea mult. si knd zic sa ma descopar ma refer la a ma cunoaste cu adevrat pt k mereu am avut tendinta sa ma ascund, kiar si d mine insami. knd citesc vekile mele jurnale imi dau seama k imi ascundeam adevaratul Eu, k traiam mascata si k traiam pt cei din jur si nu pt mine..imi cautam scuze pt felul in kre eram, nu ma acceptam deloc p mine. si de-aia incercam mereu sa par a fi altcineva in fata celor din jur si in fata mea. poate ca faceam asta pt k nu vroiam sa le tradez asteptarile...simteam k in spatele cortinei s afla o pasare care vroia sa-si ia zborul, care s zbatea in propria colivie si careia i s taiau deseori aripile cu idei d genu "trebuie sa fii perfect, nu trebuie sa faci nimic iesit din normalitate, stai p calea asta ca e cea mai bun, n faci d rusine daca faci altfel decat spunem noi". nu invinovatesc p nimeni pt k nu am fost lasata sa ma exprim pt k stiu ca mi s-a vrut binele, iar acum -slava Domnului- povestea asta s-a inkeiat. am invatat din toate astea ca trebuie sa fiu eu insami pt k viata e prea scurta ca sa fii altcineva. si asta apreciez la tine, ca stii cine esti, ca esti cine vrei sa fii, indiferent d ce spun altii. creatza
Post a Comment