Wednesday, November 16, 2011

Doua cuvinte


De duminica ma tot invart in jurul subiectului dar dintr-un motiv necunoscut nu reusesc sa leg ceva concret. Pun mereu pe hartie aceleasi doua cuvinte dar nimic nu reuseste sa derive din ele. Cuvintele ca cuvintele, reusesc sa le scriu, dar de ce nu reusesc sa leg nimic de ele? Acum déjà nu ma mai gandesc doar la ele, ci imi pun intrebarea “De ce?” intr-una.

De ce nu reusesc sa leg nimic de ele?

De ce nu-mi sugereaza nimic?

De ce nu-mi inspira nimic?

Sunt doua cuvinte care ar trebui sa-mi inspire ceva…multe cevauri…pana acum cuvintele astea doua, ideile din spatele lor, mi-au inspirat atatea. Cele mai multe posture de aici au legatura fix cu ele. De ce acum imi par doar niste cuvinte goale?

Sa le mai pun odata pe hartie?

Sa ma mai uit la ele de cateva ori?

Sa le mai studiez putin?

Sa mai incerc odata sa ma uit dincolo de ele?

Deocamdata iau o pauza, inca una…poate asa, din senin, imi pica fisa…si le scriu definitiv…


http://www.youtube.com/watch?v=fDSuxXijtZw

Tuesday, November 1, 2011

Melancolie oarba


Stii ce sunet fac visele cand sunt sfaramate? Pun pariu ca habar nu ai… Sunet de pahare de cristal sparte, sunet lin, sunet violent si totusi bland. Pentru ca visele sfaramate nu tipa, nu urla de durere, nu sunt un cor de bocitoare, ci sunt lacrimi tacute ce aluneca usor pe obraz intr-o zi ploioasa.

Visele plang in tacerea unei camera intunecate, in linistea unei zile de toamna printre frunze uscate, visele spulberate plang in Braile, nu le poti vedea ci doar simti.

Se aud pasii ei grabiti pe asfalt, sunetul pasului apasat.Se simte parfumul ei in aer, miroase a prajituri cu vanilie si placinta de mere. Ii simti pielea matasoasa si parul moale la atingere. O vezi cu ochii mintii dar stii ca totul se opreste aici….pentru ca undeva in departare auzi sunetul paharelor de cristal sparte…