Friday, October 31, 2008

Azi e istorie


Azi se scrie istoria.

Azi e ultima zi in echipa asta, de acum totul se va schimba. Eu voi fi eu, voi vetzi fi tot voi, insa totul va fi altfel. De azi voi fi pe cont propriu, stapana pe situatzie si cu soarta in maini.

Azi este ziua fantomelor, strigoilor si a altor personaje dubioase, noapte cu monstri si personaje fantastice care pentru mine intra in istorie. Ziua in care am plecat la colindat si toata lumea mi-a zambit.

Azi este ziua cand am fost dragutza, amuzanta, am binedispus, am relaxat, si am mai pus o bila alba pentru drumul spre Rai.

Azi este ziua in care am oferit fara sa sufoc, am ignorat acordand atentzie, am mangaiat fara sa ating, am trait fara sa respire, mi-am pototlit setea fara apa si mi-am satisfacut dorintza de afectiune, uitand de ea.

Azi este pentru a doua oara “ziua de dupa”, dar intra in istorie ca ziua in care totul s-a schimbat, in care am inceput sa vad din alt unghi. Este momentul in care incetez sa mai astept si sa sper la asha ceva, ziua in care se schimba dorintele si sperantele, ziua in care las asta in urma mult mai usor…desi…inca am ceva retineri.

AZI este ziua in care tu ma vrei mai mult decat ieri, mai mult decat maine, asta e ziua in care se schimba rolurile.

Thursday, October 30, 2008

Give up


I should give up, I have to give up. I don’t want this, but I have to. It’s not pleasant, it’s not what I wish for but, maybe it’s what will make me happy.

I have to get away from all this, leave it behind and go on. I can’t stop here, I’ve swam deeper seas, I’ve crossed higher mountins; this can’t hold me for so long.

I tried, I’ve struggled, nothing seams to work, nothing seams to be enough, but it’s all I can give. This is the last try, and that’s it.
I have to promise this to myself, and keep my word, cause this is not me and I’ll let nothing change me, I’ll not turn into this sad, patetic person for this…it’s not worth this much.

Describe what? Words will never be enough. It’s everytime the same, still it never helps…no word will ever do it.
Silence.

No one said I should, but I know it, I feel it I …. I’m giving up…

Stupidness is no excuse


Dupa ce m-a obsedat un cantecel imi dau seama de adevar…stupidness is no excuse. Si de data asta eu am fost the stupid one.
La dracu cum sa ratezi asha dupa ce asteptzi atata ?
Cum sa dai vina de fiecare data pe o persoana si sa realizezi pana la urma ca greseala ta a fost mai mare, si esti cat se poate de constient de asta.

I fucked up…this time i fucked up big time…
Si cum sa indrepti?
Ok incerci toate metodele, poate una merge…si sigur ar merge, adevarul merge, dar pentru asta trebuie sa te faci ascultat.
Eh si acum vine partea mai grea…cum sa te asculte ? Cu binisorul ? Cu forta ? Daca planul A da gres, incerci cu planul B. Hhhmm…am un plan B ? Puf nu am…cum aplici metoda fortata ?

Indicii, are cineva indicii ? Nu are nimeni, tot eu trebuie s-o fac…si imi fortzez mintea, dar parca nimic nu iese.
All is fair…when you do have something.
Da, mi-a luat o noapte intreaga sa raspund, probabil merit tacerea asta dar..dar…dar…nu am vrut eu sa fie asa….

La naiba trezeste-te la realitate, fa ceva...mda...usor de zis, poate chiar usor de facut, ca doar ai incercat deja.
Si a mers ?
A mers pe dracu…Sau…asta inseamna ca totushi a mers ?
O fi mers, dar tot ai dat cu bata in balta…rateu, esec.

Wednesday, October 29, 2008

Sunete


Shhh…nu spune nimic, nu vreau sa aud cuvinte, nu am nevoie si nu-mi plac. De data asta vreau sa aud doar sunete.

Mana imi tremura atingandu-ti pielea calda, usor, iti aud respiratia calma. Ai somnul lin, usor, si simtzi. Corpul tau incepe sa vibreze, incet, incet deschizi ochii. Te privesc, ma privesti…mainile noastre se ating in miscari lente, se intrec in atingeri patimase, corpurile ard de dorinta.

Ma pierd in privirea ta, nu ma pot dezlipi, nu as vrea. Te apropii incet, dar am rabdare. Imi saruti obrajii, ochii, fruntea, iar eu iti raspund cu aceleashi gesturi, parca am face miscari in oglinda.

Buzele se apropie in miscari incete, ne auzim respiratia cum cere, ne rasucim, ocolim…suspans, dorinta, care creste…apoi, in linistea apasatoare, se ating, la inceput timid, pentru a termina intr-un sarut aprins.

Respiratie sacadata, trupuri incinse, sunete incantate, piele umeda…si liniste.

Adorm in bratele tale, in siguranta si nu as mai vrea sa ma trezesc.

Tuesday, October 28, 2008

Umbre


Am obosit…am obosit sa alerg dupa umbre, goana si asteptatul m-au obosit. Ar trebui sa intind mana catre umbre si sa-mi dau seama ca nu pot fi atinse, sa intind apoi mana spre partea tangibila a umbrei si sa ma conving de existentza ei.

M-au obosit noptzile lungi innecate in alcool si zilele printate in mai multe exemplare.
Am nevoie de un ceas desteptator care sa ma indemne catre realitate, dar nu-mi vine sa ma desprind de lumea mea de vis, in care totul e posibil, in care alerg stand pe loc, in care umbrele sunt la fel de vii ca oamenii, si la fel de ushor de atins.

Vanez umbre, creez vise, traiesc in universul meu impartzit cu umbrele colorate.
E noapte si o sa te uit, te-am uitat de fapt deja, te uit de fiecare data, te las acolo, pana adoua zi, cand imi zambesti calm si-mi spui "buna dimineatza", pana imi aminintesti iar ca nu te pot uita asha ushor...deshi esti doar o umbra.

Thursday, October 23, 2008

Timpul nu are mila


Timpul nu are mila, se grabeste si nu tine cont de nimeni, nu asteapta.
Timpul nu are rabdare cu mine, alearga, trece, nici nu ma baga in seama. Asha ca nu am timp de pierdut, dar pana la urma…nu am nici timp de gasit.

Nu pot sa astept, nu pot sa privesc in urma, privesc doar la azi si la maine, ieri....a fost ieri, si daca ieri nu alearga dupa mine, eu nu pot alerga inapoi.

Am incercat sa-l imping pe ieri mai in fatza, am incercat sa-l ajuta, sa nu ramana in urma, si uneori inca mai incerc dar mi se pare ca il fortzez. El nu poate mai mult de atat, iar eu nu am ce sa fac pentru a-l ajuta.

Totushi ieri e inca langa mine, in mine, cu mine, nu o sa uit niciodata ieri, are locul lui unde sta comod. Il pastrez acolo si uneori ma uit la el si il imbarbatez “Chiar daca ramai mereu in urma, tu ramai in timp ce totul trece.”

Am oprit o secunda de ieri, am oprit o clipa de trecut, si o voi tine mereu aici, asha, oprita.

Tuesday, October 21, 2008

Trei anotimpuri




Era seara si era primavara. Vantul adia ushor, cateva vrabii ciripeau timid iar soarele incepea sa dogoreasca spre vara. Mirosul copacilor infloritzi ma imbata iar florile multicolore imi ametzeau privirea. Am schimbat cateva cuvinte cu primavara si mi-a povestit despre toamna.




Apoi a fost dimineatza torida de vara, cu un soare puternic rasarind de dupa mare si privind oamenii adormitzi pe plaja.Am planuit sa ne intalnim intr-una din noptzile racoroase, dar noptzile au fost prea incinse...mi-a povestit totushi despre surorile de alta data, despre verile din trecut.




Este toamna, frigul inca nu reuseste sa-si faca loc asha cum ar vrea, soarele inca nu se da batut. Vantul adie lin printre frunzele uscate, foshnetul slab imi pare un cantec de leagan. Iarba, inca verde, se apleaca ascultatoare sub suflarea lui. Oare s-au terminat povestile? Toamna are deja o poveste veche de impartashit sau acum o scrie?

Friday, October 17, 2008

Ai schimba ceva?


Totzi spunem ca daca ar fi sa putem da timpul inapoi am face altfel, ca am evita un lucru, ca n-am mai face aceeashi greseala, ca am fi mai buni…dar oare e asha?

Ma intrebam eu ce-ash schimba daca ash putea si dupa un timp lung de gandire mi-am raspuns, putin sec, putin parca dezamagita…NIMIC.

Da, nu ash schimba nimic.
Nu, viatza mea nu este si nu a fost perfecta, dar nu ash schimba nimic. Daca ash schimba ceva probabil m-ash schimba pe mine.

Am fost fericita, am fost trista, m-am bucurat, am suferit, si nu as da asta pentru nimic. Toate astea m-au format, toate trairile m-au adus unde sunt azi, m-au ajutat sa devin eu. Deci nu ash putea schimba nimic pentru ca ash disparea eu, m-ash sterge cu totul din viatza mea, nu ash mai fi eu, ar fi altcineva.

Si acum te intreb pe tine, si raspund sincer : Tu chiar crezi ca ai schimba ceva ? Tu ai vrea sa-ti stergi trecutul cu buretele pentru a-tzi inventa un altul ? Tu ai vrea sa nu mai fii ceea ce esti azi ?

Gandeste-te mai bine, gandeste de doua ori, si nu-mi spune mie, dar fii sincer cu tine.

Tuesday, October 14, 2008

Stick The knife


Este dimineatza tarziu dar nu-mi este somn. Te aud ca prin vis
”Parca nu prea merge muzica asta...itzi place The knife?”
“O da, ador The knife, chiar daca unele piese sunt mai ciudatzele.”
Si nu ti-am mai auzit vocea, doar muzica si sunetele…da sunetele.

Nu mai este dimineatza, e cald si te aud
“Da, aveai dreptate, unele piese chiar sunt ciudate”
“Stiu, eu intotdeauna am dreptate” si rad, gluma de blonde.


Nu, nu pe tine te aud, aud totushi o voce, undeva departe, cred ca e doar in imaginatzia mea, e totul in capul meu, si striga tare “Now stick The knife into my head...and get out!!!”


M-am jucat, imi place sa ma joc cu jucarii vii, si m-am jucat, am fugit, am revenit. Imi plac jucariile dar nu sunt o papusha de portzelan. Acum nu-mi mai place jocul.
Mi-ai spus candva ca iti place toamna...parca a fost asha demult. Oricum a fost intr-o alta viatza.

Monday, October 13, 2008

Pat


Intr-o noapte rece de toamna am visat un pat. Un pat ca in povesti, un pat in care visele pot deveni realitatea, iar realitatea poate deveni un vis, un pat pe care coshmarurile nu-l pot atinge vreodata.

Mi-am permis sa-mi transform visul in realitate, mi-am atins imaginatzi, timida, cu degetele tremurand de teama sa nu cutremur totul si sa dispara. Si era inca acolo, am luat-o in bratze cu drag si n-ash fi vrut sa-i dau drumul. Dar cum tzii imaginatzia pe loc? Nu potzi, asha ca am lasat-o sa zburde. Si alergand asha libera, m-a indreptat iar spre patul de vis.

Nu am sa cad din patul asta, nu ma voi lovi, ma tem de loviturle dureroase pe care mi le pot provoca. Sunt rece fara acel pat cald, dar prefer sa fiu rece decat sa cad. Si totushi…visez la el, si ash vrea sa nu cad…o sa ma tzii ?

Tuesday, October 7, 2008

Sunt ce nu vom fi noi


Sambata, inca o noapte racoroasa de toamna si totushi prea calda pentru perioada asta. In linistea tarzie a noptzii ma indrept incet, singur, spre ultimul metrou care ma va arunca in mijlocul orashului, in agitatzia noptzilor de sambata.

Cobor mult prea linistit scarile si studiez putzinii oameni de sub pamant, doi pusti negri cu haine largi, vorbind intr-o limba necunoscuta mie, un grupuletz galagios format dintr-o fata si doi baietzi care sincer imi irita retina si auzul si doua tipe ce isi soptesc diverse lucruri si chicotesc din cand in cand. Asteptam impreuna acelashi lucru, viermele metalic ce ne va plimba prin maruntaiele incinse ale orashului catre destinatziile finale.

Se simte adierea, se aude zgomotul, urcam si ajung la destinatzie. Imi indrept pashii leneshi si totushi dornici de agitatzie catre hruba ce ma va incalzi in noaptea asta, spre incaperile prea aglomerate de multzimea euforica. De cealata parte a shoselei aceleashi doua fete cu care am impartzit statzia si drumul cu metroul. Nu le cunosc, nu ma cunosc, dar o intrebare iese la iveala “Ce vom impartzi mai departe?”. Era clar o intrebre retorica, puteam sa pariez ca vom ajunge in acelashi loc.

Ma pierd in multzime, intalnesc cunoscutzi, ciocnim pahare, schimbam cuvinte si ne miscam haotic, ca in fiecare sambata noapte. Si, cum ma asteptam, dau cu ochii tot de ele, in multzimea lor de cunostintze, in euforia lor, cu licoarea menita sa stinga arshitza provocata de atatea suflete agitate la un loc.

Schimbam priviri, ciocnim pahare, vorbim, chicotim si ieshim.

E intuneric in camera putin prea rece, dar a avut grija sa nu inghetzam. Ma invart, ma foiesc, n-am somn. Nu pot tzine ochii inchishi, ii deschid si o privesc. Doarme ca un copil, imi vine sa o strang in bratze, dar ma tem sa nu stric armonia asta. Ma amuz cand o vad agitandu-se, parul alunecat pe frunte o gadila si stramba amuzant din nas. Dau shuvitza naravasha la o parte de pe chipul ei si incep sa-i mangai parul, abea atingand-o. Nu vreau sa stric momentul asta, vreau sa ii admir somnul, sa-i citesc visele.

Pleoapele imi devin greoaie, in curand nu imi voi putea tzine ochii deschis. Cu miscari lente imi lipesc buzele reci de obrazul ei fierbinte, o sarut, ii iau mana intr-a-mea si adorm asha, visand cele mai frumoase lucruri.