Wednesday, December 28, 2011

Cu cartile pe dos

De ce nu spun oamenii exact ce vor? De ce trebuie mereu sa te prinzi de un lucru sau altul? De ce toata lumea face aluzii dar nimeni nu spune lucrurilor pe lume?

Tocmai eu m-am gasit sa intreb asta cand face acelasi lucru…poate ar trebui sa-mi fi rusine, dar nu imi este. As vrea pur si simplu sa stiu direct si exact ce este in mintea fiecaruia.

Ai spune probabil “Si unde mai e distractia in asta?” Dar cine a zis ceva de distractie. “Si unde mai este surpriza?” Ei bine, in anumite situatii, fix de surpriza nu ai chef.

Uneori as vrea ca lucrurile sa fie mult mai simple, nu ca niste calcule matematice (la care apropo sunt zero), nu ca un roman scortzos ce asteapta analiza literara.Uneori as vrea sa fie pur si simplu 1+1=1 si o poveste greu de crezut.


http://www.youtube.com/watch?v=eQK7KSTQfaw

Wednesday, December 21, 2011

Povesti de iarna


Ieri visam Craciunul de poveste.

Ieri visam o seara linistita, o camera calduroasa, o patura pufoasa si doua brate calde.

Ieri visam fulgi mari si desi de zapada si lemnele trosnind in foc

Ieri visam mere coapte si ciocolata calda

Ieri visam zapada scartaind sub pasii repezi

Ieri visam brad impodobit si multe cadouri

Ieri visam povesti pentru copii spuse de o voce blanda si colindatori la usa


Azi…

Azi am vazut urmele unei zapezi timide

Azi am simtit frigul de afara

Azi m-am trezit la realitate

Azi mi-am amintit ca eu nu traiesc povesti


http://www.youtube.com/watch?v=skGEHuejc-s

Tuesday, December 20, 2011

Tac desi as vrea sa fiu in stare sa spun ceva…am atat de multe de spus

Zambesc si urmatorul minut as vrea sa plang

De ce este haos cand este atat de liniste?

Si este atat de liniste incat ideile imi urla in cap

Click zambet…click chip melancolic…click totul e frumos…click abea retin o lacrima

Sarbatorile trebuie sa fie de vina. Cadourile, familiile, prietenii, toata nebunia, toata tevatura. Si anul nou de la care inca nu stii ce sa astepti.

Lucruri de la care ar trebui sa te opresti


Cu cat Craciunul este mai aproape, cu atat este mai liniste. Inca nu este vacanta dar dupa atmosfera asa ai zice. Si cum totul este calm, iti arunci un ochi aici, un ochi acolo poate poate trece timpul mai repede. Aici vezi ceva inutil, acolo vezi ceva placut, dincolo vezi ceva ce-ti capteaza atentia.

Uite asa am dat peste o lista cu lucruri de la care ar trebui sa te opresti, 30 la numar, o lista care seama bine cu o lista de planuri pentru noul an. Toate sfaturile numai unul si unul, si nu m-am putut opri pana nu am terminat articolul.

Am analizat-o putin si le-am ales pe cele pe care ar trebui sa le urmez eu. Poate parea o lista prea lunga si prea plictisitoare, dar cum aici sunt eu, blogul asta sunt eu, nu am sa ma opresc din a le enumera.

Se pare ca din 30 am reusit sa scot o lista de 15…deci nu e dracul chiar atat de negru…

1 Nu mai petrece timpul cu oamenii nepotriviti

Nu mai fugi de probleme

Nu te mai minti singura

Nu te mai agata de trecut

Nu te mai teme ca vei gresi

Nu mai fi lenesa

Nu te mai gandi ca nu esti pregatita

Nu te mai implica intr-o relatie din motivele gresite (Fall in love when you’re ready, not when you’re lonely.)

Nu mai fi geloasa pe altii

Nu mai purta ranchiuna

Nu mai incerca sa faci totul perfect

Nu o mai lua pe calea cea mai usoara

Nu te mai comporta ca si cum totul este in regula daca nu este

Nu-ti mai face atatea griji

Nu te mai concentra pe ceea ce NU vrei sa se intample


http://www.youtube.com/watch?v=zksROZ_oV_M

Thursday, December 15, 2011

Renuntare


Exista lucruri la care nu renunt niciodata. Lupt pentru ele pana nu mai pot, chiar si cand orice sansa pare pierduta. Morile de vant nu ma sperie, nici monstrii din dulapuri. Calaresc zmei si cai mancatori de jar. Manuiesc palosul cu maiestrie si imblanzesc bestii. Totul pentru premiul supreme, pana la ultima suflare.

Poate ti-am zis ca nu mai pot, ca de data asta renunt…dar desi o spun, as mai face macar o incercare, “ultima”.

Si daca fizic renunt, mintea tot la asta imi sta. Da , sunt incapatanata, si stiu ca imi pot atinge telul.

De atatea ori am reusit sa ma conving chiar sip e mine ca asta a fost tot, ca de data asta am reusit sa renunt, dar timpul mi-a demonstrat contrariul.

Inca ma mai gandesc la asta uneori, desi am spus ca a trecut totul. Indurerata, intorc privirea pe peretii albi, mintea imi hoinareste aiurea si chipul tau dispare incet incet incet…dar stiu ca esti acolo, iti simt prezenta…

Pana in ultimul ceas


http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=endscreen&v=5hygECZF0S0

Thursday, December 8, 2011

Craciunita nebuna


Puf, m-am trezit intrand in atmosfera sarbatorilor. Dar nu atmosfera aia de la noi, ci atmosfera aia din idioatele filme americane.

Vreau sa vad orasul plin de lumini si oameni zambitori, vreau sa primesc toata cadourile posibile, ma simt mai buna si vreau sa ofer. Sa ma opreasca cineva, sa-mi dea cineva jos masca asta ce Craciunita scapata de sub control.

Vreau dulciuri sub pom si ornamente in casa, vreau lume multa adunata in jurul mesei, vreau mere coapte.

Si visez la un Craciun cu zapada, cu miracole romantice, cu vasc la usi un Mos Craciun tanar.

Sa-mi scoata cineva zapada si vascul din cap….


http://www.youtube.com/watch?v=1thcJL_qwbY

Monday, December 5, 2011

Ou Kinder cu surprize


Nu o sa ma satur niciodata de surprize. Citeste bine ce am zis si tine minte, NICIODATA!

Iubesc oamenii care stiu sa aduca elementul neasteptat in viata mea, iubesc noul, iubesc diversitatea.

Uneori ma intristeaza lipsa, tacerea, dorul, dar daca dupa asta urmeaza surpriza, totul a meritat. Daca dupa o lunga tacere urmeaza un cantec profund, daca dupa lipsa urmeaza prezenta chiar si pentru scurt timp, daca dupa dor urmeaza bucuria revederii…atunci toate astea merita oricata suferinta.

Acum nu mult timp imi doream un duh al lampii care sa-mi implineasca dorintele. Intr-un fel cred ca imi doream ceva surprinzator, ceva care sa ma incante, ceva care sa ma scoata din cotidian. Ei bine, cred ca duhul din lampa era foarte aproape, doar ca el stie mai bine cand este momentul sa actioneze si sa-mi implineasca cate un vis.

Sau sa fie oare vreun Mos al lunii decembrie?

Oricine ai fi, duh, mos, spiridus, zana, sau din toate cate putin, iti/va multumesc pentru surpriza fiecarei zile.


http://www.youtube.com/watch?v=pJsGs4NjsPk

Wednesday, November 16, 2011

Doua cuvinte


De duminica ma tot invart in jurul subiectului dar dintr-un motiv necunoscut nu reusesc sa leg ceva concret. Pun mereu pe hartie aceleasi doua cuvinte dar nimic nu reuseste sa derive din ele. Cuvintele ca cuvintele, reusesc sa le scriu, dar de ce nu reusesc sa leg nimic de ele? Acum déjà nu ma mai gandesc doar la ele, ci imi pun intrebarea “De ce?” intr-una.

De ce nu reusesc sa leg nimic de ele?

De ce nu-mi sugereaza nimic?

De ce nu-mi inspira nimic?

Sunt doua cuvinte care ar trebui sa-mi inspire ceva…multe cevauri…pana acum cuvintele astea doua, ideile din spatele lor, mi-au inspirat atatea. Cele mai multe posture de aici au legatura fix cu ele. De ce acum imi par doar niste cuvinte goale?

Sa le mai pun odata pe hartie?

Sa ma mai uit la ele de cateva ori?

Sa le mai studiez putin?

Sa mai incerc odata sa ma uit dincolo de ele?

Deocamdata iau o pauza, inca una…poate asa, din senin, imi pica fisa…si le scriu definitiv…


http://www.youtube.com/watch?v=fDSuxXijtZw

Tuesday, November 1, 2011

Melancolie oarba


Stii ce sunet fac visele cand sunt sfaramate? Pun pariu ca habar nu ai… Sunet de pahare de cristal sparte, sunet lin, sunet violent si totusi bland. Pentru ca visele sfaramate nu tipa, nu urla de durere, nu sunt un cor de bocitoare, ci sunt lacrimi tacute ce aluneca usor pe obraz intr-o zi ploioasa.

Visele plang in tacerea unei camera intunecate, in linistea unei zile de toamna printre frunze uscate, visele spulberate plang in Braile, nu le poti vedea ci doar simti.

Se aud pasii ei grabiti pe asfalt, sunetul pasului apasat.Se simte parfumul ei in aer, miroase a prajituri cu vanilie si placinta de mere. Ii simti pielea matasoasa si parul moale la atingere. O vezi cu ochii mintii dar stii ca totul se opreste aici….pentru ca undeva in departare auzi sunetul paharelor de cristal sparte…

Wednesday, October 26, 2011

Ziduri

E interesant cum uneori fericirea te poate intrista. Si este intrigant cum crezi de multe ori ca nu iti pasa si ca te poti tine departe, dar ceva te roade. Oamenii nu au cum sa vada dincolo de anumite aparente, nu au cum sa vada dincolo de ziduri.

E mai bine asa, zidul te apara, ai construit o adevarata fortareata si, daca din cand in cand deschizi poarta, nu inseamna ca poate patrunde oricine.

Portile sunt deseori deschise si multa lume patrunde pana departe…dar si departe pot ajunge la alte ziduri…si alte ziduri…si alte ziduri…

4 minute in miez de noapte


Asa merge, asta este cursul. Nu stiu de ce, nu stiu cine il stabileste. O fi oare batut in cuie sau il schimbam noi cu fiecare actiune?

Ma uit la ieri…

Ieri la ora asta eram intr-o dispozitie proasta

Ieri la ora asta nu ma puteam concentra

Ieri la ora asta pluteam, dar nu spre bine

Ieri la ora asta imi doream sa fie azi.

Si intr-o clipa AZI a devenit MAINE. In inca o clipa AZI a devenit IERI.

Iar AZI sunt bine dispusa, azi inteleg totul in jur, azi pot sa zambesc norilor de afara si sa-i imprastii. Totul pe neasteptate…Oare era asta cursul normal sau l-am schimbat?

Si totul s-a intamplat in 4 minute


http://www.youtube.com/watch?v=05MRbZvzFsw&feature=feedrec_grec_index


Mi-ai promis good mood azi :P

Tuesday, October 25, 2011

Real sau ireal


Nu ma pot aduna, nu ma pot concentra, adrenalina imi alearga prin vene si nu o pot opri.

Nu te inteleg, de ce-mi faci asta? De ce ma chinui? De ce imi furi linistea?

Nici macar nu inteleg daca imi este bine sau imi este rau…

Totul e o minciuna, o mare minciuna de care déjà m-am saturat, desi nici macar nu ma bantuie de atat de mult timp. Toti sunteti niste iluzii, niste vise neimplinite.

Si daca nimic nu e real, atunci cum de ating totul cu degetele?

Daca totul este doar o minciuna cum de o simt atat de vie?

Satula de fapt de mine.

Daca planul A nu a mers am aplicat planul B…si dintr-un plan prost am trecut in altul si mai prost… Mi-am creat singura lumea asta mincinoasa, am fost de accord cu ea iar acum trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru ea.

As vrea sa o las in urma…si totusi nu as vrea…As vrea sa renunt la tot dar mi-ar fi prea dor…As vrea sa uit dar astfel voi repeat…

Cum sa evadezi dintr-o lume pe care candva ti-o doreai?

Cum sa fugi de o lume creata de tine?

Cum sa scapi de monstrul plamadit cu mainile tale?


http://www.youtube.com/watch?v=SBH-uD8N-nE

Friday, October 14, 2011

Ai grija ce-ti doresti


Stiam eu ca nu e bine sa te joci cu focul. Artificiile aprind focuri aiurea. Stiam de ce umblu mereu cu instinctorul langa mine si sting orice scanteie. Dar nu ai cum sa le eviti pe toate, din cand in cand mai scapa cate una. Si ca intotdeauna e scateia gresita care iti da foc la casa.

Am primit ce am cerut, dar nu degeaba exista vorba aia cu “Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa primesti”. Acum galeti de apa, instinctoare, pompieri si aia e, stingem cumva focul, cat de greu poate sa fie?!?!

Si totusi nu este chiar asa de rau sa ti se indeplineasca cate o dorinta. Profiti de ea cat se poate, te bucuri de moment din plin pentru ca stii déjà, toate au un sfarsit. Uneori sfarsitul vine tarziu, alteori vin prea repde, dar stii oricum ca vine. Si pentru ca totul trece, si focul va trece. Si la fel totul va fi recladit.

But still…damn you sparkles !

http://www.youtube.com/watch?v=sBFA7k5eXmc

Monday, October 10, 2011

I dream too much


Stii cat este de pretios timpul? Stii ca am senzatia ca nu am timp, Ca timpul meu este prea scurt? Stii cum grabesc mereu lucrurile din cauza ca timpul meu pare sa fie pe sfarsite?

Dar unele lucruri merita asteptarea. Unele lucruri merita suspansul. Unele aventuri au mai mult farmec cand se intampla incet incet. Mereu ma intreb ce imi rezerva ziua de maine dar azi prefer sa astept linistita, in tacere, sa primesc din plin surpriza zilei de maine.

Surprizele nu mi-au lipsit in ultima vreme, minuni peste minuni. Unele mari, altele mici dar la fel de fascinante. Astept surprize in continuare, astept luna pe timpul zilei, scanteile fara foc, astept ca ploaia sa nu cada ci sa urce si fulgii de nea sa ma poarte in sus cu ei.

Astept neasteptatul, stiu ca va veni si ma va lua pe sus ca un covor fermecat… Va aparea de nicaieri si-mi va sopti la ureche “Ia-ma de mana si hai sa zburam, te voi duce pe un taram magic”


http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4

Friday, October 7, 2011

Vorbe de oras


Praf de stele suflat in ochi

Povesti cu zane si zmei

Trandafiri infloriti

Ciocolata

Luna albastra

Sunet surd

Strazi pustii

Zborul pasarilor de noapte

Racoare noptilor de toamna

Rasete pline

Somn adanc

Dorinte implinite

Spirite

Filme triste si filme neterminate

Zgomotul orasului

Mi-ai promis candva luna de pe cer si acum o tin in mana cu teama


http://www.youtube.com/watch?v=DgbI5KPURqE

Thursday, October 6, 2011

Cofetarie


O dimineata obosita, o stare buna si totusi o stare confuza.

Deschide o carte asteptand trenul dar nu se poate concentra.Nu poate citi povestea altcuiva cand inca are in cap povestea proprie... si totusi incearca. La prima adiere de vant hotaraste sa inchida copertile acelei povesti. Asteapta trenul privind in gol si incercand sa se adune. Prin cap ii zboara multe ganduri, multe idei, dar nimic nu pare sa se lege.

De ce trebuie sa analizeze atata? Nu poate sa ia lucrurile asa cum sunt, asa cum ii apar in cale? Nu poate sa profite de clipa fara sa se gandeasca prea mult la urmari, la implicatii?

Intamplarile placute o macina de fiecare data si uneori lucrurile cele mai simple ii par cele mai placute. Atunci de ce le complica cu analiza pe text?

O raza de soare? Un zambet? Un alint? O dulcegarie? O imbratisare? Un cuvant? Parca a intrat in cofetaria visata in copilarie, si, desi stie ca niciodata nu va putea sa manance toate prajiturile, vrea sa guste macar din fiecare.


http://www.youtube.com/watch?v=2_HXUhShhmY&feature=related

Wednesday, September 28, 2011

Dragoste in vreme de razboi


Existe lururi pentru care lupt cu inversunare. Uneori lupt chiar daca totul imi pare pierdut inca de la inceput, chiar daca incep cu stangul si chiar daca mi se pare ca nu am armele potrivite. Fac asta pentru ca simt ca merita efortul, pentru ca lupta are farmecul ei chiar daca poate nu va fi una castigata. Lupta in sine imi aduce satisfactii, aventura merita traita.

Alteori insa, dezavanatajul din start imi taie tot elanul si las lupta sa se duca singura, fara sa ma implic, fara sa ma agit, fara sa depun efort. In astfel de situatii, de la inceput lupta pare fara farmec, fara spirit de aventura.

Vreau satisfactia unui razboi inversunat, vreau sa vad si sa simt efortul, vreau febra campului de lupta.


http://www.youtube.com/watch?v=EYv1_EWWUuw

Wednesday, September 21, 2011

Lectura de toamna


De ce cad frunzele? De ce si-au schimbat culoare? De ce soarele e din ce in ce mai scump la vedere? De ce adie vantul rece?

A venit iar toamna. Mereu imi este dor de toamna, mereu o primesc cu incantare si raman muta in fatza frumusetii ei. Odata cu toamna se schimba si alte lucruri in jur. Pasarile calatoare pleaca in locuri mai bune, pasarile de noapte insa se intorc in jungla de asfalt, iar orasul ii primeste pe toti inapoi, ca pe niste copiii intorsi acasa dupa o lunga vacantza.

Lucrurile se schimba in fiecare zi dar toamna se numara rezultatul schimbarilor. Si la ce rezultat am ajuns eu? Nu la rezultatul pe care mi-l imaginam dar la un rezultat bun, la unul poate chiar mai bun decat speram. Am ajuns de la 1+1+1+1+1+….la = un minunat infinit.

Citeste-mi randurile

Citeste-mi printre randuri

Citeste-mi gandurile

Citeste-mi printre ganduri

Citeste-mi dorintzele

Citeste-mi printre dorintze

Si transforma randurile, gandurile si dorintele intr-o realitate perfecta, intr-o realitate infinita.

Totusi scanteile exista si sar de peste tot, oamenii din jurul meu scanteiaza


http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=zc8hbSM1zVo

Monday, September 19, 2011

Tablou


Nu ti se pare amuzant cum raman cu privirea fixata, cu ochii de caprioara blanda? Mie da. Atat de tare ma amuz cand imi amintesc asta incat “misc si debaraua”. Imi place cand lucrurile raman amuzante.

Stii cum e sa adormi cu o imagine fixata in minte? Cand inchizi ochii sa vezi un tablou. Nimic nu misca, nimic nu sufla, dar tu stii ca este totul viu, ca acum scurt timp tabloul era in miscare. Inca vezi zambetele in semi intuneric, inca auzi vocile noptii, inca simti caldura si aglomeratia, ambele la fel de sufocante.

Inca simti gustul ultimei tigari si ultima gura de bere. Inca simti sticla rece si flacara calda… Apoi se inchid si ochii mintii, si, incet incet, imaginile palesc pana dispar complet.

Lumina diminetii iti mangaie usoar pleoapele, de afara se aude haosul orasului iar tu, inca sub vraja somnului, vezi acelasi tablou cu care ai adormit. Pana cand ochii se deschid si totul dispare….doar pana iti vei aminti iar.


http://www.youtube.com/watch?v=4yLhV8aicbc&feature=related

Friday, September 16, 2011

Dorintza


Se intampla multe lucruri anormale in ultima vreme. As trebui sa fiu ok, sa-mi fi bine, si intr-o anumita masura imi este bine. Intr-o mare masura imi este bine…dar mai e ceva…

Sau poate ar fi trebuit sa reactionez altfel, poate trebuia sa fiu trista, poate trebuia sa fiu melancolica…Ei bine nu sunt…nu asa…nu cum scrie la carte.

Dorintza mea? Eh…cred ca imi doresc duhul din lampa sa o implineasca…sau poate imi doresc eroul care sa fure lampa…sau poate nu-mi doresc nimic…Sau sau sau….poate poti sa-mi implinesti dorinta mai usor decat crezi

Thursday, September 8, 2011

Somn profund


Ce rost are sa lupti cu fantomele?

De ce sa te lupti in somn cu cosmarurile?

De ce sa ripostezi?

N-are sens, n-are rost, n-are finalizare

De ce sa te trezesti la timp cand poti inca sa mai dormi? De ce sa-ti strici somnul dulce de la prima ora a diminetii? De ce sa intrerupi visele?

Si totusi simt nevoia sa ma trezesc. Ar trebui sa-mi tipe cineva in ureche, sa ma trezesc cu un pahar de apa pe mine, orice, doar sa ma trezesc. Nu are sens sa prelungesc somnul cand oboseala a trecut déjà. Nu are rost sa-mi dorm viata la fel cum nu are rost nici analiza pe text.


http://www.youtube.com/watch?v=Ek3l8joNDZg

Tuesday, August 30, 2011

Dulce-acrisor


Atat de dulce, atata zahar, atata frisca incat mi se face rau. Ce crezi, nu mi se face greata, mi se face pur si simplu rau. De ce? Pentru ca vad atata dulcegarie in jur si ma opresc aici.

Nu va urasc dragii mei, nu imi provocati greata, nu imi provocati scarba, va iubesc pentru asta, va admir...dar…imi provocati invidie.

Probabil nu este inca timpul meu…cine stie daca va fi vreodata timpul meu…

Dulce acrisor….ar trebui sa fie doar o aroma de mancare asiatica.


http://www.youtube.com/watch?v=3srIU2AkXWk&feature=share

Tuesday, August 16, 2011

Vara cu trandafiri in par


Astazi ma uitam la ea. Am vazut-o la prima ora, mi-a iesit in cale si era ca o raza de soare, ca o gura de aer proaspat de munte. Am studiat-o pe ascuns. Este frumoasa ca o zi de vara. In ochii ei vad o mare curata cum n-am vazut pana acum in realitate. Parul ei flutura perfect in vant parca sa-mi faca in ciuda. Este toata un zambet sincer. Este vesela si plina de bunatate.

Este delicata, feminina, blanda, amuzanta, luminoasa, deschisa, buna, frumoasa, vesela…tot ce mi-as dori si eu sa fiu, tot ce defineste o femeie adevarata.


Si atunci, ce am eu in plus fatza de ea? Nimic. Chiar nimic… eu sunt tot ceea ce ea nu este.

Eu sunt vesela doar la prima vedere. Rasul meu colorat de copil rebel o poate eclipsa in cateva secunde, dar zambetul ei bland dureaza. Zambetul ei este sincer pe cand rasul meu este doar o fatzada, este o masca temporara. Cand spune ea o gluma toata lumea se amuza, cand spun eu o gluma sunt doar rautacioasa.

Eu sunt capricioasa, imi schimb starea intr-o clipita. Acum rad, acum plang, acum pornesc furtuni si daram copaci in cale.Iti spun totul prea direct, prea in fatza desi rareori am dreptate. Ea este mereu vesela iar cand e trista este tot blanda. Pun pariu ca plange pe ascuns si nu o sa afli niciodata adevaratul motiv al tristetii ei. Iti va spune mereu doar ce vrei sa auzi.


Si atunci, ce am eu in plus?

Poate si ea s-a intrebat asta dar sigur nu a primit raspunsul. Pentru ca ea nu ma cunoaste. Ea ma cunoaste doar cum vreau eu sa ma cunoasca, doar asa cum as fi vrut eu sa fiu.

Candva imi vei da dreptate…si atunci, ce am eu in plus?


http://www.youtube.com/watch?v=2Ycf1s50DzQ

Absolutul din fire de nisip



Alergam mereu in cautarea fericirii, alergam mereu dupa perfectiune, tindem mereu catre mai mult, catre absolut. Dar oare toate astea exista? Nu sunt oare doar niste legende, niste povesti de adormit copii? Pana la urma de acolo ne-a intrat tuturor in cap ca exista ceva mai bun, din povestile copilariei. Asa ca din frageda pruncie alergam dupa acele idealuri, dupa acele vise dar cati dintre noi am ajuns macar aproape de ele? Cine ma poate convinge ca poti macar sa vezi de aproape idealul? Tu l-ai vazut? Tu l-ai simtit? Tu l-ai mirosit? Tu l-ai atins?


Poate perfectiunea trebuie sa o construim noi. Poate plecand de la ceva ce iti place, macar putin, poti ajunge sa iubesti lucrul ala. Poate daca dai o sansa unei intamplari ok o poti face sa devina perfecta. Poate “ma simt bine” ar deveni “sunt fericita”. Poate daca incepi ca intr-o poveste cu “A fost odata ca niciodata” vei ajunge la “… si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.


Si daca tot ce trebuie sa faci este doar sa depui putin efort, sa pui putina pasiune? De ce nu ai face-o? Asuma-ti riscul macar odata, macar sa vezi unde pot duce toate astea. Incearca sa construiesti perfectiunea cu mainile tale, cu fortele tale, cu pasiunea ta, cu sufletul tau. Ia o mana de nisip si pune in ea tot ce ai tu mai bun de oferit, construieste absolutul din fire de nisip si picaturi sarate de mare.


http://www.youtube.com/watch?v=ForfpAH_INQ&feature=related