Friday, October 29, 2010

Housewife

Not over yet

Wednesday, October 27, 2010

Just another bad movie


Imi displace total cand oamenii cred ca imi pot hotara viatza, imi pot inluenta actiunile si imi pot impune dorintele lor.
De ce trebuie sa se bage mereu cate cineva?
De ce are fiecare cate o parere pe care simte nevoia nu numai sa si-o exprime ci sa o si impuna altuia?
De ce nu isi vad oamenii de viata lor, de problemele lor, si insista sa le rezolve pe ale altora?

Nu…chiar nu imi place sa mi se spuna ce sa fac. Chiar nu imi place cand cineva forteaza nota pentru a-mi schimba parerile si actiunile. Si cu cat cineva incearca asta mai mult, cu atat mai mult o tin pe a mea. Daca vrei sa ma faci sa evit o greseala, lasa-ma pe mine s-o fac, altfel ma vei impinge mai rau spre ea.

Hei! Oameni! Aveti si voi viata voastra, vede-ti-va de ea!
Nu sunteti regizori in filmul meu ci simpli actori, sunteti regizori doar in filmul vostru.



http://www.youtube.com/watch?v=mdU34tXlbSg


Wednesday, October 20, 2010

Tuesday, October 19, 2010

Scenarii furate


Iata cum se va intampla, iata cum ar trebui sa fie filmul ala despre care tot vorbim.

Va fi o dimineatza mohorata dintr-un weekend, probabil de toamna, innorata si ploioasa. O dimineatza gri, ca totul in jur.
Ea, dupa o noapte lunga de petrecut, cu aspectul ei unic, parul ciufulit si urme sterse de machiaj, ochii obositi dar totusi veseli, se va indrepta spre casa cu pasi repezi. Printre picaturile de ploaie, pri vant, printre oamenii grabiti si decolorati, va razbate totusi zambetul ei.

El, abea trezit, morocanos, deloc incantat de toamna isi va face loc cu greu prin multime. Si azi va trebui sa ajunga la munca, ce moment minunat pentru asta…sambata dimineata.

El, cu o cafea in mana si capul in jos, ea cu zamebteul pe buze
Ea, plutind parca prin multime, el, facandu-si cu greu loc sa treaca
El, morocanos, ea, zambitoare
Ea relaxata, el, grabit.
Ea, el, el , ea, ea, el…poc
Cu o miscare rapida o va cuprinde cu bratul de mijloc si ii va opri caderea. El ii va zambi cuceritor, iar ea va rosti:
“Buna straine”

De aici e povestea lor, de aici ei vor scrie mai departe, pentru orice scenario care se respecta se incheie intr-un astfel de moment.


Monday, October 18, 2010

Just like you said it should be


Tu nu stii ca povestile nu devin realitate?
Tu nu stii ca ce vezi in filme e pura fictiune?
Tu nu stii ca versurile cantecelor sunt doar visele oamenilor?
Tu nu stii ca poeziile sunt doar dorinte neimplinite?

Scenariul tau este la fel de real ca povestile, filmele, cantecele si poeziile, scenariul tau este doar o iluzie, este o aventura de o noapte in lumea viselor, o traire intensa dar total ireala.
Scenariul tau a fost scris déjà de altcineva, tie doar ti-a placut atat de mult incat vrei sa-l faci sa fie al tau. Doar vrei sa joci in filmul altcuiva, sa-ti insusetsi povestea altei personae, sa traiesti alte vise decat ale tale, sa canti un refren auzit la radio.

Tu nu stii ca nu exista perfectiune?
Tu nu stii ca perfectiunea e data de cumulul imperfectiunilor?
Tu nu stii ca esti perfecta?
Tu nu stii ca ea iti iubeste imperfectiunile?


Wednesday, October 13, 2010

Imposibil...incapabil...


Ma uit la poze, privesc chipuri indelung, ascult oamenii, analizez gestural;e si totul pare in van. Nimic. Absolut nimic.
Nici o tresarire, nici un tremor, nici o emotie…am uitat cum se face, am uitat cum se simte…nu reusesc sa reproduce senzatia aia care candva punea stapanire pe mine.

Fara fluturi, fara emotii, fara zambete cu inteles, fara gesture dincolo de cuvinte, fara vorbe imbietoare, fara nimic. Uneori ma simt goala…poate chiar m-am golit, picatura cu picatura, clipa cu clipa. Parca cineva ar fi stors vlaga din mine si a lasat in urma o carcasa incapabila sa mai simta.

Totul sta pe loc, nimic nu mai misca…vreau sa vad norii plutit, frunzele zburand, soarele stralucind, sa aud vantul sugland, sa aud cantecul strazii si sa privesc filmul emotiilor…

Imposibil…incapabil…



Long lost innocence


Iti amintesti fetita care se juca cu papusile? Le facea rochite, le aranja, le machia, le pregatea pentru ceea ce urma sa fie “viata” lor, aventura in care porneau. Mergea la plimbare, isi facea prieteni, era in centrul atentiei…si totul era o joaca inocenta. Citea povesti si visa la printul cu care se va casatori.

Iti amintesti de domnisoara in devenire care incepuse sa complice viata papusilor ei? Hainutele deveneau din ce in ce mai sofisticate si povestile mai complicate.

Dar adolscenta, pe ea ti-o amintesti? La papusi a renuntat déjà de ceva vreme, acum propria ei viata e un tetru de papusi, acum hainutele sunt ale ei, ia singura decizii, face asa cum ii place. E totusi o adolescenta cuminte care inca mai crede in povesti, inca asteapta un Fat Frumos care sa o duca intr-o lume de poveste.

Uite cum toate astea au trecut. Acum o privesti, e o femeie in toata firea. Refuza inca realitatea din cand in cand desi romanele cu cavaleri le-a dat uitarii. Vremea povestilor a apus si, odata cu ea, visele se spulbera unul cate unul.
Privirea ei si-a pierdut inocenta, visele s-au schimbat, acum e cu picioarele pe pamant…viseaza doar uneori la vremea inocentei demult pierdute….si la papusi



http://www.youtube.com/watch?v=WOiRKu5MI7I


Monday, October 11, 2010

Boys and toys


Am invatzat ca oricat mi-ar pasa mie...altora s-ar putea sa nu le pese…

Vad…poftesc...intind mana…si primesc…Iau ce vreau, iau ce imi trebuie si apoi…ma lipsesc. Prefer sa nu imi pese asa cum nici voua nu va pasa, prefer sa iau doar ce imi trebui si sa nu ma uit in urma. Capul sus, ochii in fatza, mersul demn si privirea sigura...nu conteaza pe cate capete calci

Mie nu imi pare rau de faptele mele, nu regret nici una…cum am spus mereu, prefer sa gresesc decat sa regret ca nu am facut ceva.
Tu ce zici despre asta? Tie cum ti se pare? Urme de regrete? Nu…nu inca…tu esti prea mandru sa arati, prea sigur sa simti asta…No shit…

Hai sa jucam un joc. Un joc in care tu esti marioneta si eu papusarul, un joc pe care tu de fapt il vezi invers, un joc in care nimeni nu pierde si nimeni nu castiga…hai sa ne jucam de-a pierdutul timpului, hai sa ne jucam de-a alergatul dupa timpul pierdut…

Las-o balta, jocul asta nu e de tine
Boys and toys…boys are toys


Thursday, October 7, 2010

Proud


Dimineata somnul este cel mai dulce si visele cele mai placute….in dimineata asta te-am visat. Era de asteptat de altfel , dar asta nu are importanta…ci ca te-am avut aproape pentru cateva ore, cateva ore de vis, cateva minute de realitate.

Am visat ca erai langa mine, am visat ca imi era dor de tine si te-am revazut dupa mult timp, am visat ca eram impreuna dupa atata timp, povestind, ca de obicei, nimicuri, maruntisuri. Acum erai langa mine si, desi mi-a fost dor de tine, te-am lasat sa pleci.

Dar nu ai plecat departe…peste scurt timp te-am regasit. Ranit de timp, ranit de vreme, ranit de lume, dar te-am regasit si ti-am ingrijit ranile. Te-am visat ranit si sper sa ramana doar vis….oricat de dor imi este totusi de tine.

Esti bine , stiu asta, si, desi nu am nici un merit in asta, sunt mandra de tine.
Fa-ma sa fiu mandra de tine pana la capat, stiu ca poti….si poate intr-o zi am sa te fac si eu mandru de mine



Wednesday, October 6, 2010

Not good enough for you

Belle

Vorbind de cuvintele alea care nu costa…nu costa sa intrebi din cand in cand “Ce mai faci? Cum iti mai merge? Ce ai mai facut in ultima vreme?” Si cuvintele astea sunt la fel de gratuite ca si celelalte…si la fel pot trezi lucruri, sau le pot amorti chiar mai tare.

Iti amintesti cum candva aveai emotii? Cum candva pielea ta tresarea la o simpla privire, la un simplu cuvant? Cum te treceau fiori din cap pana in varful degetelor si te imbujorai?
Incet incet cuvintele s-au inmultit, dorintele s-au materializat si emotiile s-au consumat. Ai vrea sa mai simti acelasi lucru, ai vrea sa intorci poate timpul sau sa retraiesti momentele…Nu vei uita si iti vei aminti brusc, asa ca acum.

Degetele iti alunecau usor prin parul lui iar el iti povestea nimicuri fascinante cuibarindu-se in bratele tale…vise adolescentine, trairi ce in timp si-au pierdut intensitatea…dar daca…ai mai visa inca umpic si nu ar fi inca dimineata?

Acum fiorii te trec doar dela frig sau la un cantec care iti place, te imbujorezi doar cand te enervezi si emotii nici nu-ti mai amintesti cum este sa ai.

http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4

Tuesday, October 5, 2010

Cuvintele nu costa


Cuvintele nu costa. Si pentru ca nu costa, le folosim fiecare cum avem chef, fara sa ne pese de multe ori de consecinte, fara sa ne intereseze daca poate pentru altii costa.
Impartime cuvinte gratis, declaratii de pomana si vorbe in vant.

Cat de usor imi este sa-ti arunc printre ocheade un “Ce bine arati azi” dar te intrebi vreodata daca ma poti crede?
Imi vine atata de usor sa-ti spun un melancolic “Mi-a fost dor de tine” si tie iti este la fel de usor sa raspunzi…si ne este atat de simplu sa ne mintim reciproc fara sa ne indoim macar o secunda unul de celalalt.
Daca te intreb, cu ochii umezi si privirea trista, “De ce faci asta?” esti convins ca te iubesc…dar crezi ca imi este greu sa arunc o vorba doar din orgoliu?

Cat de ieftine sunt cuvintele, cat de usor ne este sa impartim complimente, cuvinte dulci, injurii, jigniri…cat de usor ne este sa mintim…si chiar sa ne mintim.

Friday, October 1, 2010

Stii ce…nu-mi pasa!!!


Stii ce…nu-mi pasa!!! Nu-mi pasa cum faci dar vreau si eu o bucatzica din acel tot.
De ce ei sa aiba totul si eu nimic? Vreau si eu o bucatica din totul lor, aplicata mie.
Vreau si eu linistea lor, vreau si eu fericirea lor, vreau si eu macar umpic din cat au ei….da-mi si mie ce au ei. Nu imi pasa cum faci, nu ma intereseaza cat risti pentru asta, ma intereseaza doar rezultatul. Vreau sa vad cum depui efortul suprem pentru asta, vreau sa imi vad scopul atins.

Bla blab la…vorbarie goala fara actiune…azi umpic, maine umpic….nu-mi pasa….vreau o bucata intreaga….vreau totul sau macar bucata mea intreaga.

De ce nu se poata ca macar odata sa mearga toate bine?
Si de ce atunci cand un lucru merge prost ai impresia ca le trage si pe celelalte dupa el.
Ok, hai sa luam partile pozitive, sa incercam sa lasam negativul de o parte, macar umpic….si hai sa facem un plan.