Real love tickles

Sunt oamenii care trec in graba prin viata ta...si sunt acei oameni care raman...intr-un fel sau altul.

Fie ca raman de-a dreptul, fie ca raman cumva doar in mintea ta si nu poti renuta la ei...semn clar ca ei inca exista...in mintea ta si in realitate in acelasi timp.

Sunt oamenii de care iti amintesti oricum, dar nu lasa urme, si sunt cei care lasa urme.

Sunt cei pe care ti se pare ca ii vezi in anumite momente, desi ei, fizic, nu sunt langa tine, dar mental, nu ii poti lasa sa plece. Refuzi sa accepti ca au plecat, refuzi sa crezi ca i-ai pierdut.

Am pus azi o intrebare de care m-am simtit umpic stanjenita....dar nu pot ascunde adevarul...imi pasa si mi-a pasat mereu...doar ca da, probabil este vina mea, nu am stiut s-o spun, nu am stiut s-o arat la momentul respectiv...

Pentru ca o data in viata am spus "O sa fiu altfel, si chestia asta va fi mai apreciata"...si totusi am fost altfel...si probabil am parut indiferenta.

Sau poate nu...poate iar am dat prea mult

Nu vreau explicatii, nu vreau povesti. Toti putem sa ne prefacem ca le credem, desi toti le analizam la sange...

Am o varsta...si o singura data varsta m-a ranit...desi am sperat ca a fost doar o minciuna...de altfel cea mai frumoasa minciuna (sau adevar) pe care cineva o putea gasi...si am vrut sa o cred desi am intors-o pe toate partile...

Si scuza-ma...pentru orice...pentru firea mea sau pentru sinceritate...

Real love tickles...and i felt that :)

Mesaj pierdut

Tocmai am scris un mesaj. Un mesaj profund, detaliat, plin de intelesuri, plin de sentimente pe care l-am pus apoi intr-o sticla. O sticla fumos construita, nu o sticla banala, o sticla colorata cu la fel de multa dragoste ca si mesajul. Sticla am astupat-o cu un dop de pluta gasit la intamplare si apoi i-am dat drumul in mare.

Acum mesajul meu din sticla cu dop de pluta pluteste in deriva. Se propie de mal si apoi se indeparteaza, se misca in voia valului, in voia vantului. Pescarusii ii canta serenade iar ea trece mai departe nepasatoare.

Mesajul era pentru tine, mesajul poate te cauta sau poate fuge…dar vei afla oare vreodata?
Nu, nu vei afla. Mare ail va duce departe…departe…departe…iar mesajul meu va fi citit de altcineva. De altcineva care nu numai ca nu intelege esentza, nu intelege nici macar limba.
Mesajul meu va ramane un mister pentru cel care il descopera, pentru tine…pentru mine…

http://www.youtube.com/watch?v=9OKwsJeC3g0

Despre dragoste, fara dragoste

Mai stiu oare ce inseamna sa iubesti?
Mai stiu cum e sa tii la cineva?
Mai cunosc fiorii aia speciali?

Am senzatia ca nu prea. De fapt…de atata vreme …nici nu e de mirare. Totul e prea trecator, prea superficial ca sa trezeasca acel ceva, ca sa-mi amintesc cum este. Am ajuns la punctul ala in care vorbesc despre iubire din amintiri, cat de frumos era, cat imi placea…dar cat imi amintesc de fapt?

Pare usor sa vorbesti despre dragoste cand esti detasat, cand nu esti direct implicat. Cuvintele vin usor, aluneca fara probleme, dar cat sunt de profunde, cat sunt de adevarate, cum le simti atunci cand de fapt nu simti nimic?

Ma transform intr-o stanca si nici macar nu este din dorinta mea. Ma imunizez fara sa ma fi imbolnavit. Ma mentin departe fara ca macar sa vad o umbra de aproape...da…incet incet devin o stanca incapabila de sentimente.

Dar poate e mai bine asa, ramane doar orgoliul, doar mandria, evit durerea, suferinta, lacrimila si tot ce implica dragostea si privarea de ea.

http://www.youtube.com/watch?v=OkeZq-BBxC0