Ultima zi

M-am rasucit de cateva ori in pat, incercand sa mai trag de somn, sa nu-l las sa fuga, dar n-a mers. Am deschis ochii lenesi si m-am lovit de soarele inghetat de iarna. Da...astazi este o zi ca oricare alta.

De ce i se da oare asa mare importantza? De ce toata lumea face planuri, se agita, toti vor ceva deosebit azi? Pentru ca intram intr-un nou an...si? Ce este asa de special? Nu putem s-o facem in liniste? Se pare ca nu.

Anul asta am hotarat ca nu am sa ma agit ca toata lumea. Am asteptat pana azi si mi-am dat seama ca nu avea nici un rost sa-mi bat capul. Am incercat, pe ultima suta de metri, dar cum ma ateptam, nu merita sa te baezi pe lumea din jur...si pentru ce? Pentru o amarata de noapte.

Asa ca asta e doar o noapte...fara planuri, fara batai de cap, doar cu fie c-o fi.

Craciunul acasa

Si seara de Craciun a fost cel putin interesanta. Dupa o intalnire cu veci cunostinte, o bere, cateva vorbe (destul de seci, parerea mea) am decis ca este momentul sa schimbam locul petrecerii. Trei nebune pe strazi, vorbind tare si cautand un taxi (care a aparut dupa cateva minute de inghetz) si un drum catre "insorita" statiune litorala Mamaia.

De ce alegerea asta? Pentru o petrecere privata indicata de cineva foarte imbietor cu un "bai daca e rateu sa nu ma injurati pe mine". Am ajuns acolo si, intr-un fel, am simtit ca ne potrivim in decor, desi nu cunosteam pe nimeni, pentru ca era o petrecere mascata. Pai bine, si noi paream masca, in felul nostru, fiind mai altfel decat lumea de acolo (desi noi eram in starea noastra fizica oarecum naturala), trei doamne si toate trei, o Irina cu "par de doamna" (ea fiind mai punkista cumva), eu (blonda, normal, si fara dotare) cu o semi rochita si bascutza si sor-mea mult mai aproape fizic de un om normal decat noi.

Una peste alta a fost bine, alcoolul era gratis :))) Pana ne-am plictisit si am decis sa ne mutam (iar). Am ajuns intr-un loc numit "Vama" si unde vinul fiert e specialitatea casei. Dar era deja prea tarziu, alcoolul de pana atunci si-a cam facut de cap cu noi, asa ca intr-un timp foarte scurt am plecat iar, de data asta catre casa. Evident cautand iar un taxi, eu cu ochii aproape inchisi iar cele doua nebune...facand pe sirenele galagioase.

And so this is Christmas

Da, 25 decembrie, a venit si ziua de Craciun.

Sa facem inventarul, frigiderul plin cu sarmale este, nelipsita salata boeuf este si ea (stie mama cat imi place), cozonac pe alese si evident alte prajiturele pe langa.

Inevitabil, in dimineata de Craciun ma trezesc devreme. Cand eram copil aveam un motiv, eram nerabdatoare sa vad cadourile de sub brad. Acum motivul s-a dus, dar a ramas "obiceiul". Si ca in fiecare an m-am indopat bine de la prima ora cu minunata salata de muraturi si fierturi, am facut sa dispara cateva dulciuri si am ras din nelipsitele fructe de sarbatori, banane si portocale, ca ce Craciun ar mai fi fara mirosul de portocale decojite.

Bun, pasul urmator. Incet incet se trezeste toata casa, telefoanele incep sa sune, urari care mai decare. E timpul sa ne gatim, sa ne pregatim, pentru ca in familia mea nu a disparut anticul obicei cu mersul la nasi, si sincer, nu ma deranjeaza. Am facut ce era de facut si hai la drum.

Eh, acolo masa plina, tot felul de discutii, mai o tuica, mai un vin. Fiecare isi da drumul la gura poate mai mult de cat ar trebui. Nasa iar se plange de fiul nasului care suna, dupa spusele ei, "doar ca sa ceara bani", tata si nasu (frati fiind) deapana amintiri din copilarie, mama mai vine cu o poveste nou. Intre multele feluri de mancare, noi ne cam plictisism, asa ca din cand in cand mai trimitem un mesaj sau mai dam un telefon, dar se termina si episodul asta curand.

In seara asta se pare ca vom petrece, cica sa ne amintim de vremurile de alta data...asa o fi, asa sa fie. Om trai si om vedea.

Caodurile le-am pregatit si pentru maine, cand o luam de la capat cu rude, dar cu rudele preferate.

Pey bine...si iata Craciunul. Sa vedem ce urmeaza. Am inceput cu elan si am cam pierdut din idei pe drum, dar sa fie veselie.

http://www.youtube.com/watch?v=9XNQdxlRm9c

Merry cea x-mas

Puf e deja ajunul Craciunului si eu nu mi-am facut lista cu dorinte.

Hai repede repede, ceva idei, trebuie sa scriu ceva, nu pot rata ocazia. Pai uite:

"Draga Mosule,
Imi doresc o casa maaare in care sa traiesc clipe minuate alaturi de toti cei dragi. Da da, ai citit bine, o casa maaare pentru noi toti.
Asa, ce mai vreu, mai imi doresc hhmm un autobuz, nu nu, o rulota asa aranjata frumos, cu care sa pot calatori pe unde am chef, cu un prieten, doi, trei, sa vedem lumea si sa petrecem la greu.
Acum da, mai mi-ar trebui ceva, imi doresc si niste bani, mai multi asa, ca sa-mi ajunga pentru toata casa aia mare, si pentru calatoriile alea, si sa mai fie si pentru mine, sa-mi cumpar cam tot ce-mi doresc.
Sa fiu faimoasa? neah, nu-mi trebe asta. Sa fiu iubita si indragita, da , asta mi-ar trebui, dar asa mai la scara redusa, nu ca o vedeta."

Da, de fapt acum sincer, cam tot ce imi doresc este sa fiu fericita. Si asta o pot face si fara o casa imensa, imi pot aduna prietenii si in casuta mea mica, ei oricum vor veni. Nu-mi trebuie nici luxul ala pentru calatorii, pot incerca si mai modest, cand si cum se poate. Si bani...eh doar cat sa-mi ajunga, nu am nevoie de toate comorile lumii pentru a fi fericita.

Pana la urma imi doresc sa fiu fericita, si asta se poate realiza cu cei dragi alaturi, cu zambetele de pe chipurile noastre, cu hohotele de veselie din glasurile noastre si cu sentimentele calde ce plutesc in aer.

"Draga Mos Craciun,
Imi doresc sa fiu fericita! "

Si uite asa am reusit si cu lista asta.

Ho ho ho, Craciun Fericit!

Fericirea

Cine a stabilit definitia fericirii ? Sau, exista oare o definitie exacta a fericirii ? Neah, nu cred, nu cred ca cineva poate stabili o definitie clara, batuta in cuie, a fericirii.

Fericirea e atunci cand esti inconjurat de afectiune, cand stii ca ai mereu pe cineva langa tine gata sa faca orice pentru a te vedea zambind. Si in acelasi timp tu esti fericit cand poti face acelasi lucru pentru cineva.

Fericirea este atunci cand zambesti fara un motiv clar, zambesti pentru ca iti este bine, pentru ca uiti de griji si te concentrezi doar asupra acelui lucru placut. Atunci cand ti se pare ca tot ce era neplacut in viata ta a disparut in urma unei minuni, desi stii undeva in adancul sufletului ca nu este asa.

Fericirea e atunci cand zambesti vazand un copil vioi pe strada, cand auzi vrabiile ciripind, cand te racoresti sub stropii unei ploi de vara, cand cad fulgi moi de nea, cand zambesti la prima raza de soare, cand orice nimic te binedispune.

Esti fericit cand poti uita de tot si toate in jur pentru a te gandi la frumusetea acelei intamplari, la zambetul larg pe care cineva ti l-a adus pe chip.

Fericirea poate dura 5 minute, o ora sau mai multe, o zi, doua, trei. Stii totusi ca este acolo, ca esti fericit, nu conteaza pentru cat timp, nu te intereseaza, doar clipa conteaza.

Ce pacat ca este trecatoare…
Dorinta pe care mi-o pun de fiecare data cand am ocazia este…sa fiu fericita. Poate ar trebui sa-mi doresc doar sa fiu fericita cat mai des, as avea probabil mai multe sanse sa se intample.

Fericirea este cineva sau ceva iubit de tine, este tot ce iubesti. si nu, fericirea nu e un pitic ce danseaza...asta ar insemna ca eu sunt fericirea :P

O amintire

Am in minte o figura marcanta in viata mea, de care mi-am amintit deunazi. Un chip de care mi se facea des dor si abea asteptam sa fac acel drum lung pentru a-l vedea.

Il vedeam mereu zambind si glumind, cu o privire senina, parul carunt, statura robusta, vocea puternica si mana lui mai mult lipsa. Cand eram copii ne facea mereu sa radem, se juca cu noi, ne spunea povesti inventate de el…parca era si el un copil.

Bunica il certa mereu sa ne mai lase in pace, dar noua ne placea la nebunia joaca aia, buncul insa nu o asculta.

Isi pastra mereu zambetul mereu pe buze si nu am stiut niciodata cand avea o problema, cand il durea ceva sau cand ii lipsea ceva. Mie imi parea mereu la fel.

O singura data l-am vazut cu adevarat trist…s-a abtinut, s-a tinut tare pentru noi toti, pana in acel moment, cand parea ca totul s-a naruit pentru el. Isi ascundea tristetea prin camerele goale, prin colturile ferite de ochii tuturor dar pana la urma a cedat…si l-am vazut plangand. Ea nu mai era, el ramanea singur…atunci am aflat ca si el este om, ca noi toti, lucru pe care as fi preferat sa nu-l stiu niciodata…pentru ca atunci si in mine s-a rupt ceva.

Si acum l-am vazut zambind iar, zambind in continuare…viata s-a schimbat, dar a revenit cumva la normal, el trece in continuare peste probleme zambind…sa fi mostenit asta de la el ?

Gand in oglinda

Ti-am spus candva ca nu-mi place sa astept si ca nu stau bine la capitolul rabdare…trebuia sa ma asculti. « Vreau acum, vreau asa si ma enervez daca nu va fi cum vreau eu ».Ai citit, ai privit cuvintele, ai auzit dar nu le-ai ascultat, nu te-ai uitat dincolo de ele.

Nimic din ce spun eu nu e simplu, nimic nu este exact ceea ce pare. Daca vrei sa intelegi ceva trebuie sa privesti in adancime, usa gandurilor mele nu e niciodata deschisa. Poate ai noroc vreodata sa prinzi o fereastra deschisa…dar nici asta nu se intampla prea des.

Daca nu te simti in stare, nu te obosi, pentru ca te vei alege doar cu asta, doar cu oboseala. Trebuie sa vrei, sa poti, sa insisti pentru ca nu vrei primi totul de-a gata.

Si tocmai cand ti se pare ca ai prins o idee, ca un gand devine clar, atunci cand crezi ca esti pe cale sa faci descoperirea…totul se schimba. Ideile o iau razna, un gand se imbina cu altul si iti dai seama…ca nimic nu mai este cum trebuia sa fie.

Ai spart oglinda…nu-i nimic, se repara, e plina de crapaturi dar se repara si rezista

Mirror mirror on the wall…ce vroiam sa te intreb ?

Keep on smiling

Ce pot sa spun, sunt o persoana vesela, desi dupa cum ma imbrac unora le par EMO =)) (care prin definitie sunt tristi si au tendinte sinucigase).

Trec peste toate cu un zambet. Vorbele rautacioase incerc sa le intorc zambind ironic, curiozitatile nestapanite le ignor, treaba o rezolv bine dispusa, problemele…eh poate ma enervez, ca deh, oameni suntem, dar asta ma intarata sa le rezolv.

Si de ce sa zambesc doar eu? Nu sunt asa egoista, ii fac si pe cei din jur sa zambeasca…mai ales cand am cate o problema, si ma enervez si ma agit s-o rezolv…intrebati-i pe ei daca sunt amuzanta sau nu :))

Asa ca nu e doar pt mine keep on smiling, ci si pentru colegi, pentru cei care imi sunt aproape fizic (cu biroul) si pentru cei care imi sunt aproape de suflet :)
Aduc zambete prin vorbe, prin atitudine, prin fapte si de ce nu prin mici atentzii….

Mda…aduc veselie…va place o primiti, nu va place…treaba voastra.

Naughty or nice

Trebuie sa recunosc ca imi este bine, putin somn chiar acum, dar mi-e bine in general. Si a meritat somnul de acum si cascatul care nu vrea sa se opreasca.

Parca cuvintele imi vin mai usor in minte cand au mai putina importanta, e mai usor sa descriu lucruri trecatoare. Acum insa mi se par ceva mai greu de legat ideile, mai greu de exprimat ce gandesc.

Tosuhi da, chiar a meritat, si nu e prima data cand merita. Intregeste, tinde catre absolut, satisface dorinte, deci e clar ca merita efortul.

Chiar daca in ansamblu totusi e confuz, e oarecum in ceatza, o ceata pe care probabil o vom mentine, este bine, este placut, trezeste pofte, intarata.

Intrebare de sezon : «Ai fost cumine ? »
Crezi ca am sa mint ? Crezi ca am sa raspund ca toata lumea doar pentru a primi ce-mi doresc ? Poate te vei mira, sau poate nu, dar raspunsul meu este scurt si la obiect : « NU »

Desi as putea sa incerc o diversiune, sa te intreb ce intelegi prin asta, sa ma justific, sa iti spun povesti care sa te convinga…nu…raman la varianta mea de raspuns…Si ma intreb, oare ai vrea sa fiu cuminte ?

Pacience is NOT my virtue

Asa si ? Si ce daca ? Ce-i cu asta ?
Imi razi in fata de parca mi-ar pasa…nu dau doi bani pe asta. M-am descurcat mereu, o sa ma descurc si acum, nu am nevoie de nimic si de nimeni ca sa ajung unde trebuie.

Da, e posibil sa fie ciudat, dar ma adaptez la orice. Si da, probabil nu o sa-mi placa, dar nu din vina mea, nu e alegerea mea…voi fi totusi stapana pe situatie.

Cersesc afectiunea in cel mai placut mod, si daca esti in stare sa-mi refuzi aceasta mica placere nu e o problema, nu e problema mea, ti-am spus doar ca ma descurc oricum, nu e o tragedie. Si cand o cer trebuie sa mi-o dai, iar daca ceva ti-a distras atentia..ei bine, nu ma intereseaza. Pentru ca rabdarea mea este mai mult decat limitata.

Da, nu am rabdare, nu-mi place sa astept. N-am asteptat niciodata si nici nu am de gand sa o fac. Ori acum cand cer eu, asa cum vreau eu…ori interesul meu dispare mai repede decat ai putea sa crezi. Timpul meu e limitat, timpul meu fuge prea iute, nu-l pot prinde din urma, asa ca sunt mereu grabita si fara rabdare.

Patience is NOT my virtue.

Nu suna nu suna nu suna, te rog nu suna…
Se aud fluieraturi in fundal

O la dracu, ai sunat…chiar trebuie sa ma trezesc ? Bine fie…mmm…dar mai stai doua minute. Uite ma foiesc se aude scartzaitul patului, ma pregatesc sa ma ridic, mai lasa-ma putin

Mhhhh te rog ? Nici daca te rog foarte frumos ? Nu poti sa dai ceasul inapoi, nu stiu, macar 20 de minute ? Hai te rog te rog te rog…

Dar de ce tragi de mine, de ce nu ma lasi dand din maini? Ah, trebuie sa ma trezesc…

Mmmrrr….ihih alintata…of bine, hai fie, nu mai trage de mine. Gata uite sunt treaza…acum e randul tau.

Haaaii…incearca stiu ca poti. O sa te chinui sa stii, hai deschide ochii.
Ei bine daca nu vrei…hihi haha chicotesc amandoi hai hai inca putin.

Ai vazut ca pot sa te chinui si sa te bat la cap, acum te ridici ? Hai nu mai fi morocanos muah, ii saruta energic fruntea, hai ca ti-a trecut deja.

Mmhhh hai gudara-te, stii ca-mi place hehe, dar tot trebuie sa ne trezim imbratzishatzi

Gata, ochii sunt deschisi, pe geam intra un fir de aer de iarna…brrr…START !

Gandurile

Ma intreb unde dispar oare gandurile ?
E noapte, prin cap imi trec atatea ganduri, atatea idei, vad lucruri frumoase, cuvintele se imbina de minute, totul curge atata de placut. Ma simt bine, sunt la caldura, in siguranta, si nu stiu de ce dar am un zambet larg pe fata in timp ce mintea mea zburda libera.

Stiu ca era totul minunat, mi-a placut fiecare cuvant pe care-l auzeam in gand, fiecare zgomot a avut impact dar acum…acum nu mai stiu nimic. Tot ce mi s-a parut atata de frumos aseara parca a disparut intr-o ceata densa.

Incerc, caut, insist, ma zbat…dar nimic, gandurile s-au pierdut.
Asa ca acum ma intreb iar unde au disparut gandurile ? Unde a zburat inspiratia ?

Sa fiu eu de vina, sa fii tu de vina, nu stiu, dar vreau sa-mi amintesc totul, erau lucruri pe care nu-mi place sa le irosesc.

I wish I had an orange cat

Un dolofan cu blanita portocalie, moale, pufoasa, sa mi se cuibareasca in brate in noptile racoroase de iarna si sa-l aud cum toarce multumit de mangaierile primite in urma cersitului sau adorabil. Sa-l vad cum se alinta pe langa mine de cum deshide ochii, si sa-l tin in brate pana adoarme lenes.

Un nebunatic cu ochii vioi ce alearga jucaus de colo colo, bucuros ca ma vede cand intru in casa, ca apoi, obosit dupa atata agitatie, sa-l ridic usor si sa-i ofer afectiunea pe care si-o doreste si sa-mi ofere acelasi lucru in schimb.

Sa-mi plimb usor mainile pe corpul lui iar el sa se gudure incantat.

Sa-i ofer si sa primesc afectiunea neconditionata.

Imi pasa

As vrea sa-ti spun ca-mi pasa si sa fie adevarata...dar nu-mi pasa, niciodata nu-mi pasa.
Am devenit atat de rece, atat de inumana. Parca as fi facuta din plastic, totul mi se pare fals, lipsit de viata, lipsit de sentiment.

Totul a devenit mecanic, cel mult instinctiv as putea spune, pentru a ma apropia cat de cat de ceva viu. Supravietuirea celui mai puternic, si daca fizic esti cel mic, trebuie sa faci ceva totusi sa poti supravietui, nu poti renunta din start.

Si lupti cu morile de vant poate, sau poate nu...pana la urma si fuga e un mod de a lupta. Sau nu?
Ce mai conteaza, daca asta te ajuta sa supravietuiesti. Si fugi...fugi azi, fugi maine, fugi mereu de toate. Si te impietresti.

Da, ma repet, dar iar incepi sa simti ca nu mai simti.
Vreau sa simt, poate nu crezi dar chiar imi doresc asta...ceva insa nu ma lasa.
Ce nu ma lasa? Instinctul animalic, dorinta de supravietuire. Prefer sa fug, fug de sentimente, fug de suferinta, fug de realitatea prea mare pentru mine si-mi creez universul meu, in care m-am zidit intr-un turn inalt. Ma simt in siguranta impietrita acolo, si din cand in cand deschid fereastra catre lume...si-mi doresc iar sa-mi pese, sa-ti spun ca-mi pasa si sa fie adevarat.