Monday, August 31, 2009

Toamna in franceza


Au trecut zilele de vara
A cazut prima ploaie de toamna
Norii isi cam fac de cap, se aduna toti deasupra orasului.
Oamenii la fel, se aduna toti inapoi intre cladirile gri
Statul la terase nu mai e parca la fel de placut, incepem sa cautam iar grotele incinse.
Lucrurile incep sa revina la normal, poate asta era exact schimbarea de care aveam nevoie, revenirea la viata.
Pana si duminica in « familie » a revenit si imi era asa dor de ea.
Fiecare mai are cate ceva de rezolat, ceva de gasit, ceva de terminat, dar incet incet o luam pe drumul cel bun.
Si stii ce…parca m-as apuca de invatat iar franceza

Lectie


Oamenii vorbesc despre incredere. Oamenii au incredere.
Dar cum ai incredere? In cine ai incredere? Cum si cui oferi incredere?

Unora li se pare ca e un “lucru” oarecare, il oferi oricui, il imparti oricum.
Cum sa te joci cu increderea ?

Eu sunt totusi dintre cei care nu o ofera degeaba, increderea trebuie castigata cumva.
Nu, nu in turniruri, dueluri sau alte metode de basm.

Si atunci, cum se castiga increderea ?
Metode exista, fiecare trebuie totusi sa o gaseasca pe cea potrivita, poate o vorba buna, poate un gest bine gandit.
Si ar mai fi ceva, prin eliminarea urmelor de indoiala, prin evitarea gesturilor prostesti si cuvintelor aruncate pe negandite.

Dar cine se gandeste la asta ? Cine vreodata isi da seama ca un lucru minor poate zdruncina totul ?
Si cum iti dai seama cand increderea s-a pierdut ?
Si cum o ridic la locul ei inapoi?

Increderea…nu o oferi oricum, ci “impachetata” in vorbe gandite, in gesturi sincere, in actiuni calculate. Si odata scapata printre degete…poti lua totul de la capat dar rezultatul nu ti-l mai garanteaza nimeni si nimic.

Tuesday, August 25, 2009

Trezirea


Si apoi deschizi ochii. Vezi soarele, vezi norii, cerul albastru, vantul adie placut…si realizezi ca viata nu este atat de rea.
Viata ta depinde de tine, nu de oameni. Daca vrei sa fii fericit leaga-ti viata de un scop, nu de oamnei.
Viata mea e legata de un scop pe care nimieni nu mi-l poate lua.
Oricine trece pe aici poate pleaca cu ceva, dar nu cu fericirea mea.
Ea este singura care conteaza, si nu am sa o dau. Poate voi uita de ea pentru cateva secunde, poate mi se va parea ca am pierdut-o, dar ea e mereu inchisa bine iar cheia…cheia am aruncat-o.

Cui ii pasa de supararea de o ora cand are in fata o viata intreaga sa treaca peste ?
Cui ii pasa de 5 minute de cuvinte in contradictoriu cand tocmai a incheiat o noapte perfecta ?
Si apoi te trezesti, si realizezi ca visul urat este departe.
Ia gandurile si du-le departe, fugi cu visele negre in noapte

Jocuri periculoase


Jocul asta nu e pentru mine, ar fi trebuit sa stiu asta pana acum.
E ca si cum as invatza regulile la poker, oricum niciodata nu voi reusi sa joc, cu atat mai mici sunt sansele sa castig vreodata.

Oricum incercarea de a invata jocul nu e niciodata apreciata, si totusi eu insist, incerc…pana cand iar o sa pierd, sau pana cand o sa ma satur de jucat.
Uneori chiar ma intreb ce ma tine in jocul asta…probabil e exact ca la jocurile de noroc, o dependenta, sau poate e altceva, mai profund.

Si stii care-i partea care ma intriga mereu ? Partea care ma scoate din sarite ?
Ca mereu cineva ramane cu amintirie, mereu cineva se trezeste sa spuna « Eu imi amintesc (scuze de cacofonie) ca era frumos, ca ne-am simtit bine »
Da ? Asa crezi ? In cazul asta, uite unde duce fericirea.

Take me out of here !

Inca o noapte cu cosmaruri.
Ma intreb de unde pana unde, cum mama dracu s-a gasit sa ma bantuie fix cosmarul ala.
Dispari vis urat. Am scapat odata de tine, nu-mi e frica de tine.

Vorbe aiurea, asemanari, violenta, vise intortocheate si totusi acelasi cosmar.
Imi venea sa pun mana pe telefon, stiu pe cineva care nu doarme in toiul noptii.
Mai bine nu, e ok. Era doar un vis, dubios, dar vis.

In afara de paranoia nimic nu seamana. Totul este diferit, lucrurile stau altfel.
E clar, asta e un semn, am nevoie de un concediu.
Take me out of here !

Si daca totusi visele inseamna ceva?Daca visele anunta ceva, nu doar fac legatura cu gandurile care peste zi reprezentau ceva ?

Monday, August 24, 2009

Le monde bouge



Dap, lumea se misca si noi pe langa ea, noi odata cu ea, unii mai mult decat ceilati invartindu-ne in jurul ei.

Vive la France !

Pana acum nu aveam nici o parere despre francezi, imi erau cumva indiferenti si nu am avut niciodata de-a face cu ei. Weekend-ul asta insa am cunoscut cativa, 8 mai exact.
O trupa de francezi, muzica buna, oameni veseli si foarte anturabili.
Asa ca Vive la France, pentru o noapte de club tare, pentru oamenii pe care ni i-a imprumutat, pentru veselia pe care au imprastiat-o in jur.

E stupid cum nu gasesc cuvintele cand mi-a placut ceva, mai mult de atat nu prea mai pot spune, au fost grozavi, e de ajuns.

Lumea se misca, ei se misca cu lumea, si in drumul lor cu lumea s-au oprit si la noi.

Friday, August 21, 2009

Simtiri


Sentimente…simtiri…
Ce simti tu ?

Ce simt eu ? De ce ma intrebi asta ? Imi pui intrebari de baraj…nu e corect…
Tu ce simti ?

Eu ? Eu nu stu daca simt. Si daca simt, nu stiu ce simt. Am uitat cum se definesc sentimentele.

Cum sa uiti definitia sentimentelor?

Ei nu, nu definitia sentimentelor. Am uitat doar cum sa-mi definesc eu simtirile. Nu mai stiu care e ura, nu mai stiu care e doar simpla antipatie, nu mai stiu care e respectul, care e iubirea, care e simpatia sau scarba. Nu mai stiu sa le definesce unul de celalalt.

Hhmmm…da, asa parca ar avea umpic de sens…dar nu chiar destul.
Eu as prefera sa nu simt…sau…as vrea de fapt sa simt…sau…cred ca nici eu nu mai vad diferenta

Thursday, August 20, 2009

Toamna invie orasul


Mi-e dor de oameni, mi-e dor de lucruri, mi-e dor de locuri.
Lucrurile de care eram candva satula acum parca ma striga iar eu le caut.
Incep sa uit chipurile oamenilor care erau zilnic langa mine.
Vocile imi par din ce in ce mai straine.
Am mai carat in spate un an, un an greu, un an lung, si abea acum il simt trecut.
Toamna ar fi un anotimp mort, si totusi atunci invie orasul…astept sa invie orasul.

Monday, August 17, 2009

Povestile se sfarsesc inainte de a incepe

Promisiuni incalcate
Vise inabusite in fasha
Dorinte neimpartasite
Zile neincepute
Nopti fara sfarsit
Liniste calma

In decorul asta el tacea. Tacea si privea in directia opusa.
Ea…si ea tacea, si ea privea,doar ca ea privea la altceva.
Fiecare cu universul lumea lui, doua lumi paralele pana cand un cutremur le-a schimbat traiectoria si au devenit perpendiculare.

Si acolo exista un mijloc, un punct comun unde cele doua se ciocnesc.
Se ciocnesc si provoaca alte cutremure, se ciocnesc si totul in jur se zdruncina.

Si atunci promisiunile ajung la destinatie.
Si atunci visele sunt eliberate
Si atunci isi impart dorintele intre ei
Si atunci incepe o nouza si si se termina o noapte veche, doar pt a incepe iar una noua.
Si linistea se sparge in mii de cioburi de oglinda.

Si s-au indragostit, si au trait fericiti pana la adanci batraneti…pt k aici mereu se pune punct si de fapt nu stii niciodata ce s-a intamplat.

Thursday, August 13, 2009

Pana


Iar pana de inspiratie.

Pana de inspiratie e un lucru bun.
Pana de inspiratie la mine inseamna ca nu sunt trista, nu sunt nervoasa, nu urasc lumea din jur si nu as maltrata pe nimeni (din vorbe, ca fizic departe).

Pana de inspiratie, pe cealalta parte, inseamna ca trairile profunde sunt lipsa, ca plictiseala s-a instalat comod, ca lipsa noului isi face de cap, intr-un cuvant ca nu se intampla mai nimic.

Asa ca pana la urma, o fi buna sau rea pana asta ?

Pana pana, da as vrea la Teknival….si nu voi merge…un petec de nervozitate pe pana aia.
Pana pana, dar mi-e dor de oamenii care pleaca vara, inca umpic vulcanizata pana.
Pana pana, dar munca ma omoara…uite cum fierbe sangele.

Pana pana dar vreau dracu un concediu.

Thursday, August 6, 2009


It’s all so damn boring, so damn predictable.
I want to see something happening, I want a miracle, I need a surprise in my life.
I need some fresh air, I need to run away.

I’m bored, do something.

I want a storm in the middle of calm waters, I need a tree in the middle of the desert, I dream of a lion in the city being chased by a dear.

I want miracles, I want news, I want a big incredible surprise.

Get me an earthquake to shake my mind.


Tuesday, August 4, 2009

Iarna tu esti marea mea


Stii doar ca iarna tu esti marea mea

« Da’ de ce nu dansezi cu mine ?
Pai…imi este cam cald.
Haaii…
Bine, hai ! »
Cum as putea sa nu fac asta, tocmai cand tu esti marea mea.

Fetzele alea arse de soare, oh, cat de dor imi era de ele, de ochii obositzi, privirile pierdute.
Poate nu sunt langa voi in fiecare secunda, dar tot nu as putea fara voi.
Poate par absenta, dar sunt acolo
Poate par prea serioasa, asta pentru ca doar voi ma faceti sa zambesc
Poate sunt prea plictisita…normal, daca voi nu sunteti cu mine

Bronzul de Vama, parul incalcit, trupul sarat, corpul obosit, voi, daca nu ati fi voi, voi reprezentand atatea, voi insemnand atatzia.

Inca este vara…inca sunteti acolo…inca mai vreau si eu acolo…Dar incet ne apropiem de toamna si o sa fim iar toti aici, intre betoane.

Recunoste personajul

O pereche de ochi caprui, mereu veseli, mereu zambitori, chiar provocatori, o mana calda si un spirit mereu liber, fatza mea arsa de soara, marea mea in miez de iarna.

Privirea pierduta, zambet tamp, ganduri aburite, plete blonde incalcite (pe care inca nu le-am vazut), foamea ta imi bucura duminicile. Mi-e cam dor de tine asa ametzita cum esti. Si ce dura pari tu, si ce mielusel se ascunde sub corpul tau androgin.

Tu, tu mi-ai parut atat de dragutza inca de prima data cand te-am vazut, pana si distantza pe care o pastrezi fata de multi oamnei mi se pare draguta, tu cu salata ta Caesar si domnii boschetari.

A zis cineva benzi desenate ? Desene animate?
Normal ca a zis, tu ai zis. Liber ca pasarea cerului, micile prostioare si complicatii in care te bagi si bunul simt cu care iesi din ele, zambetul adevarat si atat bunatate, astea te fac unic.

Pericol public ce pari, da, pari, ca nu esti. Hai nu mai plange, ii bat eu daca nu te lasa sa dormi. Lasa ca ne lasam noi de baut, ne lasam si azi, ne lasam si maine. Ah, tu te-ai lasat déjà ? Pentru a cata oara ? Pentru cate ore ?

Ce copil cuminte esti tu, ce fatzuca inocenta, linisti, tacut, nu te bagi cu fortza, dar si cand intri in atmosfera, si cand adormi unde apuci, si cand iti schimbi…cureaua.

O bulina fericita, o bulina colorata si vioaie, nu esti mereu in preajma, dar cand apari esti ca o gura de aer proaspat.

Tu, tu esti un suflet de artist, o victima vintage a timpurilor moderne, o neintelease uneori dar cu un troler plin de povesti si vorbe de duh.

Tu Atotputernicul, tu Zeul, tu Perfectul…tu doar ai o parerea prea buna despre tine, si sincer, vorbesti prea mult. Dar ne-am obisnuit cu toate astea, si uneori de aprope, alteori de departe, tot esti pe aici.

Hei hei hei…cum crezi ca ai putea sa scapi tocmai tu prichindel ? Da da, faci glume bune (desi uneori exagerezi), esti cam alintata (dar asta te face speciala), vorbesti muuuult (dar nu te pot vedea/auzi altfel). Da ma tu, tu esti miezu’, miezul ala de 10 ori mai mic.