Am zambit catre soare

Inca o dimineatza, de data asta odihnita, dar cu ganduri…oare azi gasim casa? E stresant, dar tot nu imi inlatura zambetul provocat de primavera.

Acelashi drum spre metrou…in plus, 5 zane…ce dragutz, zambesc. Pacat, e doar o promotzie, dar tot e o priveliste dragutza pt o dimineatza de vineri.

In intersectzie zaresc un batranel de la tara, se vede ca e muncit, si imi inspira mila…se chinuie sa scoata ceva de sub rotzile unei mashini parcate…oare ce o fi? Ce dragutz…un buchetzel de ghiocei. Langa el o sacosha de rafie cu alte buchetzele, pete de alb frumos mirositoare. Cu chipul imbatranit, trecut prin multe, acum se chinuie sa vinda semen ale primaverii. Intreaba o doamna, intreaba un domn…nimic. Trist

Bag mana in micutza geanta atarnata pe umarul meu si scot portofelul verde uzat de timp…4 lei…nu conteaza. Ma indrept catre el si il rog sa-mi dea 4 buchetzele, doar de atata am bani. Insista..

- Ia 5…
- Nu am bani de 5, vreau doar 4

- Nu conteaza, lasa asha, ia 5

Si imi intinde 5 pete albe…

- Sar’mana

Le miros…miros a soare, imbatator, imbucurator…si imi vad mai departe de drum. La metrou alte flori, multe flori, dar nici unele atat de frumoase ca ale mele, nu le pot intrece pe ale mele…buchetzelel mele au suflet…

Cershetori, mizerie, copii fara casa…si flori…Imi pare trist, dar imi revin repede, vazand 2 grupuri de scolari galagioshi, probabil intr-o excursie. Da, imi revine zambetul, sunt atat de haioshi in inocentza lor
- Am intrat fara sa platim, zice unul din ei mandru

Am ales 5 persoane, 5 fete pentru cele 5 buchetzele, 5 colege…impart atata timp cu ele, le ofer si lor bucuria mea. Toate imi zambesc atat de incantate si uimite cand le spun

- Fara un motiv, doar asha, pentru ca imi face placere

Eu am zambit catre soare, soarele mi-a zambit mie, si le-am dat si lor o raza din el.

Urasc dimineatza

Ah iar m-am trezit…ma doare capul, e greu, ink se invarte camera cu mine, dar mai putzin. Hhhmm…ce s-a intamplat ieri?

M-am trezit fara un gand anume in cap dar cu ochii pe telefon…un zambet larg .Doar o zi placuta de primavara, acelashi drum, aceleashi fetze, casa, usha, aerul racoros, drumul pana la metrou, metroul, zona plina de praf, munca…

Deschid calculatorul, dar nu ma ashez comod in scaun inca, am nevoie de cafea, pauza de dimineatza, de incurajare. Revin in culcushul meu, ma ascund jumatate sub birou, deschid mail-ul…dar inca nu am chef sa ma afund in munca, asha k trebuie sa deschid mess-ul. Aceleashi mass-uri triste…nu v-atzi saturat? Mda, trec peste…si tot nu am chef de munk, asha k pun mana pe telefon.

Hehe iata si numarul, in curand o sa-l invatz pe de rost…il formez pe telefonul ce-mi zace plictisit pe birou..suna…raspunde…Hhmm o carte, in sfarsit si-a amintit…Cica e optimista, filozofie optimista. Spune ca mie asta imi trebuie pt ca sunt o persoana vesela, trebuie sa incep ushor, nu sa trec direct la lucruri deprimante. Nu sunt inca de Cioran, de nihilism. Se teme k m-ash putea deprima…Cine, eu?

Bine fie, o iau ushor…dar ajung eu si acolo, nu potzi sa ma tzii departe. Ai trezit in mine interesul, curiozitatea, setea de cunoastere…tind catre absolute, mereu cat mai sus, cat mai departe…si o sa ajung acolo.

O bere dupa program? Ok, s-a facut, am stabilit planul, pe “aleea indragostitzilor” (haha) in fatza la McDonalds. Ok, doar una, scurt, si eu am in momentul asta portofelul subtzire.

Daaa…cum sa nu…”Dar mergem si acolo mai tarziu, da?” Eh cum ai putea sa te rezumi doar la o bere dupa program?

Si una, si inca una, si inca una, si dincolo, hai fie si 40 de grade…si a trecut timpul…Aha, deci asta era, asta s-a intamplat. Parca a aprins cineva lumina.

Si am ajuns aksa…somn profound, brusc…de unde o fi venit asha violent? Eh ce mai conteaza, a venit, sa-l las a-shi faca de cap.

Ah iar m-am trezit…ma doare capul, e greu, ink se invarte camera cu mine, dar mai putzin. Hhhmm…ce s-a intamplat ieri?

http://grelin-machin.deviantart.com/

Timpul e de partea mea

"Time is on my side" http://www.youtube.com/watch?v=RfL2Fnb3YHk

Mda, sigur k da…o fi, n-o fi…de imbatranit oricum imbatranesc, totzi o patzim, nu scapa nici unul. Dar cand potzi pacali timpul, cand itzi potzi ascunde varsta…Eu stiu cum e si tare ma mai bucur de asta.

Atunci poate timpul chiar e de partea mea….de ce n-ar fi. Si ce daca imi pierd atatea ore din viatza muncind? Ce daca 5 zile din saptamana le irosesc in acelashi loc? Timpul petrecut cum imi place, ala conteaza…timpul liber.

Si am si asta, am si timp liber…oh da, timpul meu liber. Nu se atinge nimeni de el, e numai al meu si fac ce vreau din el. Fac dintr-o zi…o saptamana intreaga, chiar daca asta se intampla doar in mintea mea. Trag de timpul meu liber mai tare ca de o guma de mestecat, il lungesc, il latzesc, dintr-un minut cresc o ora, dintr-o ora modelez o zi, dintr-o zi modelez o noapte.

Da, cea mai dulce parte a timpului meu liber, noaptea. Neagra, intunecata, densa, racoroasa…pare neprietenoasa dupa descrierea asta, dar acele multe lumini care clipocesc de-a lungul ei, fumul gros produs in noptzile agitate, racoarea pe care o dau afara la schimb cu atmosfera incinsa din cluburi, asta este timpul liber pe care-l pretzuiesc, pe care nu mi-l poate lua nimeni si il impart doar cu cine vreau.

Impart timpul meu liber cu tine, aprindem luminile noptzii impreuna,ii afum plamanii, o incalzim si o ametzim, e timpul nostru liber, e minutul nostru, ora noastra…noaptea noastra.

Si iata concluzia>> DA, timpul este de partea mea.

http://silentbeforethestorm.deviantart.com/

O strada, un coltz

O strada desenata de-un copil…vreau sa fiu copilul care deseneaza acea strada. Vreau creta colorata in mii de nuantze, vreau sa pictez pe peretzii gri ai blocurilor, vreau sa plantez iarba verde pe sosea, sa schitzez cuiburi de pasari in copacii singuratici de pe marginile trotuarelor. O sa daram toate cladirile mult prea inalte care blocheaza lumina soarelui, si sa pun in locul lor plopi zveltzi, k apoi sa ascult vantul cum shuiera printre frunzele lor. In locul parcarilor o sa plantez flori care sa incante privirea. Si undeva in spate o sa pun…o sa pun marea, sa pot asculta in fiecare seara cantecul dulce al valurilor, sa simt cum briza imi mangaie fin pielea…un coltzishor de rai, al meu...

Ambalaje

Mi-ash dori sa nu mai conteze atat de mult ambalajul….

Eu nu sunt o marfa frumos ambalata in staniol. In cel mai interesant caz ash putea fi o bomboana speciala intr-un amabalaj foarte colorat….Azi avem in meniu ambalaje.

Deshi totzi spunem k ne intereseaza omul nu ambalajul, ce vedem mai intai? Evident acel ambalaj. Si dupa ambalaj ne cream o prima impresie si apare prima intrebare “Oare am ce sa vorbesc cu persoana asta?”. Si dak vezi o cutie asemanatoare cutieie tale, desenata intr-un stil similar, impachetata intr-o hartie in aceleashi tonuri k si tine te gandesti k ai putea incerca.

Itzi place sa admiri un ambalaj care s-ar potrivi sufletului tau, un ambalaj care sa te faca sa crezi k atzi putea avea lucruri in comun, personalitatzi apropiate, gusturi identice.

Ambalajul meu…e dintr-o folie galagioasa de plastic, foarte vesel colorat, si micutz, incap intr-o cutie mica, pe care o bagi intr-un buzunar caldutz, aproape de suflet.

Paralel

M-am trezit foarte bine dispusa…de vina e acelashi soare. Am ieshit in strada zambind tuturor celor care treceau pe langa mine, se vedea foarte clar un zambet de sub fesul roz. Dap, eu eram zambetul larg de sub fesul roz, sa stitzi de acum cadn ma vedetzi :P

Si privind la oamenii din jurul meu am inceput sa ma gandesc…candva, mi se parea k sunt totzi la fel. Parca totzi se trezeau la aceeashi ora pentru a merge la munk sau la scoala, totzi luau micul dejun in acelashi timp, totzi se imbracau la fel, totzi aveau trasaturi atat de asemanatoare, totzi gandeau la fel, totzi erau limitatzi de aceleashi reguli, totzi urmau aceeashi rutina…zi de zi, luna de luna, an de an.

Totushi, uitandu-ma parca mai atent, am inceput sa-mi schimb incet parerea. Acum vad fiecare individ in parte, iau fiecare grimasa separat, fiecare gest pare unic, totzi se deosebesc intre ei. Si de la o simpla prima vedere imi fac cate o idee total diferita despre fiecare persoana in parte.

Oricum, ideea de prima vedere e superficiala, dar imi place sa-mi imaginez lucruri despre fiecare, sa le interpretez mimica, gesturile, sa-mi imaginez cum este de fapt fiecare in spatele acestei masti cotidiene. Nu voi cunoaste niciodata acesti oameni, simplii trecatori pe strada, simpli trecatori prin viatza mea, si tocmai asta este farmecul lor. Imi pot crea in minte o imagine a lor care poate fi total diferita de cea adevarata…fara ca asta sa ma va afecteze vreodata.

Pentru mine raman aceeashi necunoscutzi, cu o existentza de care ei nici nu au habar, devenind astfel personaje intr-un univers paralel celui incare convietzuim, un univers pe care l-am creat eu, pentru mine, pentru a-mi umple golul de timp pierdut pe drumurile zilnice.

Scoate capul pe fereastra…gata, iarna s-a dus, a ieshit in sfarshit soarele..pe strada ta, pe strada mea, pe toate strazile orashului amortzit de atata raceala. Totul revine la viatza, lumea pare mai vesele, suntem totzi mai binedispushi.

Cum ma poate inveseli o simpla zi cu soare dupa atata ger pe care l-am indurat. Ma dezmortzesc cu totul, sufletul incepe sa mi se inmoaie si un zambet strengaresc se asterne pe chipul meu, pana acum crispat. Ma simt bine, imi vine sa strig “Am inviat!”. Imi vine sa-mi iau prietenii de mana si sa-i tarasc pe bancile singuratice ale unui parc, sa stam asha aiurea incalzitzi de razele soarele si sa vorbim despre nimicuri, despre frumusetzea primaverii, despre ciripitul pasarilor, despre copacii infloritzi, despre parcurile inverzite...
Uneori un lucru atat de mic imi poate face ziua atat de buna…

Carte deschisa

Sunt o carte deschisa, citeste-mi paginile.

Curaj e simplu. Hai sa incepem cu inceputul.

Nu nu, am zis cu inceputul…mai ai pana la contzinut…incepem cu coperta. Cum arata? Descri-o tu, cu cuvintele tale...studiaza-i toate detaliile, interpreteaza tot ce vezi si apoi spune-mi cum este.

Ai facut asta? Ok ok, vad k esti grabit. Sa trecem mai departe…deschide coperta, suntem pe prima pagina…un titlu, un autor, deja itzi faci o prima idée, incerci sa-ti imaginezi despre ce este vorba. Cum despre ce? Despre mine…sunt eu, cartea deschisa…

Apoi o introducere…aici apar chestiile evidente, incepe povestea si primesti primele indicii “ A fost odata k niciodata…” eh nu, nici chiar asha, k doar nu e un basm de adormit copii…

Citesti, citesti, te cufunzi in lectura, te pierzi printre randuri, interpretezi idei, te pui in locul personajului, te implici in actiune…rand dupa rand, pagina dupa pagina….si te-ai pierdut in povestea vietzii mele. Dar esti atent? Mai incearca odata…incearca sa citesti si printre randuri, si dincolo de pagini….Si te cufunzi mai adanc, si devii din ce in ce mai pierdut….Mai intelegi ceva? Poate da…poate nu…dar macar ai incercat.

Si citeste cu grija…s-ar putea sa pierzi cate ceva…Ti se pare k lipseste un cuvant? Uita-te cu atentzie, poate fi o pagina intreaga…O istorioara interesanta s-a intrerupt exact cand era mai interesant? Cum? De ce? Sa-ti dau un pont…unele pagini sunt lipite, va trebui sa te straduiesti mai mult pentru a ajunge la ele.

Si uite asha, rand dupa rand, pagina dupa pagina…povestea merge mai de parte si te apropii de….de ce? Doar nu credeai k o sa spun sfarsit… Nu, povestea merge mai departe, se scrie in continuare, in fiecare zi se mai adauga cate un rand, cate un paragraf, cate o pagina…

Sunt ink multe pagini goale care asteapta cumintzi sa apara penelul vietzii cu o intamplare noua, sunt ink povesti care asteapta sa fie citite, sunt ink pagini care asteapta sa fie descoperite de o minte curioasa.

Cartea e deschisa, tu doar trebuie sa itzi faci timp sa o citesti si sa o intelegi. Copertzile pot parea inchise, textul poate parea de neinteles…totul devine insa mai simplu dak incerci si dak vrei s-o intelegi…

Valy's nightmare

La naiba…iar fluiera? Iar e dimineatza, il aud cum fluiera sa ma trezeasca. Cu ochii inchishi intind mana spre el, apas pe buton si tace…Mda, el tace dar eu tot trebuie sa ma trezesc. Deschid ochii fara pic de chef, ash mai sta sub patura macar 15 minute, dar n-am de ales. Ok gata, gata, sunt treaza.

De afara vine un aer rece si nu se vede nici o raza de soare…ce trist, ink o zi mohorat de februarie…14 februarie. Si ce? E o zi k oricare alta, deshi cum deschid televizorul aud intr-una vorbindu-se de un anume Valentin, un american venit pe meleagurile noastre care indeamna multzimea la dovezi de dragoste. Mda…dovezi de dragoste…bleah… Deja ma astept sa vad peste tot amorezi, dulcegarii, petreceri tematice, lume innebunita sa gaseasca cadoul perfect pentru pereche… Obositor

Dau cu nasul de frig…brrr…e ink iarna. La draq cu raceala asta, de 5 zile incerc sa scap de ea, dar nu ma las doborata. De fapt..cred k o sa petrec in noaptea asta, o sa-i fac in ciuda. Oh nu, nu Valy’s Day, nu pentru asta o sa petrec, nu-s indragostita…poate doar de viatza. Happy Valentine’s Nightmare! Azi sunt impotriva lui Valy, nu-mi place de el. Azi o sa petrec cu prietenii si fara Valy. Si dak il prind pe langa mine, ii rup picioarele.

Si totushi in strada totul e la fel, forfota peste tot, claxoane in intersectzii, aglomeratzie la metrou, aceleashi fetze triste, aceiashi robotzi in drum spre munk…nimic nu-i opreste, nimic nu le schimba traiectoria, programatzi pentru aceleashi munci zi de zi. Ma intreb dak si azi vor fi la fel…probabil ziua asta “speciala” le va da putzin peste cap rutina. Si uite la ce sunt bune sarbatorile imprumutate…sa scoata robotzii din rutina…

Iar raceala asta, m-a terminat. Medicamente, leacuri, n-au functzionat…trebuie sa incerc cele 40 de grade…in seara asta am programat cele 40 de grade si-un coshmar pentru Valy.

You talk, I talk but we never say anything. We just talk about nothing. And when we do have something to talk about, we prefer keeping it quiet. There are those things that we don’t like talking about, those sweet secrets that will always be ours, and we like keeping it like that. Keep them closed in a silver box deep down our souls and it’s really hard to get there, so it’s safe.

Ziduri de protectzie

Unele lucruri nu le potzi spune nimanui, park nici macar tie. Sunt lucruri pe care nu ti le potzi recunosti nici macar tzie, zidul nu e construit doar pentru cei din afara ci si pentru tine, te apara pe tine de propriile decizii. De ce o fi oare atat de greu sa te deschizi in fatza unor personae si chiar in fatza ta. Te temi de anumite chestii, te temi k te vor rani, asha k preferi zidul de protectzie. O sa traiesti mereu cu teama. Vezi ce potzi face tu, si itzi dai seama k oricine o poate face. La un moment dat va trebui sa treci peste zid, peste bariere si sa risti…dar cine stie cand va veni momentul ala. Probabil o sa-ti dai seama.

Pana atunci preferi sa te mentzii rece, sa pastrezi o distantza de protectzie, sa nu spui azi ce simtzi, sa nu spui nici maine, sa tzii pt tine si sa te macine incet. Dar poate e mai bine asha, poate chiar ai nevoie de protectzia aia, de o taxa la bariera.

Greseala omeneasca

In ultima vreme se pare k o tot dau in bara, imi place sa-mi complic viatza si sa alung tot ce e bun pe langa mine.

Imi pare rau…imi pare rau dak am greshit, imi pare rau pentru k am greshit, imi pare rau pentru cum am greshit, imi pare rau fatza de cine am greshit. N-o sa-mi neg greshelile, sunt ale mele si imi asum responsabilitatea pentru ele. Am greshit si imi pare rau, imi cer scuze. Spune-mi ce vrei, cum vrei, o merit...

Si cum doare constientizarea greshelii si vina, cum raneshte greseala…Nu imi pare rau pentru gresheala in sine, ci pentru raul pe care il poate provoca, pentru rautatea fatza de cineva care nu merita asta.

Greshelile se repara si a greshi e omeneste. N-am pretins niciodata k sunt perfecta, deci pot face gresheli mari sau mici. Important este sa le recunosc in fatza cui trebuie.

Your shoes

I wish I walked in your shoes, saw the world thru your eyes, felt your pain, enjoy your happiness. I’d like to know what do you feel when you see a laughing child, when it starts raining, when an old man passes you by in a park and smiles at you or when you see a sad beggar at the subway. What comes first into your mind when a pretty girls looks at you as if she’d want to start a conversation, or when you hear a grumpy elder person nagging a teenager? Does the simple sunrise makes your soul come to life, does the birds singing makes you smile, does a rainy day ruins your mood or does a crying child make you sad? If I were you, I might smile friendly to every stranger in the street or sigh when I see a young couple in the park, I might get angry when someone bumped in to me in a crowded place or yell at the noisy kids outside my window. What would I do, how would I be if I’d be walking in your shoes?

Frate,omul e destept

Imagine idilica Imaginea realitatzii

Ies de la munk dupa o zi obisnuita, injurand nelipsita persoana care-mi sta in spate sa vada dak am sau nu treaba, k sa-mi gaseasca ea ceva de facut. Ma indrept spre metrou impreuna cu puhoiul de lume care se indreapta incet spre casele plictisite si reci si si nu vad decat fetze triste, oameni morocanoshi si neatentzi.

Ma opresc in orash sa mananc ceva si dupa ma opresc intr-un bar cu niste prieteni. Nu vreau sa fiu k totzi tristii si sa ma refugiez in confortul caminului meu pana adorm, la fel de plictisita in fiecare zi. Mai o gluma, mai o caterinca, timpul trece si noi ne imputzinam.

Langa masa noastra un batranel cu ochelari vechi si barba alba ishi savura linistit sticla de vin roshu, dupa ce pierduse si el ceva vreme cu un prieten la fel de in varsta. Face un gest discret si in urmatoarele 5 minute pe masa noastra apar 3 beri, din partea vecinului asha k ne simtzim datori sa intram in vorba cu el. Si peste ce dam? Mihaita Dragomirescu, un batranel un intzelept, un fost regizor care acum locuieste intr-o camarutza fara televizor (ironic…un regizor fara televizor), la demisolul unei cladiri din apropiere si pierde vremea pe la Universitate, la anticariatele de strada.Un om cu multe povesti de spus, cu multe idei de impartashit, cu vorbe bune si mai putzin bune, un singuratic care ne impartasheste din experientzele si cunostintzele lui. Ne povesteste despre artisti, despre cei pe care i-a cunoscut personal si cei pe care doar ii admira sau ii critica, despre istoria noastra (din care park este si el desprins), despre politica, despre viatza si cum si-a pierdut familia in '89, si despre toate subiectele care ii vin in minte.Deshi singur, un om destul de vesel si deschis care ne-a deschis si noua mintea si ochii, care ne-a deprimat si ne-a inveselit in acelashi timp.

Vorbind cu el am inceput sa constientizez k il inteleg si sa ma bucur de asta, inseamna k ceva am si eu in cap. Si am ajuns sa-mi admir un prieten drag pentru cum gandeste, sa-l respect pentru fatza asta pe care nu o vazusem pana acum, Imi dau seama k multzi avem ganduri mari, dar prea rar le exprimam si cei din jur nu au nici cea mai vaga idée de ce suntem in stare.

Ne-a prins bine o astfel de experientza, am ieshit din bar repetand “Frate omul e deshtept!”.

Cu picioarele pe pamant si capul in nori

Be my friend! Be my friend!

Si acum vezi un clown jucarie cu o fatza sadica si o drujba in mana venind dupa tine...

Da frate, ai fatza de clown sadic, stai chill k nu se uita femeile la tine pentru k ai fi frumushel, nu-ti mai face tu griji pe tema asta,o sa vina si momentul cand o sa dai peste jumatatea ta, aia care te asculta si te apreciaza pentru ceea ce esti de fapt.Te alearga female k le abureshti bine, doua vorbe si au picat k mushtele in plasa paianjenului.

Ai adunat atatzia ani dar n-ai facut nimik din ei, te simtzi singur si neimplinit, te temi k nu o sa devii niciodata serios si o sa mori singur, de asta te sperie femeile ushoare pe care le aduni fara efort in jurul tau. Te inspaimanta prietenii cazutzi prada tentatziei si intri in panica, dar nu e cazul…tocmai panica asta te aduce cu picioarele pe pamant si face diferentza intre tine si ei. Lasa depresiile si ia partea buna a lucrurilor.

Itzi place sa-ti traieshti viatza si asta este cel mai bun lucru pe care il potzi face pentru tine, itzi traieshti viatza printre noi.

Esti cu picioarele pe pamant atata cat trebuie sa nu te rupi de realitate si sa nu te pierzi in lumi imaginare, in filme tripante.

Ti se pare cumva k vorbesc despre tine? Nu coaie, vorbesc despre mine…despre tine dak vrei, despre noi totzi cei care trecem prin asta.
Nu esti singur ;)

Si uite cum ideile se completeaza:

Mike spune:
08:57
Pe unii pur si simplu ii opreste frica din procesul ala complex si atemporar oarecum care te duce incet dar sigur la fund. Frica?! Da frica...functioneaza, dar doar o vreme. Orice senzatie repetata nu ajunge decat sa duca la obisnuinta si apoi ca prin minune sa dispara. E bad ... da? Altii reusesc sa tina asta in frau repetandu-si obsedant diferentele...zi de zi...doar asa. Cea mai importanta idee care evidentiaza asta.... ahhh e incredibil d simplu! :)) Ar fi urmatoarea: Totul e un joc..doar un bonus corupt si interzis al realitatii...niciodata REALITATEA PROPRIUZISA. Stick 2 reality!

Si totusi....chiar si asa...in timp...pelicula care o numim realitate devine din ce in ce mai neimportanta...pt ca dincolo...iti dai seama ca realitatea nu e totul. Nu sunt totdeauna instrumente cu care te joci...uneori sunt si unelte prin care inveti si decoperi...

Dream of IT

26.04.2007

Everything it’s so still, so quiet... A thick darkness has fallen over the crowded city, over this big room. In the middle of the room, a white bed with long flowing red drapes and a girl lying on it, fallen into a deep sleep. It seams as if nothing could disturb this calm night and her peaceful sleep, as if no creature of the darkness will haunt her dreams.The traditional English table clock suddenly stops ticking…it’s 3 A.M.. She slowly opens her eyes. There’s nothing and no one in the dark room but her…a deep sigh comes out of her lung, she seems sad, as if she hoped someone was there.A pale of wind pushes the window and moves the soft curtain, the room gets colder. The girl gets out of bed, wanting to close it but she suddenly stops two steps away…something it’s still moving under the curtain and the fear makes her freeze in that spot. A strange hand pulls the white curtain away and something appears…a strange shape, similar to a human body and yet…she knows that’s no human. That is the creature that haunts her every night, that’s her demon, a strange looking being that she can’t runaway from. Every night, the same hour, the same creature, the same dream…she can’t move, the creature comes closer and tries to touch her but never succeeds, always fading away in the dark.That tall creature looks frightening and yet…it’s eyes seem so soft, so gentle. That’s why the girl is never able to run away, the reason she always freezes in the same place. Every time the being appears, she seems scared but by the time it fades away, the fear disappears…and she opens her eyes, finding herself awake from that deep sleep, far from the dream creature and from any memory of it. Cause every time she opens her eyes, she completely forgets about it…She has this dream for so long ago, since she was a little girl and since then she tried a few times to keep the image of the being in her mind for more than one night, so that she could remember it after waking up, but she has never succeed. It always disappeared a little to soon for the image to take shape in her mind.An other night, the same hour, the same big city, the same room, the same bed, the same Fay. Lying on her white bed, her dark long hair is hiding her milky shoulders, her big black eyes stare at the ceiling mirror, waiting for her demon to appear. It seems that her efforts are starting to pay of. Bit by bit, she made it…she can now remember small pieces of the dream. At least now she knows that the being it’s not evil, and no longer fears it, even if it does not look appealing.Iron appears. This is how she calls the creature, cause it looks al gray and shiny like metal, like steel, though she does not know if that’s real steel for she has never been able to touch it. That’s a big contrast between the way it’s skin looks and the way the creature’s eye stare at her…between the coldness of that gray and the warmth of those blue sad eyes. And those big white feather wings it has…make him look somehow gentle, as if he is some kind of iron angel. Now, it’s appearance calm her, make her feel peaceful, as if IT is able to take any pain away, to chase all her bad thoughts and worries. It’s eyes look as if it’s trying to tell her something, it’s big strong arms trying to reach for her, to touch her soft skin, her silky hair…She fells that sad look and knows there’s something she should read in those eyes, there’s something she should hear…But there’s only deep silence, heavy darkness…no word, no sound, no movement. There is something she did not try before, maybe because she was afraid, maybe because she did not remember the dream…or maybe just because she thought it would be better to wait. But now…she really wants to do it, she feels the need to do it, the curiosity, the desire…Now…her hand is reaching for that being, in an attempt to touch it’s skin, to find out what is made of, to know if it’s real or just…an untouchable dream. Slowly, no sudden move, carefully…her fingers move close to it’s face. Should she touch it? Will it let her? The creature’s eyes close as if it’s actually encouraging her to do what she’s about to…so she closes her eyes too…and does it.Her soft, warm hand gently touches the smooth surface of it’s face. She expected to feel something cold but…it is warm and soft…and yet it shines, and it’s all grey. Touching that face she realizes that…it feels nothing similar to the way it looks…Even if it looks like a horrifying creature, like a monster, it feels human. All shapes are similar to what she has seen in every person…Cheeks, nose, lips, eyes…all human shapes…as if her miraculous demon disappeared and a man took it’s place. Now…this humanly shapes frighten her…so she quickly opens her eyes to find in front of her…nothing. It’s gone…her demon, her monster…her dream disappeared. Looking around she sees the same empty room as every night. But she remembers all…every color and shade the demon had, every shape her fingers felt, every sound she herd in the night …it’s all there, stored in a safe place inside her mind. Again she sighs finding herself lonelier than before, knowing that her dream disappeared for good, that her iron angel is forever gone. She has to go back in the real world and find that perfect man who haunted her empty nights…

Heroes

And so it is…the shorter story, no love no glory, no hero in her skies…who needs heroes? You know, they are only in bed time stories, kids do believe in them but you, me…we should have stopped believing a long time ago. Heroes are like Santa (good one, isn’t it) so come on…do you still believe in Santa? Wake up, no hero will come save you from your boring life, no handsome prince will take you in his wonderful palace. Come back to real life, stop dreaming, start living. You may not like it but you have no other choice.

Solitude

05.02.2008 13:57

"Using many techniques, I am always painting the same idea, the same world, different from our own: silent, distant and lonely... The world that seems to wait for somebody. That somebody might be you? Who knows?" by kolja7t
It looks so lonely, so silent and still. In some of the paintings I saw two shadows, the only thing close to life but in others those figures are absent and that looks even sadder, lonelier. It shows that state of expectance in solitude, the hope that someone will appear.
And I think we all are in this expectant status, we all hope that the special someone will come to us and bring back life and brake the silence.
http://kolja7t.deviantart.com/

Let go

29.01.2008 17:59

I've finally let go...and it feels ok. It's time to go on, keep walking, keep smiling. It's so good smiling again, it feels perfect knowing. Not knowing kept in a dark cold room, but the sun just came back on my street. Now I can stop and smell the flowers :x Thank you for doing that for me, for keeping me cold on those cold winter nights and bringhing back the spring :*

Egoista

30.12.2007 23:29

EU, MIE, IMI...egoism. Ma uit la mine si asta vad „mie imi place” , „eu vreau”, „imi faci pe plac?”. Asta sunt, o egoista. Cineva m-a indemnat candva sa fiu egoista, si i-am promis ca voi fi, insa nu mi-am dat seama pana acum ca am si facut-o. Mereu mi s-a parut ca ofer prea mult fara sa astept nimic in schimb, dar a fost asha? Incep sa cred ca nu, incep sa cred ca de fapt am cerut mereu mai mult decat am oferit, mereu am vrut mai mult, mai mult chiar decat puteam duce, si daca nu mi s-a oferit am inceput sa ma comport ca un copil alintat in fatza unuei vitrine cu chestii inutile, dar pe care bat din picioare ca le vreau. Poate am cerut si lucruri mai putin inutile, dar nu gandindu-ma si la cei de langa mine, nu sperand ca ii va ajuta si pe altzii, nu crezand ca le-ar placea lor acele lucruri, ci doar gandindu-ma la mine, doar pt mine, eu vreau si asha trebuie sa fie. Sfatul acela l-am urmat inconstient, dar oare am facut bine? Uneori valul m-am purtat atata de departe de tzarm, incat ceea ce vroiam eu nici macar pe mine nu ma incanta. Si totushi, convinsa ca vreau acel ceva, am aplicat iar metodat „copil razgaiat” pana am obtzinut. Si ce-am facut cand am primit jucaria? Am dat cu ea de pamant, pentru ca nu-mi mai placea, nu mai prezenta interesat, sau pentru ca „mama, mi-a facut buba”. Si de ce s-a intamplat asta? Pentru ca nu-mi trebuia acea jucarie inutila, care de fapt nici macar nu era o jucarie, era un obiect la care nu ar fi trebuit sa ajung. Dar copilul incapatzant a primit ce ishi dorea, si cand a realizat ca nu era pentru el, era prea tarziu sau cel putin destul de tarziu pentru a mai putea da inapoi cu ushurintza. Asta ar trebui oare sa ma invetze sa scap de egoism? Eh nah, egoistul tot egoist ramane. Dar macar poate m-a invatzta sa nu mai aspir la ceva ce nu cunosc, la acele jucarii „interzise copiilor sub 3 ani”.

Fireworks

30.12.2007 21:08

Craciunul a trecut, vizite aksa, prieteni, betzii..a fost placut. Acum urmeaza un revelion sub semnul intrebarii...va fi unde, va fi cum...om trai si om vedea. Pana la urma, fie ce-o fi, e doar ink o petrecere, de ce ar avea ceva in plus sau in minus fatza de altele?De ce atata valva? Mare lucru, schimbam anul vechi pe unul nou, care va decurge asha cum il vom ajuta noi. Ce vrem sa ne aduca noul an? Noi vrem multe... Ce ne va aduce de fapt? Lucrcurile pe care ne vom stradui sa le obtzinem, asta ne va aduce. Nu o sa primim nimik de-a gata, totul servit pe o tava de argint. Vom primi ce meritam, vom primi lucruruile pentru care ne vom lupta. Asha k...un an nou fericit si muncitzi pt ceea ce vretzi sa primitzi :) A new year is waiting at the door. A new year, new hopes, new things to do for acheaving your goals. Yes, things to do, work for your dreams, for what you want, for what you need. Nothing will just come to you, no dream will just become real if don't strugle, if you don't work for it, if you don't try making it become real. So a new begining, a new fight, new goals to achieve, the things that make you happy. But which are your dreams, your hopes for this new year?What would you like to do?What would you like to see happen?What would you struggle for? Want me to give you the answer? Oh well, here it is...you don't know the answer, and i can't give it to you? Not because I'm beeing mean and i wouldn't want to, but because i don't know it either. If you don't know it, i can't help. I am you, so...all you know, is all i know.

Shoricelul in capcana

01.10.2007 19:56

Am intrat singura intr-o capcana din care nu stiu cum o sa pot ieshi.Cu sigurantza vatamata, k de asta e capcana.Sunt k un shoricel pofticios, m-am infipt in cashcaval si acolo am ramas.Dar vad cum se apropie pisica mare si neagra...Bietul shoricel fara minte, acum tremura inspaimantat, se zbate sa fuga dar cashcavalul este asha delicios..Ce sa faca ce sa faca? Sa se intoarca la porubul fad din hambar, sau sa lupte pentru delicatesele din fatza lui?Mi-am achizitzionat un shoricel portabil de plush...dar the big bad dog mi l-a furat :(( Toata lumea are ceva cu bietul Shoricel

Random thoughts

23.09.2007 20:24

Always here, never here. I'm out of my life, away from what it should be, from all that it means. I'm no longer the master of my life. But was I ever? I guess I was...and I still may be, but not realise it. I wanna do things, and yet don't. Nothing is sure, nothing is forever. We all come and go out and in someone else's life.We all have doubts, some more, some less. All I ever wanted was to be happy, but always realised I was when it was all gone, when I noticed it, the happines was already gone. Look at me, I'm that happy little girl, always having fun, always making people feel good, always there for everybody.But do you really see me or is that just what I want you to see? What do you think? You don't know me, you just know the side of me I showed. That warm, happy face. And if you did see some sad face...you still did not see all. You may never, or you just might, if you look carefully, if you really want that. Show me you want that, and I might let you in. But be cautious, cause you may go to deep, get scared and run away.

Autumn smoke

20.09.2007 12:50

Oh the autumn smoke. Have you noticed that it's different? You know, when you go out, in the open air and light up a cigarette, that first smoke, the one you craved for...it tastes different, it smells different. In the summer it tasted so sweet, and know it's somehow bitter and yet so good. The smoke tastes and smells like...autumn, like cold, like rain, like melancholia, like that autumn sadness. I fell this almost every time I go out of the house, cause autumn makes me crave for an open air smoke.

Earthquake

04.07.2007 11:22

I had a great weekend but now...it hit me, some kind of sadness, of dark thoughts. Just now, when I was feeling so safe, so happy, it hit me like a big rock. What hit me? The stupid reality, the real facts, the problems. This three days passed fast, but the next two...I feel they'll be very long. I can handle my problems, my reality, but it's with other people's reality that I'm having problems...Their problems become mine too, especially if this means I can't have them near cause of this. And to think that I was so happy, the close future actually looked bright, the plans I heard appeared perfect, but 5 minutes and few words made it shake as if an earthquake hit me

Missing

28.06.2007 08:31

Near-far, here-there, today-tomorrow, coming-going, sad-happy, rarely-often, now-later.
Missing hurts. I knew this, I still know it...but how could I forget about it? I should always remember how much it hurts, maybe I'd not repeat it. Oh, but how could I not do it again? I can't help it, when I like it, I do it, no meter what, even if it hearts.
Do I like suffering? No, I don't. I just love those sweet moments after missing...so sweet... music to my ears, chocolate to my tongue, silk to my hands, colors to my eyes, butterflies to my stomach, strong beats to my heart. That waterfall of strong feelings, of vivid colors, of loud sounds. And than...the calm, the silence inside. Simply enjoying the moments, taking the best of everything.
And yet...it hurts...it hurts because it's for a short time, it hurts cause it can't last longer, you miss it, I miss it, every touch, every word, every glance, every kiss on the run. I miss all that, I want more of it, as much as I can get. But this is all I can get...
What do you do when you miss? You wait...and wait...and wait...and than wait some more. You sigh, you cry, you expect...and miss some more. The sadness in the eyes, the shyness in the voice, the timid touch...and all that, because you miss and you wait. You do it, and you'll do it again if you have to...until that grate day when you no longer have to, until that waterfall overcomes you, till that moment when you see that you did not wait in vain.

One lie, two lies

15.05.2007 11:36

A lie, Two lies.Lie to me, I promise I'll lie back to you.If I lie to you...do you promise you'll lie to me better, nicer?Make my life beautiful with a lie. Make me dream, make me hope, make me wish...you can do all that with a little, insignificant lie. Oh well...insignificant to you, but it might mean the world to me.Tell me pleasant things, tell me the world is beautiful, tell me the sun shines brighter every day, the sea is blue, the sky is clear.Tell me the birds start singing and the wind whispers sweet words when I'm near.Tell me I'm the best thing you have ever had, tell me I am the most beautiful being in the world, tell me my voice sounds like an angel's song and that in my eyes you see all the beauty in the world.Lie to me that I'm as sweet as candy and as hot as a sunny summer day, as gentle as a feather and as strong as a lioness.Tell me you can't go on without me, that your life would be meaningless if I disappear.Take my hand, look into my eyes and say you'll always be there for me, you'll always love me and protect me, you'll never see anyone but me.I don't care if you lie , just tell me all this, just make me feel happy when I'm with

Fog

07.05.2007 09:31

Happy, sad, happy, sad....i have this feelings, that overwhelm me. I'm so very happy and yet....feel like something is missing, like i still want something. But hey....I'm really having such a great time, not thinking about bad, unhappy things. Just having fun and not think about tomorrow....or thinking of what's about to come...even more fun. This confusion....well it stands a little in my way. But there's nothing I can't solve....i hope. Ok, it has to do with something I want but I did not take till now, for different reasons. One of them is that....i guess I'm somehow scared of not screwing up, as i did before. And now, when I was ready to try reaching for what I want....I think it's got a little to late. Same old me....always screwing up somehow. Waiting for to long....or being to hasty. Now the questions.... why did I wait for so long? What was I afraid of? Is there something i can still do? And a lot of other shity ones. Oh well....life goes on....I'll see what's left to do and hope will be in my favor.

Dream

02.05.2007 10:53

I had a dream.I dreamed I was awake and couldn't sleep.I was so tired and i wish i could have slept....but i wasn't able to. I was just laing there.... I dreamed that a sweet little wish came true, and then, i hoped it wasn't just a dream. I struggled to wake up, and yet tried to keep it like that.Well in the end it was just a dream. A sweet little tiering dream that i hated and liked all at once.

Curcubeu

17.04.2007 13:10

Curcubeu....ce iti vine in minte cand vezi scris pe hartie curcubeu? Culori, culori calde, culori reci, combinatzii de culori, nuantze, umbre, lumini.Asta la prima mana, la prima vedere, primul gand. Lumina, soare, caldura, flori, pasari....natura revenind la viatza, parca dupa o amortzeala indelunga, dupa o furtuna, dupa o ploaie torentziala.Viatza din nimic, lumina din intuneric. Hhhmmm....sa vedem....culori.Multitudine de culori....ma duce cu gandul la fericire, veselie, da da o stare de bine.Nu un simplu calm si liniste, fericire in adevaratul sens, agitatzia aia imbucuratoare, sentimente inaltzatoare, iubire, admiratzie, chef de viatza, buna dispozitzie....da da curcubeul e o stare euforica de bine. O multitudine de sentimente, toate placute.Gandesc curcubeu, gandesc placut.Nu trist, nu nesigur....o stare clara de foarte bine.Nu alb, nu negru, nu gri....colorat.Trairi intense, trairi profunde, din tot sufletul, cu toata inima, cu toata fiintza. Curcubeu, culori, lumina, caldura, fericire, stari de bine....prieteni da, clar prieteni.Multzi prieteni, mereu aproape, bucurie, fericire, iubire....clar prieteni.Mai multzi decat culorile, nuantzele, umbrele, luminile la care m-am gandit prima data.Prieteni peste tot, de peste tot... Si acum da.....vad un curcubeu, vad culori, vad lumina, vad caldura, vad fericire, vad iubire, vad prieteni....toate intr-un simplu curcubeu care m-a lovit dupa ploaie.

Magic land

27.02.2007 13:29

So what if we can only see what is in front? I'll take my time and try to see further than the eye, see over the big fence that we have been forced to build around us. I'll even try to open a small window and maybe the gate too...Who knows...I might find a magic garden over this red brick wall, with lots of multicolored flowers, many singing birds, maybe even little magic fairies with sensual bodies and delicate wings, unicorns and funny lepricons, big scary monsters with big soft hearts.

Jigsaw

27.02.2007 13:08

O lampa dintr-un plastic stralucitor si colorat, o combinatzie de culori puternice, ashezata intr-un coltz al unei incaperi intinse decorata minimalist, lampa care, deshi aflata in coltz, atrage imediat privirea. Un roshu ambitzios care ishi atinge mereu tzelul, energic (the Duracell thing), curajos in fatza caruia nu poate sta nici o piedica, nici un munte nefiind prea inalt, nici o mare prea adanca, extrovertit, un roshu pasional, ofera si cere extaz fizic si sentimental. Un Donnie Darko, curios, dornic sa afle ce este dincolo de aparentze, gata sa riste molt pentru a-shi atinge scopul, pentru a ii ajuta pe cei de langa el, un sentimental cu inima larga, un visitor in lomea lui. Hei pisi pisi ce dragootza esti.Blanda, alintata...Cine nu shi-ar dori o pisicutza?Dar sa nu uitatzi cat de rao poate zgaria matza blanda.... Jean Paul Gaultier extravagant, fara limite, colorat si amplu. Casual-ul Blurberry, preferabil Weekend sau London, cu un aer fresh, atat de comod dar atat de londonez si chic. 12 A.M. sau P.M. apogeul, momentul cel mai fierbinte, cand soarele arde cel mai tare intr-o zi torida de vara, sau in toiul unei petreceri fierbintzi in miez de noapte. Dorintza de a merge mai departe, de a ajunge cat mai sus si ambitzia pt a atinge scopul versus frica de eshec si momentele de lipsa de incredere. Designer ce aduce culoare si forma in viatza celor din jur, in universal celor care au nevoie de ele, care le doresc, un creator din mainile caruia apare un nou stil de viatza, o noua personalitate, sau care ajuta la accentuarea unei personalitatzi. Ce vacantza de vis, ce locuri minunate,ce Bella Italia, ce Carnaval de la Venezia, ce ruine care amintesc de vremurile glorioase de odinioara, ce cafenele imbietoare pe marginea pietzelor, cate culori, cate stiluri, imbinare de nou si vechi.

Cover me..I'm going in!

12.02.2007 00:08

Ar trebui...n-ar trebui...experientze, trecut, frica...Fuck it!Nu o sa fug toata viatza, nu o sa ma ascund de fericire...nici macar de tristetze si dureri n-o sa ma ascund.Asha sa fie...dak pt a fi fericita trebuie sa indur si restul, o s-o fac.Am sa risc, n-am sa stau ascunsa intr-o carapace...am sa fiu fericita si nimic nu-mi va sta in cale...nimic.So do not mess with me, not know, not ever

Intuneric in culori

06.02.2007 16:29

Sshh...inchide ochii.Tzine-i asha si spune-mi ce vezi.Ce e dincolo de intunericul pe care pleopele grele il astern peste ochi tai blanzi?Nu vezi nimic?Mai incearca...incet...ushor...calm.Eh???tot nimic? Hey...se vede ceva, vad o umbra, vad un contur, vad o licarire, vad intunericul in culori...conturul unui trup, o lumina slaba...si acele culori...atat de vii si totushi atat de pale, atata de aproape...dar nu langa mine Acum intinde mana...atinge ushor, delicat, cu rabdare...varfurile degetelor tale incep sa atinga timid...incepi sa simtzi forme.Vezi? E fin, e delicat, e moale...simt...vad...vad forma, vad caldura, vad textura.Conturul devine mai clar...acel ceva e mai aproape.Si simt ...simt ceva fin cum imi mangaie ushor obrazul, e ceva placut, imi da un sentiment de bine, de confortabil...o raza de soare...atingerea ta...pielea ta, chipul tau, totul ia forma, totul devine clar si totushi...e in ceatza...o ceatza calda, un abur placut Ssssshhhh...liniste...asculta.Fii atenta la cel mai mic zgomot Aud respiratzia, aud un suspin???aud din ce in ce mai tare, din ce in ce mai aproape...din ce in ce mai intens...soapte...o voce susurand ushor cateva cuvinte...o voce blanda care imi mangaie atat de placut auzul, un sunet cald care shushoteste lucruri atat de placute Corpul meu tresare brusc...un fior placut ma trece din cap pana in picioare, din exterior pana in interior...gandul face legaturile intre elemente, atingerea, auzul...nu am nevoie de ochi,ochii mintzii imi arata totul, in cel mai mic detaliu....traiesc totul mai intens... Esti tu...sunt eu...suntem noi. Tu m-ai facut sa vad asta, tu mi-ai colorat intunericul....si ce culori frumoase au aparut

Chocolate

05.02.2007 16:08

What the...?!Hey!Ce s-a intamplat?Ce e asta?Ce m-a lovit?I did not see this coming... M-a lovit am zis?Eh nu e chiar lovit...e mai mult mangaiat, imbratzishat, giugiulit.E...e ceva placut...cald, moale, comod, relaxant...iar aberez ;)) Si chiar m-a surprins...n-ash fi crezut k se poate asha.Ash fi vrut asha dar n-am crezut k se poate Ok...acum chiar am aberat...dubios...eh asta mi-a venit sa spun :P Data viitoare o sa arate mai frumos:P

Iubesc

21.01.2007 20:27

Va iubesc pe totzi la fel de mult, si pe fiecare in parte altfel:) Si e valabil pt cei mai multzi dintre voi.Da, potzi sa te simtzi vizat, te iubesc pe tine, te iubesc altfel decat pe ea, altfel decat pe el...iubesc...iubesc si dak ash putea sa nu iubesc...v-ash iubi la fel. Acum simt k vreau sa plang, nu de tristetze, nu de suparare...e doar un setiment mai presus de mine.Vreu sa plang pt voi, vreau sa plang pt mine, sa plang de fericire si de suparare, pt k astea sa fie ultimele lacrimi.Ultimele mele lacrimi, ultimele voastre lacrimi. Iubesc si imi este dor de tot si de toate

Secrete

21.01.2007 19:55

Ce suntem noi?Ce sunt eu, ce esti tu....ce suntem?Cum suntem?Suntem bine.Dar ce facem?Habar n-am ce facem.Nu mai stiu ce fac, nu mai stiu ce si cum simt.Sau stiu?Probabil stiu, dar stiu doar eu si ascund tot.De fapt...sigur ascund.Mereu ascund ceva.Am mereu un mic secret, sunt putzin misterioasa.Si nimeni no-l stie, nu-l pot spune...e secretul meu cu mine.Secret pe care uneori park il ascund si de mine :) Si nimeni nu se prinde k am un secret, k am ceva de ascuns...sau aproape nimeni :)[stiu totushi pe cineva care se prinde uneori de anumite chestii:P da tu] Cred k am nevoie de ceva sa faca lumina, pt k deja prevad o mare ceatza...sau va trebui sa fac eu lumina...

Balonashe de sapun

18.01.2007 10:58

Balonase de sapun. Uneori totul pare frumos, plin de viata, de speranta! Si cum orice vis sa fie aprope perfect trebui alimentat..si uneori chiar incepe f bine..te face sa crezi ca totul va fi cum iti inchipui! Poate ca te intrebi de ce baloanese de sapun! Imagineaza-ti un balon mare se ridica de la pamant e ushor pluteste, trece prin razele soarelui...da, ai vazut odata cum prinde culoare si viata un balonas in razele soareleui? Cred ca da si pun pariu ca ti-a placut... e plin de culoare de viata..si totush intr-un final se sparge brusc, dispare..hmm si daca te gandesti bine il poti asemana cu fericirea..si cu cat ai fot mai atasat de frumusetea balonului ferecat..cu atat vei fi mai dezamagit cand face poc;)) macar am incheiat optimist in spirit de gluma..nu pt ca balonashul meu nu a explodata da cu siguranta altu se va ridica de al pamant si sper ca la fiecar risipit sa apara cel putin altu mai colorat :P >>By Cip

Balonashe de sapon, vise, sperantze...noi.Balonashele acelea atat de frumos colorate, curcubee in miniatura aproape de noi, create de noi...care se sparg din senin.Nu ne mai intrebam cum sau de ce se sparg, doar ne uitam dezamagitzi la picaturile de apa aproape invizibile ramase in urma.Visele noastre, create de noi, dorite de noi, vise de care poate am ajuns sa ne apropiem atata de tare incat le vedem deja crescand dar...poc.Pe cat de brusc au aparut, pe atat de repede dispar.Si in urma lor ramanem noi.Noi care...pana si noi suntem niste balonashe de sapun.Unul mai special decat altul, balonashe mai mici sau mai mari, mai rezistente sau mai sensibile...dar care la un moment dat facem acel POC.Si in urma noastra...picaturi de apa, amintiri, care incet incet dispar.Si totushi balonashele aceleau au existat candva si au adus un zambet pe buzele cuiva, cineva a visat la ele si...poate cineva chiar le-a atins... >>By Pitik

Langa mine

16.01.2007 16:24

Oamenii de langa mine ar trebui sa ma cunoasca.Si dak nu au ajuns ink sa ma cunoasca, ar trebui s-o faca dak vor sa-si pastreze locul.Ce e asha greu?Sunt ushor de citit si dak chiar vor sa ma cunoasca se pot stradui putzin, sa afle ce-mi place si ce nu, ce accept, cat accept si ce nu suport, ce nu ash accepta sub nici o forma.Si totushi...nu ma cunosc...cine ar trebui sa stie tot, sa vrea sa afle tot...nu intreaba nimic.Poate pt k de fapt nu le pasa, sau li se pare k au aflat tot ce era de aflat.Eh uite k nu e asha.Nu stitzi...nu stitzi ce este cel mai important, nu-mi cunoastetzi limitele, poate nici limitele voastre nu le stitzi.Vreu sa stitzi tot, cand e cazul sa punetzi punct sau cand este loc de o virgule, cand sa punetzi semnul intrebarii si cand sa tragetzi concluziile.Si dak eu nu va spun direct, cititzi printre randuri sau punetzi intrebarile, raspunsul oricum il vetzi afla...intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu.

Bucatzi din trecut

16.01.2007 16:16

Ma urmareshte trecutul?De ce?Am uitat ceva in trecut?Trebuie sa repar ceva?Trebuia sa tzin minte ceva, sa-mi amintesc ceva?Oameni din trecutul meu reapar brusc, fara explicatzii, fara indicii…doar cu un “Vroaim sa vad ce mai faci”.Ce fac?Sunt foarte bine.Sunt foarte schimbata si imi este foarte bine.Unora le place schimbarea, altora nu…dar sincer, nu-mi pasa.Eu sunt multzumita de mine si nu m-ash schimba doar k sa fac pe plac nimanui, nici trecutului, nici prezentului. Si totushi…nu-mi pot explica de ce se intampla asta.De ce fragmente din trecut revin, partzi diferite, din momente diferite, din bune si din rele, cu bune si cu rele.Da, este trecutul meu si nu-l neg.De unele chestii nu imi amintesc cu zambetul pe buze, dar fac parte din mine si m-au ajutat sa fiu ceea ce sunt acum.Poate de asta revin…k sa-mi improspateze memoria, sa-mi arate ceva, sa-mi demonstreze ceva…Nu stiu, ink nu stiu…dar la un moment dat imi voi da seama, voi realize rostul.Sper doar sa nu fie prea tarziu…

Ce?

09.01.2007 15:13

Ce fac?Ce facem?Ce simt?Ce simtzi?De ce totul s-a schimbat, de ce nimic nu mai pare la fel?Vreau...vreau totul inapoi.Vreau asteptarea, vreau senzatziile, vreau multele vorbe prin care spunem putzine chestii, dar lucruri mari. Distantza...e ceva la mijloc.E ceva nou, ceva ce pana acum nu ne-a incurcat...Vreu sa dispara...

Poveste

08.01.2007 16:33

Cine stie ce e bine si ce e rau, cine decide cand iubesti si cand esti singur, cand esti fericit si cand esti trist?Tu...tu esti singura peroana care poate decide.De fapt nici macar tu nu potzi decide asta, dar tu esti singurul care stie ce e bine pt el, cum si cand sa fii vesel, pe cine si cum sa iubesti, tu esti cel care alege.Si ce dak potzi greshi?Greshelile te ajuta sa mergi mai departe, sa treci peste orice obstacol...acum ai greshit, dar maine repari greseala sau o evitzi. sunt optimista si iau partea buna a greselilor.Si nu, nu ash fi vrut sa nu existe.Ce ar fi viatza fara micile greseli, fara micile imperfectziuni?Ar fi fada, plictisitoare si in plus...ce ne-ar intari? Eu gresesc, tu gresesti, noi gresim, voi gresitzi...totzi gresim si totzi avem propriul mod de a merge mai departe.Nu sterg greselile cu buretele, nu ma prefac k nu au existat, e viatza mea, cu bune si rele.E povestea mea si vreao sa o traiesc pana la capat.Eu trec asha peste ele, tu treci altfel peste ele...dar totzi trecem, continuam povestea...nu renuntzam.E povestea noastra...e povestea noastra in rama, povestea noastra in mai multe povesti.Cu bune si rele, cu muntzi si vai, cu ape tulburi si ape line

Is tshis me?

04.01.2007 20:36

Nu nu nu...nu vreau sa fiu trista, nu vreau depresii...Vreau sa fiu eu, eu pe care o cunoastetzi, eu piticul atomik, eu energica, vesela, duracell...Eu iubind viatza, iubindu-va pe voi, care suntetzi mereu langa mine, intr-un fel sau altul... Vreau sa tziiiiiip...sa tzip k traiesc, sa tzip k iubesc...dar toate cuvintele se opresc undeva...inauntru Who needs love, i hate love...i no longer wanna love.Love should just be beatiful...punct

Lost

03.01.2007 16:53

Lost...lost in this city...lost in any other city, lost in this world that seams to be to big for me.I'm just a small thing, u don't see me, you don't hear me, u don't fell me...you donn't even know I'm here.And yet I am.Why am I here?I don't know, don't ask me cause I'm trying to find the answer too. Someone told me about the after holidays depresion..i did,'t want to believe that this thing exists or at least I couldn't think this could happen to me.And yet..it did.I'm so fucking depresed and I wish there would be a way to get out if this...there must be a way.Help me get out of this...please...U know u can

It's all so quiet, it's all so still

03.01.2007 10:16

Ma simt pierduta, ametita, bulversata...de fapt nici nu mai stiu cum ma simt.Totul este in ceatza, nu mai inteleg nimic.Cand eram gata, pregatita sa renuntz la tot, cand am zis k sunt destul de tare...am cedat, m-am inmuiat cu acele cuvinte care m-au invidat cu fiori din cap pana in picioare. Si acum au ramas intrebarile, a ramas dilema, nesigurantza.Ce a fost ieri?Ce va fi maine?Nu stiu si poate nici nu vreau sa stiu inca, poate nu sunt gata sa infrunt ziua da ieri si ziua de maine. De un lucru insa sunt sigura...am increderea, ai toata increderea, foloseste-o cu grija.

Schimbari

22.12.2006 15:36

Cand ma gandesc...anul trecut pe vremea asta eram terminata, deprimata, trista...tot ce era mai rau.Anul asta e cu totul altfel.Sunt fericita,am aproape tot.Cat de bine este, cata fericire mi-au adus schimbarile din cursul anului...O da, asha da...asha mai vreau, asha vreau toata viatza.In culori, cat mai multe culori. Totul s-a schimbat si ador ce am acum, bebe, prietenii, distractziile, cum o zi oarecare pare atat de speciala. Carpe diem

Clipe in poze

17.12.2006 21:5

Poze, imagini care aduc totul inapoi.Fericite...retraiesc acele clipe, toate la un loc, fiecare in parte, fiecare imagine cu povestea ei.O zi , o luna un an.O prietena, un prieten, o simpla cunostintza, un intreg grup de prieteni...totzi prietenii.Acele clipe minunate pe care le-am trait din plin, pe care nu vreau sa le uit niciodata si pe care ash vrea sa le retraiesc in fiecare clipa, cu aceesi intensitate, k si cum timpul ar sta in loc, ca si cum as fi atunci, acolo, cu ei Oh those grate summer days...Vad cum am fost si cum vreau sa fiu mereu, vad...da, cat de sincere sunt...la o simpla privire citesti in ochii mei fericirea...in simple poze, acele poze, acele momente.... Sa nu-tzi para rau pt ce ai facut, pentru alegerile tale....o nu, nu-mi pare rau, imi pare foarte bine si de-ar fi sa pot schimba ceva...pe ele sigur le-ash pastra la fel