Monday, June 30, 2008

Diferit


Ce face diferentza...dar de ce diferentza si nu diferentzele?

O chestie…dar de ce nu mai multe?

Nimicul face diferentza, totul face diferentzele.
Constiintza si lipsa ei face diferentza, profunzimea si superficialitatea fac diferentza, antitezele fac diferentzele.

O chestie, nu, nu stiu o chestie, stiu multe chestii care fac diferentza. Si ma amuza ca ei nu vad asta, ma amuza incapatzanarea in a merge pe propriile principii si idei fara a accepta nici un sfat din afara.
Pana si asta este o diferentza.

Taria de caracter, hotararea fac diferentza. Si vad diferentza asta, ma incanta puterea emanata dintr-o simpla privire, ma captiveaza, ma prinde ca o furnica in panza unui paianjen, tremur la simpla vedere, ca biata prada, inconstienta ca asta il va atrage pe pradator.

Diferentza este ca exista diferentze.
Diferentza este ca incerc sa vad diferentzele.

Friday, June 27, 2008

The night before


Soarele inca arde, nici o briza, nici un suflu. Dupa o lunga asteptare apare si bine meritatul lichid menit sa racoreasca sufletul. Si inca o runda, si inca un tur si ushor ushor timpul trece, iar intunericul aduce cu el o picatura de racoare.

Galagie, cuvinte…ridic privirea catre cer si vad urmele albe, aud falfaitul din varf de pana, care dispare la fel de repede cum a aparut. Asha ca privirea mea aluneca inapoi catre cele pamantesti, lichidul racoros si fumul tras cu pofta.

Cuvintele se rostogolesc in continuare, dintr-o parte aud cercuri perfecte, din alta aud patrate greoaie. Agitatzie continua si brusc a venit timpul sa ma ridic leganat.

Strazile inca sunt agitate, mashini, lume, poluare...ceva lipseste...mirosul de tei. Nu simt decat mirosul innecacios al asfaltului, caldura sfasietoare, dar nici urma de miros de tei.

Dupa un rand de buze lipite pe fuga, ma sui in prima naveta accesibila si ii spun pilotului ”Catre casa”.
Sunt copilot si zbor in spatziu cu fereastra deschisa. Abea imi mai tzin ochii deschisi si capul sus, dar robotic dau indicatzii pretioase, deshi nu sunt atenta la drum.

In cap mi se invarte mirosul de tei, dar el nu este nicaieri. Pe geamul navetei nu intra nici un fir din aerul pe care mi-l doresc. Da, este racoare, dar imi lipseste parfumul ametzitor.

Nu mai este, mirosul de tei s-a dus, am trecut peste faza asta, urmeaza etapa vara torida, asfalt clocotit, aer statut.

Imi este dor de mirosul de tei.
In casa lumea e treaza, dar nu-mi pasa, perna ma loveste peste obraz si ma lasa lata.

Somn profund visand la parfum si oaze.

Thursday, June 26, 2008

Morning glory


Suna...suna o data...mai suna, suna a doua oara, iar suna, gata a treia oara, ajunge. Sus, o zi intreaga in fatza.

Sus?!?! Se invarte, ma doare, kkt ce nasol, dar o fac, trebuie s-o fac. Miscari lente, pashi leneshi, ochii semi deschisi. Apa din belshug, o data si inca o data, hai ca potzi, hai ca pot. Gata, i-am deschis.

Apuc 2-3 carpe si sunt gata. Ah ba nu...am uitat masca. Ok repede masca si-am plecat...dar tot in reluare, si ma doare, ah ce m-ash intoarce in pat.

Un pas, inca unul, picioarele abea se taraie pe asfaltul inca rece, pe langa umbra copacilor, catre statzia aglomerata, spre caldura ucigatoare…si atunci de ce m-ash grabi? Neah, e bine asha, imi place ritmul asta. In dimineatza asta imi place lenea si miscarea lenta.

Ma gandesc la oaza, abea astept sa ajung acolo…pana acum putin timp treceam pe langa oaza fara s-o bag in seama, fara sa-i dau pic de atentzie, era doar decor. Cineva insa mi-a deschis ochii si mi-a arata oaza, am vazut cat poate fi de utila, iar in dimineatza asta imi este dor de ea, de oaza racoroasa si energizanta, o sa-mi incarc bateriile.

E cam lung drumul…si jucaria asta nici macar nu are baterie. Ia-tzi jucaria inapoi.

Uite-o, ea este, nu o himera, nu fata morgan…oaza, chiar ea, in toata splendoarea ei metalica si geamul transparent. Cineva imi sta in cale si-mi intarzie italnirea...ce ametzit. Dar acum e a mea, picatura cu picatura simt cum aluneca pe intestinele prea calde.

Sarpele metalic scoate capul si inghite toate vietatzile din jur, eu sunt una dintre ele. Inca o picatura leganata si vad un loc comod. Ash citi, da, drumul e lung si cartea asta oricum ma tzine in priza.

Shit, nu pot, imaginea se clatina si iar ma doare.
Fie, cobor caldura, birou racoare, imi acopar urechile cu muzica, lipesc ochii de monitor…si asta e.

Mda…bere…si am inceput.

Wednesday, June 25, 2008

Accesorii


Vreau sa dansez toata noaptea fara oprire, crezi ca potzi?
Vreau sa le dovedesc celor din jur cat tzin la ei, crezi ca potzi?
Vreau sa iubesc pana ma sfarsesc, crezi ca potzi?
Vreau sa vorbesc mult, crezi ca potzi?

Vreau sa ma pierd in lumi paralele si confuze, crezi ca potzi?
Vreau sa nu-mi mai simt corpul, crezi ca potzi?
Vreau sa nu mai inteleg, crezi ca potzi?


Vreau sa insir idei fara sens pe care sa le uit din 5 in 5 minute, crezi ca potzi?
Vreau sa rad in hohote, crezi ca potzi?

Tu potzi asta, dar vrei?

Vrem sa putem, putem sa vrem.

”Mda, daca ar fi sa incetinesc undeva, ar fi in apropierea locului in care mainile mi-ar tremura prea tare ca sa mai poata mangaia privirea cuiva. Ramane insa de vazut cu ce superoferta ar sari veterinarul in contraatac la faza asta.
21 octombrie 2003, 12.38 a.m.”

Dragos Bucurenci ”RealK”

Tuesday, June 24, 2008

Din interior


Asta este o carte deschisa, o fereastra deschisa din interior spre ceea ce este afara, o usa prin care ai fost sau nu invitat sa treci, tu oricum treci.

Intri si vezi lucruri pe care altfel nu le-ai vedea, lucrurile de dincolo de copertzile groase si prafuite, dincolo de gratiile de la geam, dincolo de lacatul de la usha.

Te invit in cartea mea, sa vezi cum gandurile, ideile se lupta si ies la suprafatza, sa vezi dincolo de ceea ce credeai, undeva departe in imaginatzie.

Urca scarile, du-te cat mai sus, afla cum intra si ies, pe unde intra si ies, cum se cuibaresc, cum sunt date afara sau cum li se ofera un loc sigur.

Tu vino sa vezi...oricum nu stiu cat vei intelege, oricum este un haos total in gandurile astea. Nu exista conducatori si condusi, totul e liber, zboara de colo colo si isi face de cap.

Intra in lumea gandurilor mele ratacite dar nu le disturba, lasa-le sa-si vada de cursul lor dezordonat, doar admira-le in toata splendoarea.

Si asteapta momentele maxime, atunci cand totul e agitat, cand se lovesc unele de altele, cand se incurca intre ele, se ciocnesc, se resping, se regrupeaza...

Trebuie sa prinzi un astfel de moment, nu vei regreta.

Monday, June 23, 2008

Croitor de vise


In noptzile albe ash culege vise. Visele mele, visele tale, visele lor, visele voastre. Culegator de vise colorate.

Multitudine de teme, vise care mai decare mai diferite, mai deosebite, mai simple sau complexe, lungi sau scurte, vise placute sau cosmaruri.

As culege bucata cu bucata, le-as trata cu aceeashi atentzie pe fiecare in parte, fiecare din ele este atat de important pt mine de parca ar fi propriul meu vis…poate chiar este visul meu.

Ce ash face cu ele?
Pe o bucata imensa de material alb, ca peretzii unui spital de nebuni, le-ash asheza pe toate, le-ash coase sa nu fuga, toate ar deveni patura mea pentru noptzile racoroase, patura sub care mi-ash pierde noptzile negre si pe care ash privi-o in noptzile albe.

Vise cusute sa nu dispara niciodata.

Si daca visele incep sa devina obraznice...as pune mana pe o foarfeca si le-ash masacra in mici bucatzi colorate pe care le-ash imprastia in vant pentru a se uni cu alte vise deja existente.

Si micile partzi de vise sfaramate si-ar dori sa se intoarca pe patura alba pe care o colorau pana nu demult, asha k are aduce cu ele visele mai mari de care s-au lipit si patura mea de vise va creste din ce in ce mai mare.

”Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” intreba domnul intelept pe fetitza care se juca cu chibrituri pe marginea trotuarului
”Culegator de povesti , croitor de vise” , raspunse micutza cu un zambet prea matur pentru chipul ei.

Haos


”Am ajuns cu bine, nu va afacetzi griji. Aici totul e frumos, soarele arde, e vreme numai buna de plaja. Salutari din concediul meu de departe

Semnat: EU”

HAHAHA

Subiect de griji in ultima vreme…imi vine sa rad. De ce nu va vedetzi de cursul vostru si intratzi in albia mea? Da, ok, poate sunt rautacioasa si ar trebui sa apreciez grija asta, dar sincer, chiar par sa am nevoie de ajutor?

Desi pare greu de crezut sunt cu picioarele pe pamant, mai legata de el decat oricare din voi, cei cu scenariile science fiction, cu lumile proprii si universurile paralele.

Pamantul e al meu, v-am lasat voua norii in grija, va las filmele, imaginatzia zburdalnica...VRETZI ?!?!?!?

HAHA VREI ?!?!?!

Cam ce vrei, hai share, vise, dorintze, fantezii…Facem tot ce vrei, facem tot ce vreau, facem tot ce vrem…TOT!!!
Wanna share? Bet you do!

Haos in ganduri…shhh…liniste, adunarea.


Vara? Unde?

E canicula, soare, zilele sunt ale verii si totushi…nu simt vara. Valurile si nisipul sunt undeva departe, in amintire. Nu e vara.

Noptzi pierdute in hrube supra aglomerate, nu am aer, simt ca nu mai simt.
Si totusi asta e mediul meu, aici ma simt bine, aici imi place sa nu simt, asha imi place sa nu simt.

Si chiar nu simt...nimic...
Sau simt?
Simt cum fiecare simte, dar eu nu simt.

Sunt ok, sunt ok ne simtzind, sunt ok stand printre cei catziva muritori de rand aburitzi de alcool, ma simt bine in multitudinea de zei ce cred k pot modela muritorii si se pot juca cu ei.

Simt…simt ca ei nu simt, simt ca doar eu simt, eu vad, ei nu vad, eu aud, ei nu aud….simt ca ei nu ma simt pe mine dar eu ii simt pe ei.

Friday, June 20, 2008

Touch


De ce o fac?

Pentru ca imi place.

Ador senzatzia piele pe piele, imi plac atingerile ushoare ce trezesc fiori.
Simt vibratziile in varfurile degetelor.
Atingerea atat de ushoara provoaca fiori atat de puternici, senzatzii inimaginabile, placeri nebanuite.
Degetele simt ce este in interior, simt nevoia de ele, setea de pasiune.
Pe maine, pe fatza, pe corp, peste tot atingeri, peste tot fiori...pasiune incatushata ce asteapta sa fie dezlantzuita.
In mediul favorabil asta e doar inceputul, paharul cu lichid cald tanjind dupa cubul de gheatza care pica incet, dar sigur, facand peretzii sticlei sa asude de placere.
Cuburi de geatza in pahare fierbintzi, atingeri fine pe corpuri toride.
Trezesc dorintza, o amplifica, deschid apetitul si-l ridica la cote maxime.

De ce o fac?

Pentru ca imi place.

touch my cheek, my lips, my hair, feel my skin,touch my soul

Thursday, June 19, 2008

Ploaie de mijloc


Cald, mult prea cald, si mergand mi se pare si mai cald. Ma amuz totushi si mai uit de asta, ma amuz pentru k nu v-am mai vazut niciodata atat de retardatzi. O imagine de retardare placuta, de veselie maxima.

Pe strazile vechi ale obositului Bucuresti, ale vechiului Bucuresti, totul arata ca dupa razboi, cladirile in paragina, strazile pustii, nici macar nu mai calc pe piatra cubica, calc pe nisip.

Nisip...gandul meu zboara acolo unde adie bland vantul si vezi nisip peste tot, departe de canicula, acolo unde realitatzile se modifica.
Da, suntem pe o terasa la mare, cu picioarele pe nisip, cu parul in vant si berea in fatza.

Catziva stropi mari imi umezesc pielea fierbinte, ma trec fiori de placere.
De ce fugim, de pe mica noastra plaja din mijlocul orashului?
De ce ne-am speriat? De o ploaie de vara?
Instictul a fost, si totushi instinctul ma vroia acolo. Eu ma vroiam acolo.

Sub stropii reci si mari ai ploii de vara, in oaza de racoare, pe nisip...acolo vreau sa raman, sa dansez in ploaie, sa alerg...in ploaia de vara.

Wednesday, June 18, 2008

Mijloc de dimineatza


Mmmm da…de-ar fi fiecare dimineatza asha, inca adormita, cu ochii inchisi dar deja intr-o dispozitzie foarte buna. This is a good day to be alive.

Prima tigara, o fuga spre apa de izvor, hainele, aceleashi de ieri, aruncate in graba, fatza naturala (mereu parand obosita) si inca o tigara. Energizante, o sa am nevoie.

Cateva vorbe si se deschide usha. Racoarea diminetzii imi face pofta de inca o tigara...am nevoie de ea, o merit.

Catziva pashi, o tipa plictisita si doua cafele aburind pe masa, soarele imi incalzeste fatza (putin prea brusc pentru ochi), verdeatza in jur, vorbe menite sa mentzina spiritul treaza.

Restul pashilor, spre munca...dar cu un asha inceput, prevad o zi buna. Nici o problema nu ma smulge din starea asta.

Tuesday, June 17, 2008




Her Space Holiday, Japanese gum

I used to know this girl
Who gave her love away
To every guy she met
And with all the games they played
She never seemed to cry
She never got upset
And one by one they came
And one by one they leftI thought that
I could fix herIf she would let me in
But all of my advances
Were shut down in the end
When days turned into months
I begged her to explain
And this is what she sang


It's not like I'm a slut
Or that I really like to fuckI just want every boy I see
To walk away with part of me
Until there's nothing left to hold
Until there's nothing left to hate
I appreciate your help
But even you can't save me from myself


I used to know this boy
Who took notes in a book
But he ripped out all the pages
Before I got a look
At all the words he scribbled
At all the lines he filled
But the ink stains on his fingers
Told me he was skilled
At capturing a feeling
That most of us just miss
The simple pain of living
With goodbyes on our lips
I found one of the pages
Crumpled by her bed
And this is how it readIt's not like I am weak
Or that I don't know how to leave
It's just that every time you cheat
You bring me closer to defeatUntil there's nothing left to love
Until there's nothing left to say
I know that you need help
But even I can't save you from yourself

Monday, June 16, 2008

Mirosul de tei schimba idei.

"Esti un personaj negativ"
"Da, dar sunt un personaj negativ intr-o piesa pozitiva"

Friday, June 13, 2008

Cheshire cat


O stii pe Alice, nu?
Ei cum sa nu o stii…o stii sigur, Alice in tara minunilor. Trebuie sa fi citit candva in copilarie cartea. Si daca nu ai facut-o, sigur ai vazut cel putin un film sau un desen animat cu ea.

Dar nu Alice ma intereseaza pe mine, nu despre ea vreau sa vorbesc. Vroiam doar sa aflu daca stii povestea si daca cunosti cat de cat personajele.

Eh chiar daca le cunosti sau nu eu o sa-ti spun de personajul care ma fascineaza pe mine, pisica de Cheshire.

Da, o dolofana indungata, cam invizibila ea (poate timida? glumesc), cu un zambet mare cat toata fatza. De fapt cam asta vezi din ea, zambetul ala mare si o pereche de ochi galbeni. Apare brusc si dispare. Interesant personaj.

Eu cred ca am cunoscut pisica de Cheshire. Poti spune totushi doar ca se ascunde, intr-un fel, in nici un caz ca este invizibila. Ochii nu sunt nici pe departe galbeni, sunt aproape negri, sticlosi si zambetul…

Da, zambetul de fapt imi spune ca este pisica de Cheshire. Un zambet pe care l-am vazut foarte rar, dar am aflat ca totusi exista, un zambet larg, plin, molipsitor.

Zambetul pisicii de Cheshire exista si ar trebui sa se arate mai des, dar prefera sa un o faca.

Da, este o pisica inteleapta si isi pastreaza atitudinea de cunoscatoare, fatza serioasa. Eu totushi votez pt zambetul pisicii de Cheshire.

But I don't want to go among mad people,' Alice remarked.
`Oh, you can't help that,' said the Cat: `We're all mad here. I'mmad. You're mad.'
`How do you know I'm mad?' said Alice.
`You must be,' said the Cat, `or you wouldn't have come here.'

Wednesday, June 11, 2008

Nuantza tomnatica


E inceput de vara, cald, sufocant, totul se topeste.

Si totushi ma gandesc la toamna.
Culorile de toamna mi-au imbatat mereu privirea intr-un mod atat de placut.
Galben, roshu, ruginiu, aramiu, verde pal, maro, atatea nuantze intr-un singur decor.

Dealurile pline de paduri multicolore ale copilariei mele, tablou de vis, decor de basm.

Cum se contopesc nuantzele trecerii vremii, cum toate anotimpurile par imbinate intr-unul singur.

O camera goala, intr-o zi ploaiasa de toamna, picaturile cazand pe pervazul de tabla, si mirosul de tigara…mmm mirosul de tigara toamna, fumul in atmosefar umeda.

Vocile copiilor incantatzi de prima zi de scoala, atata veselie intr-un decor plumburiu, contrastul asta.


Da, toamna are farmecul ei aparte.

Tuesday, June 10, 2008

Miros de tei


S-a lasat intunericul si totushi afara este atat de multa lumina, atata zgomot si agitatzie…big city life. Asta am cerut, asta am primit.

In racoarea noptzii strabate mirosul de tei. Dulce dar atata de proaspat. Mirosul de umezeala combinat cu floarea de tei. Inspir profund, cu pofta, si expir lent.

E ceva in mirosul de tei si de umezeala, ceva ce mi-a placut mereu, in roua diminetzii sau in racoarea noptzii, aceeashi senzatzie de familiar care te indreapta spre necunoscut.

Amintiri din copilarie si vise de viitor.
Si asha incep sa ma gandesc departe, in 2 directzii total diferite. La cum a fost si cum va fi, cu ar fi putut sa fie si cum se va intampla. Inainte catre necunoscut, cu toata viteza catre viitorul pe care insa nu mi-l imaginez.

Noaptea asta, pe trotuarul nepopulat, pe langa soseaua zgomotoasa, felinarele galbui…noaptea asta miroase a viitor.

Diminetzile cu roua si tei, noptizle racoroase cu tei…vise neimplinite, vise inimaginabile…stari de profunda visare.

Ador mirosul de tei…