Thursday, May 31, 2012

Doar zambeste


Nu am nevoie de mult ca sa zambesc, serios. Da, probabil ma intristez prea repede, probabil stau prea mult imbufnata, poate ma supar prea tare, dar totul se poate rezolva intr-o clipita, cu vorba potrivita poti smulge toate zambetele din lume.

De fapt uneori o vorba, orice vorba, imi aduce inapoi zambetul. La un simplu “Buna!” zambetul meu poate ajunge pana la urechi, stii despre ce vorbesc.

Si imi plac atat de mult oamenii care nu ma lasa sa fiu trista. Iubesc oamenii carora le pasa, iubesc oameni care vor sa vada buna dispozitie pe chipul tuturor. Pentru ca stii déjà, fetele care zambesc sunt cele mai frumoase. Si trebuie sa recunosti, zambesc mult, tind sa exagerez chiar.

Acum de ce zambesc, cand zambesc, cum zambesc…eh déjà complicam povestea. Exista atatea moduri si atatea motive, hai sa lasam asta de-o parte.
Dar fa o femeie sa zambeasca, va fi cea mai frumoasa si doar a ta.

Tuesday, May 29, 2012

Cafea reala


Desi nu sunt o iubitoare a cafelei, azi voi face referiri la ea.

In fiecare dimineata beau cafea, desi trebuie sa recunosc, nu imi place deloc. Spun des ca viata este destul de amara ca sa o mai amarasc si cu asa ceva, motiv pentru care, cafeaua mea are mult zahar si mult lapte. Dar m-am obisnuit cu ea. Nu este ceva ce fac de placere, ci cumva din necesitate, din obisnuita.

Bun, acum putin timp am descoperit ceva nou la automatul din cafeteria. O bautura dulce, aromata, care trezeste senzatii de bine, care ma face sa zambesc la prima inghitzitura, care ma impinge sa incerc lucruri pe care nu le-as face in mod obisnuit.
Dar (ca in orice poveste frumoasa, exista un “dar”) acea licoare va disparea curand probabil, va fi schimbata cu alta, pentru ca asa se intampla mereu cu lucruile bune, asa ca am decis sa revin la obisnuita cafea…indulcita, albita, adaptata gusturilor mele.

De ce povestea asta? Pentru ca asa este viata, pentru ca in viata ai parte de cafeaua amara, care nu va disparea curand, si ai parte de licorile fermecatoare care scot ce-i mai bun din tine, dar la care stii ca va trebui sa renunti.

 Asa ca va las pe voi, bucurati-va de aroma imbatatoare! Eu…voi incerca alte arome, obosite, plictisitoare, repetitive, dar mereu acolo.


I kind of do, but i guess this too shall pass...

Wednesday, May 23, 2012

Hoti de zambete


Ce spui cand ramai fara cuvinte, cand gandurile tale se incurca atat de tare incat nu mai stii de unde ai pornit sau unde ai ajuns? Cum te aduni? Cum iti pui ordine in ganduri? Le iei pe fiecare in parte oare, si le pui in cate un sertar al mintii? Le combini intre ele pana reusesti sa tragi diverse concluzii?

Urasc haosul asta si totusi il iubesc. Stii ce vreau sa zic? Stii cum este? Hai sa iti explic. Este atunci cand ceva te intristeaza dar in acelasi timp este lucrul care iti aduce zambetul pe buze cu cea mai mare usurinta. Este de fapt lucrul ala care te poate face sa zambesti din nimic dar care iti neaga accesul la el. Greu de inteles? Mda, te-am avertizat déjà despre haosul in ganduri.

Cum sa fiu trista cand te maimutzaresti in fata mea? Si totusi cum sa fiu fericita cand imi furi placerea asta?

Cred ca am gasit raspunsul, hoti de zambete. Da, hoti de zambete. Ei sunt oamenii aia care iti pot face orice zi mai frumoasa, care te pot scoate din orice depresie, care mereu au vorba buna pentru tine…dar pe care nu-i  ai mereu langa tine, care fug, negandu-ti dreptul la zambetele pe care ti le pot aduce.

Complicat, complex, intortocheat, haotic…stiu…dar asa ma simt acum. Si refuz sa accept ideaa ca nu pot face nimic in privinta asta…pentru ca eu mereu rezolv problemele…

Tuesday, May 22, 2012

Povestea lui X si Y


Si pentru ca ma simt inspirata, am sa continui povestea lui X si Y cu variante
In cazul “Y cedeaza in fata lui X”, cea mai simpla variant este cea cu “…si au trait fericiti pana la adanci batraneti” sau pana la divort, treaba lor, aici ne abtinem

Avem insa si o variant mai complexa, in care rolurile se cam inverseaza. De ce? Deoarce X primeste deodata toata atentia la care candva doar visa. Si atunci ce face cu ea? Realizeaza ca este prea mult, mai mult decat poate duce, realizeaza ca si-a pus dorinta gresita sau poate ca de fapt nu si-a dorit asta chiar atat de mult.

Dar haideti sa nu dam vina pe bietul X, este si el om, si nu toti facem asa? Cel fara de pacat sa arunce prima piatra, sa aiba curajul sa spuna “eu n-as fi facut asta”. Sa fim seriosi, atunci cand ni se ofera totul pe o tava de argint avem impresia ca totul ne apartine, ca totul ni se cuvine, asa ca nu mai dam doi bani pe ceea ce primim.

De data asta, amicul nostru X este cel care l-a incarligat pe Y. Iar noi de partea cui alegem sa fim in povestea asta? 

On the hook


Sa dea naiba daca reusesc sa inteleg chestiile astea, am ajuns la 30 si parca degeaba, inca am atatea dileme, atatea intrebari fara raspuns. Si se mai zice ca femeiile sunt nehotarate si nu stiu ce vor... Da’ voi stiti ce vreti? Voi sunteti hotarati? Sunteti pe naiba!

Situatie
Fete sau baieti, cu totii am tinut pe cineva sau inca tinem pe cineva pe hold, tinem in plasa, in carlig sau ce alta exprimare vreti sa folositi. Cum vine asta? Este simplu. Avem componentele X si Y.  X vrea sa fie cu Y dar Y il vede pe X doar ca un bun prieten si o umbrela pentru vreme rea.

Cum rezolvam problema? Eu vad doua variante de raspuns
   1.    ii explica lui X ca sunt doar prieteni si nu vor fi vreodata impreuna, il elibereaza din plasa in care l-a tinut captiv, ii reda libertatea si spera ca vor ramane prieteni (stim cu totii cum sta treaba asta, sau fiecare are variant lui de “Hai sa ramanem prieteni”)
2 2.  Y cedeaza in fata lui X iar de aici déjà putem deriva in multe alte variante

Bun, acum care este variant cea mai buna? Care este variant favorabila? Care este alegerea ta? Ei bine…tocmai asta este idea, este alegerea ta. Nimeni nu-ti poate spune cum e mai bine, nimeni altcineva nu poate hotara in locul tau. Asa ca hotarasti tu.

Ai luat oare decizia buna? Vei afla…poate prea curand. Poate lucrurile nu sunt tocmai cum ti le imaginai tu. Dar stai, tu esti de fapt X sau Y?

Rezumatul
Nu stim cine sunt X si Y, orice asemanare cu personaje  reala este pura coincidentza. Dar trebuie sa recunosti ca ai avut perioada ta de X sau Y, sau ambele

Monday, May 14, 2012

Ochi goi


Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului, eu spun ca fereastra asta ar fi ca si sparta daca nu ar exista si sprancenele pe langa, sa-i ajute.

Pentru ca atunci cand zambesti sincer, sprancenele tale zambesc si ele

Pentru ca atunci cand ceva nu-ti place, sprancenele sunt extreme de expresive

Pentru ca atunci cand ai ajuns la limita si nervii tai o iau razna, tot sprancenele redau realitatea asta

Mie imi este mai simplu, le-am acoperit bine si chiar de nu ar fi asa, tot nu exprima atat de multe lucruri, tu in schimb spui totul din sprancene...
Da stiu, suna foarte ciudat, nu intelegi nimic, dar nu trebuie sa intelegi tu, asta este pentru mine. Pentru ca asta am vazut prima data, pentru ca asta  mi-a placut, pentru ca ochii tai spun mai multe decat altii. Pentru ca sprancenele tale spun tot ce ar ascunde ochii.

Tuesday, May 8, 2012

Sa citesti in oameni ca in carti


Cred ca am problem cu intelesul oamenilor. Oare chiar asa  nu pot sa recunosc intentiile si dorintele oamenilor din gesturi si cuvinte? Imi vine greu sa cred asta, si totusi ma simt in ceata in ultima vreme.

Oare mi-am pierdut abilitatea de a citi oamenii? Neah, nu cred, inca o data am dubii in legatura cu asta. Am doar senzatia ca unii oameni au ceva defect. Oare sunt ei prea nehotarati ca sa pot intelege ce vor? Sau poate se straduiesc ei destul de tare sa-si ascunda dorintele?

Nu stiu, nu inteleg, nu am o explicatie dar am o rezolvare…cred ca am sa renunt sa mai incerc sa inteleg. Da, stiu, nu e de admirat renuntarea, poate fi interpretata ca lasitate sau nu stiu, ceva negativ oricum. Dar pe alta parte, prefer asta decat sa-mi consum resursele fara sa primesc nici un rezultat, nici un premiu, nici un cuvant de bine pentru atata stradanie.

Tuesday, May 1, 2012

Sit and wonder





Uneori ma intreb…de fapt mint, mereu ma intreb cate ceva, mereu am cate o dilema, doar ca uneori intrebarile sunt mai apasatoare. Si totusi imi pun intrebarile astea mie insami desi mi-as dori raspunsuri din alte parti.

Cum este normal, zic eu, o intrebare nu vine niciodata singura. Vine insotita de alte bune prietene care se inteleg bine intre ele.
Oare am ales bine? Oare am facut ce trebuie? Oare nu gresesc facand asta? Oare nu-mi era mai usor  fara sa-mi complic viata?

Eh, dar ce-ar fi viata fara complicatii, fara aventura si fara tentative de orice fel? Voi primi cu sigurantza si raspunsurile, unul cate unul, poate prea devreme, poate prea tarziu sau cine stie, poate chiar la momentul potrivit.

Dar pana atunci savurez aventura vietii de primavara-vara si astept linistita raspunsurile…dar nu fara a forta intrebarile…pentru ca asa imi sta mie bine