Thursday, December 24, 2009

Raza mica

Uneori o raza mica de soare poate sa-ti ridice moralul.
O raza mica de speranta mi-a ridicat moralul, desi am tras concluzia ca asta a fost cel mai prost an din viata mea.
Cum am spus de atatea ori, gesturile mici sunt cele ce conteaza cel mi mult, pentru ca un gest mic, o vorba blanda, o imbratisare calda m-a scos putin cu nasul din marea depresie plina de ura

Soo...maine e Craciunul, azi drumul spre casa. Craciunul asta nu vine cu mare entuziasm, dar vine si nu poate fi ocolit, asa ca o sa profit de ce se poate profita din el...si mai departe vedem.

Tuesday, December 22, 2009

Inca un post cu ura

Si ce te faci ca nu oamenii din jurul tau iti gresesc ci iti gresesti tu singura ?
Cum e cand ti-ai facut-o de una singura, cand te-ai aruncat de buna voi de la fereastra, fara ca macar sa ti-o ceara cineva…

Ce stii tu…nu stii nimic…lucrurile astea iti sunt total straine, habar n-ai despre ce vorbesc oricum…Si oricat te-ai stradui sa intelegi, tot nu vei reusi .
De ce ? Pt ca tu vei aplica vorbele mele la tine, la propria ta perceptie, la propriile tale trairi…de asta iti place sa imi sorbi cuvintele, pentru ca te identifici cu ele…sau ti se pare ca te identific…pentru ca suprapui povestea ta peste a mea si o transformi in ceva al tau.

Ei bine povestea asta nu e a ta, nu are a face cu tine ci doar cu mine…pentru ca sunt egoista, uite de aia…Pentru ca ma arunc singura in gol, pentru ca ma imping singura de pe cladiri inalte, pentru ca imi place sa ma aud spargandu-ma in mii de bucati pe asfaltul rece…imi place sa ma aud pe mine, nu sa te vad pe tine facand asta.

Si cum sa-ti ceri iertare tie…propriei tale persoane…si cum sa te ierti vreodata…
Vrei sa-mi dai un sfat ? Nu te retine nimic, fa-o…dar nu uita ca e povestea mea, nu te mai raporta la tine…

Eu ma sparg in mii de bucati fara sa ma sinucid, eu cad de pe cladiri fara sa mor…fara sa mor de tot…Ca de murit tot mor…dar incet, in chinuri, in dureri, in suferinta…in tacere.

Nu, nu e o nota negativa, nu e depresie, nu e ceva plumburiu, bacovian…sunt doar niste idei…din prea multele mele idei…si din prea multele puncte de suspensie din perioada asta a viatii mele…


Nu mor…si totusi s-a terminat…inainte chiar de a incepe…

Monday, December 21, 2009

Urasc sa simt ca traiesc

Urasc iarna…Urasc frigul, urasc gerul, urasc viscolul, urasc gheata, urasc zapada…URASC IARNA.

Urasc oamenii prea euforici, urasc sa-i vad atat de veseli de parca ar fi castigat la loto, urasc cuplurile exagerat de siropoase care isi impart nume de alint si saliva in exces, urasc sa vad copiii fericiti pe sanii…Urasc Craciunul, urasc sarbatorile si reuniunile de familie, m-as izola intr-o pestere calduroasa departe de oameni…de toti oamenii.

Ce am adunat intr-un an ? Rahat, mult rahat imputit.
Am muncit pe rupte si m-am ales cu praful de pe toba, cu un calificativ prost, cu salariu stagnant si fara prima in perioada asta. Am dat prea mult si n-am primit nimic in schimb.
Alte reusite pe anul asta ? Da clar, cum sa nu, toata in aceeasi nota pozitiva, stres, nervi, suparari, timp pierdut aiurea.

Si de la ce toata ura asta ? Ce mai conteaza ? Pe cine intereseaza ?

Iar urasc, n-o sa uit niciodata cum se face asta, se pare ca incep chiar sa ma perfectionez.

Scenariu 4

E frig…zapada deja s-a transformat in mocirla…amandoi urasc asta. Dar cand incerci sa construiesti ceva, vremea nu poate fi o piedica, nu pentru ei.
Intunericul a pus deja stapanire pe oras de ceva timp.

O cafenea cu geamuri mari, prea luminata pentru gusturile lor, dar calduroasa. Lui ii trezeste amintiri, ei ii este incomod.
Ceva este diferit, pana acum totul a mers de la sine, fara piedici, fara retineri…dar aburii alcoolului isi facea de cap…normal ca era totul mai simplu. Acum par timizi, se fastacesc, au ramas fara cuvinte.

Un espresso mic
“Cu lapte?”
Da, cu lapte
Si un ceai cu…”
Ia-ti verde
…vanilie. Prefer ceaiurile aromate

Hmm as fi zis ca bei cafeua neagra, simpla tare
Asa o beau, fara lapte, fara zahar
Dar…ai cerut lapte…”
Am cerut lapte?!...n-am cerut lapte
Nu cred ca mi s-a parut…as zice ca ai cerut lapte

Atmosfera se destinde incet incet, mainile se dezgheata, fastaceala dispare si totul vine natural cand buzele se ating.
Discutiile sunt intrerupte de prezenta unor fete cunoscute…
Nimicuri, vorbe goale, vorbe simpla...

Wednesday, December 16, 2009

Scenariu 3

In casa e cald si bine, nu-i vine sa iasa de sub asternuturi. Se rasuceste pe o parte, se rasuceste pe cealalta dar somnul pare sa-l fi parasit. Deschide lenes ochii…camera e destul de intunecata….e si normal, e ora 7…dupa-amiaza. De ceva vreme viata lui e un haos total, cineva a dat totul peste cap, cineva i-a cutremurat universul perfect.

Daca tot m-am trezit, as putea sa ma ridic

Patura zboara violent, cu un salt e in picioare si gata de orice. Intinde mana spre noptiera, isi ridica ceasul si bratara de piele, si culca o poza inramata.
Un dus rapid, un rand de haine apucate din gramada si e gata sa iasa. Aruncand o privire pe geam il trece un fior

Pana la urma a venit si iarna…cam mult alb pentru gustul meu

Drumul e putin aventuros, rotile aluneca pe soseaua ingetata de prima zapada.
Aceeasi cafenea il asteapta primitoare, aceleasi geamuri aburite, acelasi miros de tutun, aceleasi fete. Priveste pe geam la micile troiene luminate de felinarele galbene…mintea ii zburda aiurea.

Aceeasi demoni, aceleasi himere il bantuie. Lupta cu ele de ceva vreme dar inca nu s-a vindecat…si stie ca trebuie sa lupte singur. Este lupta lui, nimeni nu-l poate ajuta, nu poate cere ajutorul nimanui…intr-o zi…

Telefonul zbarnaie pe masa cateva secunde…un mesaj…zambeste dar nu se grabeste sa raspunda

Poate mai tarziu…”

Raspunde totusi mai tarziu, cu acelasi zambet strengaresc pe fata. Inca un mesaj, inca unul si inca unul…o serie de mesaje il fac sa zambeasca, sa-si ridice moralul, sa scape pt putin timp de demoni.

Isi aminteste

Si vine Craciunul…ce dragut…Dar tu ai defecte?”
Un chicotit copilaresc “Crezi ca ti le-as spune?”
Da, ai dreptate, va trebui sa le aflu


(Si Craciunul pare umpic mai aproape, iar cadoul de sub brad e aproape in bratele mele.)

Tuesday, December 15, 2009

Sa vrei


Cand imi pun ceva in cap merg pana la capat, cand imi fixez o tinta merg drept spre ea.
Asta fac si acum…am o tinta incantatoare, e ca dimineata de Craciun pe care o astepti nerabdator inca de la inceputul lunii.
Faci planuri, pregatiri, liste, totul pana vine ziua aia, totul ca sa ajungi la ziua aia. Si ador dimineata aia, cand ma trezesc devreme, déjà din instinct, si alerg sa vad ce gasesc sub brad.
Si partea amuzanta este ca mi-am fixat tinta chiar la inceputul lunii, si cu apropierea Craciunului ma apropii si eu de ea.

Aflu mai multe, descopar mai multe, ma incanta din ce in ce mai mult cadoul de sub brad invelit in hartie colorata si legat cu funda. Arata minunat, cu siguranta dincolo de amablaj voi gasi ce mi-am dorit. Si ambalajul il descoper mai indeaproape, mai in detaliu pe zi ce trece…si totusi ceva ma sperie, ceva ma pune pe ganduri, ceva imi umbreste sperantele si placerea.

O sa pot duce povara ?
O sa pot face fata ?
O sa ma ridic la inaltime ?
O sa fiu destul de buna ?

« Simpatica ca de obicei… »
« Aveai dubii ? »
« N-am avut nici o secunda… »
« Am vrut sa ma asigur »…pentru ca eu am…si nu sunt legate de tine…ci de mine…Un lucru totusi stiu…as putea sa fac ceva bun pentru tine, de asta sunt in stare…daca tu iti doresti intr-adevar asta. Trebuie sa depui totusi umpic efort…SA VREI


http://www.youtube.com/watch?v=7hdL65J8m9A

you should see RockNRolla

Friday, December 11, 2009

Sa ai un somn minunat


Totul incepe placut…placut si lent…cu asteptare…cu suspans…cu cuvinte dragute.
Dar tot ce incepe are si un sfarsit. Si sfarsitul vine incet.
Uiti incet privirea, uiti incet vocea, uiti parul ciufulit, uiti incetul cu incetul totul.
Si te simti in siguranta in uitarea ta…pana cand…pana cand ceva trezeste iar totul.
Un ceva mic, nesemnificativ pentru altii. O vorba blanda, o privire dragastoasa, o atingere tandra si totul revine la viata.

Si tot asa, totul re-incepe. Si inca o data, tot ce are inceput are si un sfarsit.

Si atunci la ce bun sa incepi ceva daca oricum se va termina ?
Si totusi mereu ii gasesc rostul, mereu gasesc un motiv.

Sa ai un somn minunat

Wednesday, December 9, 2009

Credeam ca ma transform in Grinch




Craciunul miroase a brad, a lumanari aprinse, a ger si nasuri inghetate.
Craciunul miroase a bucate traditionale, a sarmale, a cozonac, a fripturi.
Miroase imbietor a portocale, a scortisoara, a turta dulce si ciocolata.
Sarbatorile miros a veselie, a familii reunite, a prieteni dragi aproape.

Craciunul este rosu, este verde, e argintiu, auriu si alb, este colorat si luminos.

Oarsul se imbraca de sarbatoare, luminile s-au inmultit peste noapte, podoabele au inceput sa se insire in vitrine.

Credeam ca ma transform in Grinch, se pare ca m-am inselat. M-am testat cu un sir de cantecele, cu beculete in casa, cu o mancare in stilul caracteristic si am alungat micul hater ascuns sub blana verde.






Monday, December 7, 2009

Un nor


In urechi imi suna niste clinchete si o voce calda. Undeva in fundal aud degete alergand pe tastaturi, din cand in cand cate o voce ratacita. Fiecare isi vede de imaginile din fata ochilor.

Sus, printre nori, o urma de soare se lupta sa iasa…nu cred ca va reusi.
Cate un falfait de aripi sparge monotonia cerului.
In jos totul e gri…prea gri…prea rece.
Dar astepta urma aia de soare.

Vreau sa fie cald, vreau sa ma incalzeasca ceva, vreau o noutate, dar o noutate care sa dureze mai mult de cateva ore.

Norul ala parca e rupt dintr-un scenariu de film, dintr-o pictura. Daca as avea ceva talent as incerca sa-l reproduc…dar nu am…


As vrea sa locuiesc printre nori
M-am inselat, soarele a reusit sa razbata

Secrete si mistere

De ce am venit aici ? Nu nu nu, acum o sa se inteleaga gresit. Nu e ca si cum n-as vrea sa fiu aici, doar ca nu as vrea sa se cunoasca.


Un zambet secretos, partinitor, complice…imi place. Imi place doza de mister, imi place suspansul din punctele de suspensie, imi place asteptarea…asta e partea cea mai placuta.
Desi nerabdarea vibreaza, desi sunt mereu prea curioasa, desi parca as vrea sa se intample totul odata, sa fiu coplesita…cu toate astea, asteptarea face totul mai placut.

O stare proasta ? O stare neplacuta ?
Asta se trateaza, daca intr-adevar vrei sa scapi de ea. Dar trebuie timp, trebuie rabdare, trebuie efort.
Esti dispus sa depui efortul ? Sa te lasi ajutat ? Sa treci peste chestiile neplacute ?

« Cum ai ajuns fix tu acolo ? »