Monday, January 31, 2011

Pentru ca perfectiunea nu exista


Nu te cunosc, sau poate te-am cunoscut déjà si am trecut pe langa tine… Hmm neah asta este imposibil, sigur te-as fi remarcat. Si desi nu te cunosc stiu ca esti perfect. Ce te face pe tine special si unic in fata altora? E simplu, esti produsul imaginatiei mele. Esti sufletul meu pereche, esti idealul de pe piedestal, esti perfectiunea intruchipata.

Hai sa vorbim despre tine. Ochii tai sunt…adanci, ai cea mai experisa privire si ne intelegem doar privindu-ne ochi in ochi…pacat totusi ca nu le pot distinge culoare…asta poti s-o alegi tu. Si esti…surpriza…esti roscat…macar umpic, umpic de tot, macar o tenta vaga de frunze de toamna…stiu sigur, macar umpic, si iti place sa ma joc in parul tau la fel de mult cum imi place mie.

Si pentru ca esti creatia mea nu ai cum sa scapi fara in semn distinciv, ai cel putin un pierce, un flesh, un tatuaj, un aspect care sa atraga privirea…ai asta fara indoiala, asta e un motiv pentru care toata lumea intoarce capul dupa noi cand ne plimbam pe strazile orasului aglomerat. Asta si faptul ca eu sunt cea de langa tine.

Si desi nu te cunosc inca stiu ca esti bland dar stii sa te impui cand este cazul. Stiu ca esti respectat de cei din jurul tau, esti vioi, simpatic, vorbaret si toata lumea te place. Ca doar de asta si eu te plac.

Iti place sa gatesti, asa ca asta vom face impreuna. Vom experimenta si vom face gatitul sa fie cel mai distractive lucru, vom gati cu iubire. Si apoi vom bucura si papilele gustative ale prietenilor, pentru ca suntem amandoi atata de darnici si iubitori.

Tu esti cel care nu uita niciodata nimic. Iti amintesti fiecare aniversare, iti amintesti cand este ziua mea de nastere, nu ai uitat niciodata care este inghetata mea preferata si stii cat de multi imi plac surprizele. Stii numele tuturor prietenelor mele, stii care este culoarea mea preferata si stii ca imi place sa privesc iarna de la geam.

Tie iti place cand ma gudur ca un copil alintat sau cand imi arat latura matura. Iti place sa te prefaci ca dormi cand eu stau langa tine si imi plimb degetele usor pe corpul tau, noua ne pleace sa mormaim somnorosi dimineatza sub asternuturile calde.

Tie iti place tacerea mea, mie imi place vorbaria ta, mie imi place sa iau vara in piept tie iti place sa iei viata in maini, mie imi place caldura, tie iti place sa oferi caldura. Tie iti place sa ma trezesti sarutandu-mi umerii, mie imi place sa ma prefac ca inca dorm.

Stii sa fii copilaros si in acelasi timp matur, stii cand e momentul pentru fiecare din fetzele astea doua. Iti plac copacii infloriti primavera si teii parfumati la inceput de vara. Iti place sa alergi liber printr-un camp proaspat cosit, dar iubesti cladirile reci si gri din oras.

Tu esti un paradox, tu esti imaginea mea in oglinda intoarsa invers. Imi acoperi defectele si-mi accetuezi calitatile, langa tine devin mai buna.

Stii totusi ce nu merge bine in povestea noastra perfecta? Stii ce lipseste?

TU lipsesti, pentru ca TU esti doar o inchipuire, pentru ca imperfectiunile te fac perfect, pentru ca realitatea iti strica imaginea, pentru ca trezirea imi spulbera visul.

Dar totusi, TU esti PERFECT


http://www.youtube.com/watch?v=jDGnfT_OaCM&feature=fvst

Monday, January 24, 2011

Tablou de iarna


Imi place sa privesc iarna de la geam, cand intunericul noptii inghite orasul si doar felinarele galbui lumineaza drumul. Fulgii plutesc in lumina becurilor palide si se astern lin pe asfaltul rece iar in spatele meu sunetele calme ale unei piese imi tin companie.

Am privit totusi iarna de aproape, i-am atins obrajii pufosi, i-am mangaiat pletele balaie, i-am soptit cuvinte dulci la ureche, si ne-am plimbat impreuna prin padurea de clestar.

Zapada scartaia sub picioare, vantul amutise, crengile se aplecau greoi in calea noastra si ne aratau drumul. Orice zgomot era innabusit de omatul proaspat si tot haosul din jur a disparut cand ne-am intalnit.


Iarna a pictat frumos noptile geroase, a acoperit griul trist al orasului aglomerat si i-a linistit vocea agitata, aruncandu-le intr-o prapastie din munti.

Si totusi prefer sa privesc iarna de la geam…


http://www.youtube.com/watch?v=E4G5MRThhjc&feature=feedrec_grec_index

Monday, January 17, 2011

De-a v-ati ascunselea cu viata


Uneori ma urasc…bine poate nu ma urasc doar ca uneori as vrea sa scap de mine.

De ce conteaza atat de mult aparentele? Nu ma contrazice, conteaza…aparentele cantaresc mai mult decat ne-am dori…mult prea mult.


Daca te uiti la mine ce vezi?

Iti spun eu ce vezi, vezi o masca. Nu ma vezi pe mine, pentru ca nu vrei asta. Nu ma vezi pe mine pentru ca eu sunt ascunsa undeva inauntru, undeva unde tu nu ai chef, nu ai timp, nu ai rabdare sa cauti.


O vezi pe fata aia? Tipa blonda de acolo, nu ai cum sa nu o vezi. Uita-te la ea, agitata, e plina de energie, zambeste larg, e vesela, are tot ce isi doreste…O vezi, nu?

Ba nu o vezi…crede-ma cand iti spun, nu o vezi, esti legat la ochii de indiferenta.


Nu ma ascund de tine, ma ascund de o lume intreaga si se pare ca o fac foarte bine

Nu te mint pe tine, ma mint pe mine

Nu ma protejez de lume, ma apar de noi


Ma ascund in locuri mici si intunecate, ma ascund adanc in sufletul meu, poate candva ma voi ascunde intr-un colt intunecat din sufletul tau


http://www.youtube.com/watch?v=Jxe8CHpDt64

Friday, January 14, 2011

Murdaria vremii


Uneori parca nu vreau sa fiu adusa la realitate, refuz mana care mi se intinde pentru a ma scoate din scarba in care zac zilnic.

Da, sunt plictisita de monotonie, sunt scarbita de tot ce o provoaca, dar m-am afundat adanc in mocirla plictiselii si parca nu vreau sa ies din zona asta a mea de confort. Cand vad un zambet mi se pare prefacut, o vorba buna mi se pare minciuna, o incurajare mi se pare falsa. Incep sa ma adaptez iernii asteia, dévenita acum prea plumburie.

Nimic nu ma mai multumeste si totusi nimic nu ma poate scoate din apele astea jegoase.

Ce decor deprimant, ce cer murder, ce sunete dureroase, ce vaiete, ce plansete, ce fetze triste, ce suflete gri.

Da-mi mana…trage-ma de mana, smulge-ma din viata asta si du-ma in alta mai bun pe care sa mi-o insusesc.

Am nevoie de o viata noua…ACUM!!!

Ai omora sa salvezi o viata? Ai omora sa-mi salvezi mie viata?

http://www.youtube.com/watch?v=VdgBKXow-3Q&feature=related


Monday, January 10, 2011

Cum se face?




Cum se face ca pot deosebi binele de rau?
Cum se face ca imi dau seama cat este de gresit?
Cum se face ca imi dau seama ca asta a trecut si trebuie lasat totul acolo in urma, pus frumos intr-o rama?
Cum se face ca sunt constienta de exagerarea asta?
Cum se face ca acum pot sa ma gandesc la asta fara sa simt ceva?

Si totusi cum se face ca, in acele anumite m,omente, o iau complet razna?
Cum se face ca nu ma mai pot controla?
Cum se face ca ratiunea dispare?
Cum se face ca nebunia pune stapanire pe tot?
Cum sa face ca pasiunea urca deasupra ratiunii?

Si totusi cum se face ca inca mai exista pasiunea?
Si cum se face ca inca nu poate sa puna uitarea stapanire pe povestea asta?
Si cum se face ca se schimba asa de brusc starea?

Si cum se face ca azi imi este dor de tine iar maine te-am uitat?
Si cum se face ca acum stiu ca o sa-mi iesi in cale dar cand te vad nu te recunosc?
Si cum se face ca de fapt nu te-am cunoscut niciodata si totusi te-am iubit?

Si cum se face ca nimic nu se mai face?