Tuesday, December 18, 2012

Miros de iarna

http://www.youtube.com/watch?v=FTNheCEUP_A


Dimineata, cald sub asternuturi, scoti o mana si simti aerul rece brrr dar totusi te ridici plina de entuziasm. De ce? Pentru ca este ziua de Craciun. In fiecare an ai facut asta, inca de cand erai copila, erai prima din casa care se trezea. Lucrurile nu s-au schimbat, esti tot prima care verifica sub brad.

Acelasi entuziasm, acelasi zambet larg, aceeasi bucurie cand vezi pachetele. Si ce gasesti acolo?
O cutiuta mica, frumos impachetata, cu fundita rosi si hartie verde te asteapta, iti striga numele. Te apropii, o privesti, o admiri, o intorci pe toate partile si o deschizi. Si ce iese din cutie? Iese un zambet aproape la fel de mare ca al tau, iese o inima calda, iese un suflet urias, iese un glas haios, ies vorbe placute, iese un cantec dulce, iese fericirea, iese implinirea.

Este frumos, este placut, te simti bine si ai vrea sa nu se termine niciodata. Ei, poate lucrurile se vor mai schimba, dar acum este atata de bine.

Mintea ti se invioreaza, simti miros de iarna, de scortisoara si portocale, deschizi ochii incet, cateva beculete colorate clipocesc pe pereti, se aude un mieunat slab, lumina intra timida printre draperiile colorate. Este dimineata, nu este inca Craciunul dar este bine, si, fara sa-ti dai seama, te trezesti zambind. 

Monday, December 17, 2012

Things may happen for a reason




Ce rost are sa iti pui sute de intrebari in orice situatie? Nu e mai bine sa traiesti clipa si sa te bucuri din plin de ce ti se intampla? Uita-te in jur, deschide ochii si profita de prezenta oamenilor de langa tine, de ceea ce iti ofera fiecare in parte si de ceea ce le poti oferi tu in schimb.
Si atunci cand o sa deschizi ochii o sa vezi ca totusi lumea este inca populata de oameni buni si cumva ti se intampla tocmai tie sa-i intalnesti.

Plimba-te pe strazile aglomerate, admira orasul, bucura-te de fulgii de nea, tine pe cineva de mana si zambeste-i sincer, ofera cadouri impachetate frumos si pline de dragoste. Acum este momentul si ce moment mai bun puteai gasi.
Si cand deschizi ochii dimineata zambeste-i si iti va zambi inapoi, vorbeste-i si iti va raspunde.

O fi sezonul, o fi frigul, or fi beculetele colorate, orice ar fi se simte peste tot in aer si te-ai imbatat cu sentimentele astea.

Tuesday, December 11, 2012

Ninja clovn

http://www.youtube.com/watch?v=4dPvJtn80cE

Acum vreo doua saptamani asteptam cu mare nerabdare vestitul sfarsit al lumii…acum m-am razgandit. Intr-un timp atat de scurt se pot schimba multe lucruri, incredibil de multe. Peste noapte afli minciuni si afli adevaruri, peste noapte oamenii dispar doar pentru ca nu au existat niciodata si alti oameni apar de nicaieri.

Si intr-o noapte cand incerci sa uiti lucruri se intampla alte lucruri pe care vrei sa nu le uiti niciodata.
Nu conteaza de cand si pana cand, nu conteaza cum si in ce fel, conteaza doar ca te simti bine, ca esti fericit, ca zambesti si totul pare bine.
Conteaza prima zapada, primul fulg care ti s-a topit pe varful nasului, mainile reci si caldura camerei.

Hai sa-ti spun un secret, clovnii ninja exista, am vazut eu unul!

Monday, December 3, 2012

Afara din colivie

https://www.youtube.com/watch?v=MqoANESQ4cQ


Oamenii nu se schimba, doar isi arata mai greu adevarata fata. Si abia atunci cand o fac te poti detasa, abia atunci poti trece mai departe. E ca si cum un val gros de ceata ti s-a luat de pe ochi, ca si cum abia acum vezi pentru prima data in viata ta.
Si te intrebi de ce un om poate sa-ti faca asta, cum un om poate fi atat de rau, dar iti dai seama ca e mai bine. Acum stii cu cine ai de a face, acum stii ca omul ala este un strain si nu ai de ce sa suferi. Ai evitat perioade lungi de suferinta.

Acum esti liber ca o pasare scapata din colivie, liber nu doar fizic, nu doar in teorie, ci si spiritual, emotional, abia acum poti oferi dragostea ta cuiva care o merita.

Nu oamenii te inseala, te inseli singur crezand in oameni

Monday, November 26, 2012

Urasc sa am dreptate



Iar am avut dreptate…Toata experienta asta te-a schimbat, si nu in bine. Nu te recunosc, esti un alt om, si sincer nu-mi place omul asta. M-as intoarce la omul pe care l-am iubit cu ochii inchisi, dar de omul asta nou imi este chiar teama. Da, imi este frica de tine. E ciudat sa spun asta cand eram gata sa-mi pun toata viata in mainile tale…

Imi este dor de tine dar te-ai dus departe, atata de departe incat nu o sa te mai intalnesc niciodata. Chiar daca vad chipul ala pe care il cunosc atat de bine, nu mai recunosc vorbele. Nu stiu cum tocmai tu, candva atat de cald, ai devenit atat de rece, atat de rau…

Dar sa-ti intre bine in cap, nu ti-am vrut niciodata raul si lucrul asta nu s-a schimbat

Friday, November 23, 2012

Dorinta gresita



Cred ca de vreo 10 ani imi tot pun aceeasi dorinta, la aniversari, cand vine anul nou, oricand se iveste ocazia. De fiecare data dorinta mea este “Sa fiu fericita!” Si mi-am dorit asta din tot sufletul, dar incep sa cred ca ceva a fost gresit pe undeva, sau mai de graba incomplet.

Mereu am “cerut” sa fiu fericita dar niciodata nu am mentionat si cat timp imi doresc sa fiu fericita. Pentru ca trebuie sa recunosc, am fost fericita, asta chiar am primit. Doar ca fericirea mi-a zburat pe fereastra in scurt timp.

Asa ca aveti grija ce si cum va doriti. Candva sigur veti primi, trebuie doar sa va puneti dorinta corecta, completa. A mea s-a schimbat…vreau sa fiu fericita si fercirea mea sa dureze pentru totdeauna!

Thursday, November 22, 2012

O piesa de teatru


Pacat…viata, obstacolele, greutatile schimba oamenii. Si noi ne-am schimbat. Ne-am asprit, ne-am inrait, am devenit mai puternici dar mai reci. Acum putem infrunta greutatile mai usor, dar asta doar pentru ca am invatat sa ne detasam. Dar cat de bine este sa te detasezi? Cat de bine este sa iti privesti propria viata din afara de parca te-ai uita la o piesa de teatru? O piesa de teatru cu papusi manuite de altii, nu de tine, o piesa in care nu esti scenarist, nu esti regizor, ci doar un biet actor care asculta instructiunile.

Dar ne-am schimbat si ne schimbam in continuare. Ma gandeam cum as trece peste tot, cum ar fi sa continuam si cum as fi gata sa-ti spun DA in orice moment. Probabil m-as lasa dusa de impulsul de moment…dar ar fi asta cea mai buna solutie?
Nu cred, pentru ca nu mai suntem la fel si nimic n-ar mai fi la fel. Am fi doar doi oameni reci care isi amintesc intamplari calde. Am fi doua cuburi de gheata ce se topesc in amintiri.

Asa ca ce rost are sa speri, sa visezi, sa astepti? Ce rost are sa te gandesti cum ar fi fost sau cum ar putea sa fie?
Fa un pas inainte, si lasa-l pe al doilea sa urmeze. Nu este usor dar vei reusi, ca un copil care abia invata sa mearga. Mergi inainte, nu te intoarce din drum…desi privirea stiu ca o vei intoarce…sa-i mai vezi inca o data chipul inlacrimat.


Tuesday, November 20, 2012

Perfectiune



Suntem perfecti impreuna, am aflat asta tarziu, am trait-o intens si am terminat-o repede. Dar inca vad asta, in fiecare zi ceva imi aminteste si-mi intareste convingerea. Este amuzant cum ascult o melodie de nenumarate ori intr-o zi si cumva realizez ca ai facut acelasi lucru, ca am facut asta impreuna.

Da, suntem perfecti impreuna, suntem incompleti separat. Dar cu toata tristetea, cu toate supararile, vom supravietui. Eu voi deveni mai puternica iar tu mai curajos, eu mai serioasa iar tu mai increzator. Timpul va trece si usor usor vom uita…vom uita primele cuvinte, primul zambet,  primul sarut, cum suna vocile noastre, ce aveam in comun. Sau cel putin contam pe asta…

Monday, November 19, 2012

Duminica si toamna



As hoinari…As vrea sa fie o duminica, o duminica dupa o sambata bine dormita. Sa fie o duminica dimineata in care ma trezesc cu nori de lapte intr-un ceai negru.
Si apoi, cand nu ar mai fi dimineata, as porni sa hoinaresc strazile orasului. Strazile gri pline de blocuri si suprapopulate m-au obosit in ultima vreme, asa ca as cauta strazile alea mai pustii, strazile alea din zonele vechi, unde vezi peste tot case si pe unde te poti plimba calcand pe frunzele in putrefactie.

Mi-as tara pasii lenesi si as admira tot ce ma inconjoara, casele vechi, copacii uscati, cate o pisica sau cate un caine ce sar din tufisuri. Si as merge fara tinta, m-as pierde in frumusetea orasului vechi si in gandurile mele depresive. Si ti-as vorbi, am admira impreuna casele, am purta un dialog despre ele si ne-am  povesti cat de tari trebuie sa fi fost lucrurile pe vremea cand casele alea straluceau.

Apoi m-as trezi…si mi-as da seama ca nu mai pot imparti cu tine zilele de toamna si si tabloul caselor vechi. Asa ca mi-as continua plimbarea, tarandu-mi pasii la fel de lenesi, de data asta cu capul in pamant si numarand frunzele cazute. 

Omniprezent

http://www.youtube.com/watch?v=5j1nMp1kHPg


Nu ai idee cat este de greu…sau poate ai. Cu siguranta suferim diferit, macar atata lucru stiu.
Dar nu stii cat este de geu sa trec peste fiecare zi, cum in fiecare persoana caut ce gaseam la tine, cand ma mir de nestiinta oamenilor comparandu-i cu tine, cum in tot ce vad si aud zilnic te caut … si chiar te gasesc.
Nu trece o zi fara sa-ti aud vocea, sa-ti aud gandurile, sa-ti simt privirea, sa-ti simt prezenta…desi  esti departe.
Ma surprind lacrimand in cele mai ciudate si nepotrivite momente, ma straduiesc sa ma tin tare si sa nu dau libertate picaturilor sarate, inghit in sec, imi musc buza, dar inauntru ma faram.
O sa ma blamezi pentru asta, poate chiar asta imi doresc, dar nu pot trece peste nici macar cu nenorocitul ala de mediacament care pana acum imi curma suferintele…pentru ca te caut pe tine in tot si in toate.

Sper totusi sa aveti dreptate, sa lasam timpul sa vindece ranile
Dar sa dau totul uitarii, refuz!

Friday, November 16, 2012

Scrijelit in piele

http://www.youtube.com/watch?v=iPa0KcaSXGc

Maine…ce zi este maine?  Nimic nou, este inca o zi trista, inca o zi care trece fara rost, inca o zi fara tinta…inca o zi pierduta. Dar maine…maine este ziua cand te voi grava in piele mea, in suflet esti déjà scrijelit adanc. Si daca din suflet nu te pot sterge, de ce sa nu te si vad cumva, in fiecare zi, in fiecare clipa.

Asa ca ceea ce planuiam sa ne marcheze legatura imi va marca mie singuratatea si suferinta. 

Thursday, November 15, 2012

Visez la un Ferrari cu aripile frante



Cat de sec este totul…nu ma pot abtine, nu ma pot opri si nici macar nu ma straduiesc sa fac asta. De ce as face-o? De ce sa incetez sa sper? De ce sa incetez sa visez?  Poate ca ai dreptate, poate ca este intr-adevar  “ca si cum ai visa la un Ferrari” dar asta nu ma opreste.

Traiam in van, de pe o zi pe alta, de pe o saptamana pe alta, fara un scop, fara o directie, in haosul cotidian. Si eram mandra de viata mea haotica si fara sens. Dar ai venit tu, cu vise, cu teluri, cu dorinte marete si m-ai facut sa realizez anumite lucruri. Parca as fi primit un rand de palme ce m-au trezit la realitate si apoi m-au dus mai adanc in visare. M-ai impins catre marginea prapastiei si mi-ai aratat ca dincolo mai este ceva, m-ai determinat sa-mi doresc sa rup niste bariere.
Si am visat, si mi-am dorit, si am dat frau liber unor sperante la care am renuntat de mult. M-am simtit libera si am simtit ca totul este posibil. Ne-am luat de mana si am sarit in gol de pe marginea prapastiei…si in loc sa cadem ne-am luat zborul!

Dar am fost vanati de braconieri, care ne-au taiat aripile si ne-au inchis in colivii separate, ne-au vandut sufletele pe 2 bani, pentru scurta lor bucurie. ..de care oricum nu au parte.
Si acum nici o zi nu mai are rost, nu mai visez, nu-mi mai doresc nimic. Cu tine dorintele aveau viitor, fara tine…le-am visat degeaba. Tot ce m-ai incurajat sa sper se putea realize doar in doi, doar intre noi doi. Singura am sa renunt la tot ce ne-am dorit impreuna…simt ca in fiecare dimineata ma trezesc degeaba, doar sperand  sa se termine mai repede inca o zi fara rost…

Fiecare zi este goala si lupt sa protejez trecutul si prezentul…pentru ca viitorul este rece si dur ca o stanca in varf de munte.
Si haosul si-a reluat locul, doar ca este un haos plin de liniste, un haos depresiv, un haos nefericit

Sursa imagine: http://browse.deviantart.com/?qh=&section=&global=1&q=broken+wings#/duzk8e

Wednesday, November 14, 2012

Iarta si Uita


Mi-ar fi placut sa fie atat de simplu ca Iarta si Uita…dar ca sa vezi…nu este…
De ce? 
Pentru ca nu avem nici o vina. Pentru ca nu avem ce sa ne iertam si nu vrem sa uitam, nu este nimic de uitat. Totul a fost frumos si ar fi putut continua.

Am avea de iertat ceva doar la cei din jur, doar la cei nemultumiti de noi…si chiar daca iertam, si chiar daca uitam raul facut, tot este prea tarziu, tot nu putem indrepta nimic, iar ei nu vor sa indrepte.
Eu pot ierta, poate si tu o vei face, dar asta nu schimba lucrurile cu nimic…asa ca Iarta si Uita nu este intotdeauna raspunsul.

Sfarsitul lumii


Nu poti sa suferi o viata intreaga pentru un esec. Nici tu nu poti, nici eu nu pot. Nu putem zace in suferinta la nesfarsit.

Poate e inca prea devreme sa ne gandim la asta, la urmatorul pas, urmatoarea miscare, urmatorul capitol…dar stim ca se va intampla candva. Si doare acum, si va durea si cand va veni momentul ala.
In fiecare zi apare un gand nou care sa-mi sfarame sufletul déjà facut bucati. Si mai primesti o lovitura pe care incerci s-o parezi, si inca una, si inca una, ingenunchiezi in fata loviturilor si speri ca te vei putea ridica inca o data. Doare ca la fiecare ridicare e din ce in ce mai greu si iti vine sa renunti la tot.

Sunt prea lasa sa pun capat suferintei asa ca ma rog sa vina mai curand vestitul sfarsit al lumii…macar atunci nu voi mai fi nevoita sa-mi fac griji pentru ziua de maine, pentru urmatoarea lovitura. 


Tuesday, November 13, 2012

Seri si dimineti


Este greu, este greu sa adormi in fiecare noapte cu acelasi gand, cu aceeasi dorinta arzatoare ce stii ca nu se va implini, sa adormi sperand ca totul este doar un vis urat si ca pana dimineata va trece.
Si este la fel de greu sa te trezesti cu acelasi gand, cu aceeasi durere, cu aceeasi trsistete sfasietoare in suflet. 
Adorm cu un oftat si ma trezesc cu acelasi oftat, adorm cu un chip in minte si ma trezesc cu acelasi chip, adorm cu aceeasi grija si ma trezesc tot cu ea.
Vise agitate, sperante desarte, vieti date peste cap, planuri stricate, fericiri sfaramate…pentru cine, pentru ce si cum sa schimbi asta? Nu exista nici o cale de mijloc…doar gandul ca timpul le vindeca pe toate.

Atunci si acum


Canvda supravietuiam unei saptamani lungi, grele, obositoare, stresante cu gandul la weekend. Traiam doar pentru weekend, doar pentru farmecul a doua nopti pierdute in locuri obscure si sufocante.Si imi placea asta…

Ceva mi-a schimbat directia, asa ca un timp n-am mai trait pentru distractia usoara de fiecare weekend, ci am inceput alta  etapa din viata, o perioada cand traiam pentru fiecare seara, pentru comoditatea unui pat caldutz, fericirea unor zambete sincere si a unor vorbe dulci. Si a fost bine…Fiecare seara mai dulce decat o prajitura cu ciocolata, fiecare clipa mai fierbinte ca soarele de august…

Acum…traiesc in asteptarea weekend-ului…si apoi in asteptarea trecerii lui, si a inca unei zile, si a inca unei ore…pentru ca la finalul asteptarii sa primesc…nimic. Acum traiesc pentru weekend…si nu-mi place…

http://www.youtube.com/watch?v=72zHqTyenno&feature=share 

Wednesday, November 7, 2012

Unii oameni au vise


Unii oameni au vise pe care nu indraznesc sa le viseze, au dorinte carora se tem sa le dea glas. Dorinte clasice, simple, fara inflorituri, lucrurile care poate le-ar implini viata dar de care le este frica, din diverse motive.Unii oameni viseaza la gesturile mici care inseamna mult.

Si acesti oameni pot prinde curaj, pot da frau liber visarii, isi pot exprima visele, cu un mic imbold, cu o mana de ajutor, cu un poetic sut in fund. Cand li se ofera ocazia incep sa viseze, cu ochii inchisi, cu ochii deschisi, afara pe strada, privind un film in comfortul casei, citind o carte pe o banca in parc, oricum si oriunde. Si viselel lor zboara departe, peste capetele oamenilor plictisiti, peste inaltimile blocurilor gri, peste copaci, peste nori, dincolo de soare…atunci ei sunt cu adevarat liberi.
Si eu am visat departe…si inca mai sper la vise…si eu am atins libertatea si fericirea…timid, cu varfurile degetelor.

Tuesday, November 6, 2012

Lacrimi de nor



Am obosit, oamenii ma obosesc.  Am obosit sa vorbesc asa ca am sa tac. Am obosit sa privesc in jur asa ca voi inchide ochii. Am obosit sa va aud vocile asa ca am sa imi astup urechile. Am obosit si vreau sa dorm.
Dar somnul nu ma ajuta, pentru ca somnul e bantuit de cosmaruri, nici macar nu mai reusesc sa adorm de frica lor.

Candva aveam un somn linistit plin de vise frumoase, fiecare dimineata era insorita si pasari ciripeau la geam. Dar o furtuna mi-a stricat zilele insorite, si de atunci tot ploua neincetat iar pasarile se zgribulesc ici colo, mute.

Acum imi vine sa ma sui pe un nor intunecat, plin de stropi de ploaie, plin cu lacrimi de nor si sa plutesc pe el, sa-mi iau zborul, sa ma duca departe, sa ma duca prin toate locurile in care isi va varsa greutate si necazul. Vreau sa fiu o lacrima de nor, sa ating usor pamantul pentru ca mai tarziu sa ma evapor in acelasi nor, sa iau cu mine toata durerea, s-o urca acolo, sa o duc pe nor si s-o duc cat mai departe…


http://www.youtube.com/watch?v=TZTck0gAN94

Wednesday, October 24, 2012

Moartea unu trandafir

Cat de usor se poate schimba un lemn tanar in cenusa, cat de usor dintr-un frumos trandafir ramai cu resturile putrezite, din parfumul dulceag ramani doar cu mirosul amarui pe care nu l-ai suportat niciodata. La fel de usor zilele frumoase, insorite si pline de drag din timpul verii se transforma in zile tomnatice, intunecate si pline doar de melancolie si dor.

Deschizi o carte la prima pagina, devorezi fila cu fila cu sufletul la gura, plin de extaz, de pasiune, de incantare. Dar dai peste paginile gri si iti vine sa le rupi, iti vine sa dai fila inapoi, iti vine sa iei cartea de la inceput….degeaba. Farmecul s-a dus, stii déjà toata povestea si vezi déjà finalul spre care se indreapta. Stii care va fi, exista doar doua variante, si iti este teama sa te gandesti la variant frumoasa de teama ca dezamagirea unui final trist te va darama. Te gandesti la ce este mai rau pentru a te apara si speri ca binele te va surpinde in mod placut, in strafundul sufletului, acolo unde lumina nu patrunde, speri totusi la un final fericit.

Greaseala ta…simpla existenta


Monday, October 15, 2012

Fuga si amnezia


Ce faci cand nu stii ce este de facut?
Ce faci cand nu mai esti sigur de nimic?
Ce faci cand totul era asa cum trebuie sa fie dar a dat peste tine o calamitate?
Ce faci cand totul se transforma in semne de intrebare?
Ce faci cand la orizont vezi doar nori si nici o cale sa-i inlaturi?
Ce faci cand te simti singur in fata potopului?
Ce faci cand simti ca nu depinde de tine sa rezolvi ceva?

Spune-mi si mie ce faci tu, cum treci tu sau ce sugestii de rezolvare ai, pentru ca mie imi vine doar sa fug, cat mai repede, cat mai departe, sa dau cu capul de ceva tare si sa ma indrept incet si sigur spre amnezie.

Nu cred ca voi intelege vreodata rautatea gratuita a oamenilor dar stiu ca vreau sa fug de ea si sa nu ma mai ajunga din urma niciodata

Friday, July 6, 2012

On the edge


Si ce? Te crezi special? Ei bine…esti! 
Esti unul din putinii oameni care imi revin mereu in minte, unul dintre putinii oameni pe care nu ii uit intr-o saptamana, unul dintre cei a caror lipsa o simt nu dupa o luna, nu dupa o saptamana ci dupa prima zi in care nu te vad sau nu te aud.

M-am intrebat de ce oare se intampla asta, am analizat situatia si evident mi-am dat singura raspunsurile. Pentru ca stii cand sa-mi spui vorbe dulci si cand sa taci, stii cand am nevoie de atentie si cand trebuie sa ma ignori, stii cand am nevoie sa fiu sufocata si cand am nevoie de spatiu. Esti acolo cand am nevoie de mana ta de ajutor si tot acolo te gasesc cand am nevoie de un sut in fund.

Make me do things I’ll never do otherwise! Make me do things I’d never do with somebody else! 

Wednesday, July 4, 2012

The closest thing to PERFECT


De ce nu te maturizezi odata? De ce refuzi sa vezi realitatea din ochii tai? De ce refuzi sa inaintezi?
Ce, crezi ca se face primavara cu o floare si vara cu un mers la mare? Te inseli fetitzo, te inseli femeie! Nici tu nu stii ce esti, nici tu nu stii ce vrei!
Stii?!?! Siigura ca da…te-ai simtzit femeie pentru o clipa si crezi ca asta rezolva totul. Te-ai purtat odata conform varstei pe care o ai si ai impresia ca totul s-a asezat asa cum trebui? Nu asta te face femeie! Stii asta déjà foarte bine!
Esti déjà Wonder Woman si nu trebuie sa demonestrezi asta nimanui, nici macar tie! Toate stiti asta déjà, dar inca nu ati deschis ochii, inca nu v-ati privit in oglinda, inca nu ati vazut adevarul.

Wednesday, June 20, 2012

In lipsa ta


Cum poate sa-ti lipseasca ceva ce, de fapt, nu ai avut niciodata? Uite asa… Poate pentru ca totul este posibil, poate pentru ca totusi ai avut ceva, dar nu ce ai fi vrut tu, poate pentru ca nu ai realizat ce ai la momentul potrivit. Dar se poate…

Cum poate sa iti lipseasca ceva ce este inca acolo? Uite asa…Poate pentru ca lucrurile s-au schimbat, poate pentru ca prezenta fizica nu inseamna si prezenta spirituala, poate pentru ca privesti cum acel ceva dispare incet incet, iar tu nu poti face nimic sa opresti asta…

Cum poate sa iti lipseasca? La fel cum poti sa-i lipsesti si tu. Sau poate mai mult…Sau poate mai putin…Sau poate deloc…Toti avem toate aceste variante la indemana. Eu aleg sa le exprim, tu poate alegi sa le ascunzi iar tu poate alegi sa nu le ai...

Friday, June 15, 2012

Fugi!


La o prima vedere am zambit discret. Da, m-am abtinut sa-mi astern pe fatza zambetul extreme de satisfacut, l-am ascuns bine si in locul lui am incercat unul discret, care sa nu spuna prea multe. Dar apoi am privit dincolo de aparente si zambetul mi-a disparut.

Aparent este doar o etapa peste care trecem cu totii, dar dincolo de asta este suferinta, este tristete. Nu vreau sa vad asta pe chipul tau. Chipul tau nu trebuie sa stie ce asta tristetea, sufletul tau nu trebuie sa doara. Iar durerea ta este atat de evidenta…

Te rog zambeste! Te rog alearga in directia potrivita! Fugi dupa ea daca asta simti, daca asta iti aduce zambetul inapoi! Fugi si adu zambetul inapoi!

Tuesday, June 12, 2012

Cu razele in ochi


Totul este trecator. Oamenii sunt trecatori, vin in viata ta in vizita, stau un timp dupa care pleaca mai departe. Sentimentele sunt la fel de trecatoare, vin odata cu oamenii dar odata cu plecarea lor se inmultesc…pentru ca apoi, incet incet, sa devina difuze. Poate candva se vor intoarce sau poate vor disparea pentru totdeauna, cine stie…

Dar de ce sa te trezesti cand razele soarelui iti mangaie cald ochii? Draperia este groasa, cum a reusit el sa faca asta? Si de ce sa-i deschizi sub atingerea lui tandra? De ce nu ii tii inchisi cand stii ca nu este inca momentul tau? Si de ce sa fie asta prima imagine?

Vara vine, vara pleaca, timpul trece. Soarele este acum puternic, dar si soarele va pleca candva. Ii vei simti lipsa desi stii ca este acolo. Vor mai fi dimineti in care iti va ma mangaia ochii, vor mai fi dimineti cand va fi primul tau gand…dar asta nu este sfarsitul, este doar un nou inceput.

Deschide ochii si zambeste-i soarelui, el va avea grija de tine toata vara

Friday, June 8, 2012

Shhh


A doua melodie din viata mea care chiar trezeste chestii…profunde.
Langa ea sunt de ajuns doar soapte, doar rasuflari, doar atingeri, orice altceva este prea mult, orice altceva este inutil.
Mmmm shhhh liniste, doar shhhh
O atingere discrete
Rasuflare sacadata
Varful urechii in flacari
Da, stii despre ce vorbesc…shhhh…
Si acum pleaca, sa nu te mai vad, sa nu te mai aud, du-te si revino cand totul se va fi sfarsit déjà, vino atunci cand vara pleaca

Wednesday, June 6, 2012

Melancolia


Nopti lungi, nopti reci, nopti de toamna desi se presupune ca este vara. Nopti de weekend, nopti agitate, nopti aburite si imbatate…nopti vesele care sfarsesc in dimineti triste. Iar asta, este una dintre ele. Inca o data zgomot, inca o data haos, inca o data totul pare in regula dar inca o data se dovedeste a fi la fel de rau.

Aglomeratie, fum, alcool, prea mult zgomot, prea multe sentimente, prea multa nebunie, asa ca fugi. Fugi printre oameni, incerci sa fugi de realitate, incerci sa te ascunzi in intuneric, dar nu reusesti sa treci neobservata.


Seara vesela, dimineata trista. Sentimente puternice, vorbe, gesturi, zambete, lacrimi, totul la un loc…si apoi liniste, apoi libertate….si in toate astea….abia in momentul asta simti parfumul de tei.

Cat mi-a lipsit melancolia ta…

Thursday, May 31, 2012

Doar zambeste


Nu am nevoie de mult ca sa zambesc, serios. Da, probabil ma intristez prea repede, probabil stau prea mult imbufnata, poate ma supar prea tare, dar totul se poate rezolva intr-o clipita, cu vorba potrivita poti smulge toate zambetele din lume.

De fapt uneori o vorba, orice vorba, imi aduce inapoi zambetul. La un simplu “Buna!” zambetul meu poate ajunge pana la urechi, stii despre ce vorbesc.

Si imi plac atat de mult oamenii care nu ma lasa sa fiu trista. Iubesc oamenii carora le pasa, iubesc oameni care vor sa vada buna dispozitie pe chipul tuturor. Pentru ca stii déjà, fetele care zambesc sunt cele mai frumoase. Si trebuie sa recunosti, zambesc mult, tind sa exagerez chiar.

Acum de ce zambesc, cand zambesc, cum zambesc…eh déjà complicam povestea. Exista atatea moduri si atatea motive, hai sa lasam asta de-o parte.
Dar fa o femeie sa zambeasca, va fi cea mai frumoasa si doar a ta.

Tuesday, May 29, 2012

Cafea reala


Desi nu sunt o iubitoare a cafelei, azi voi face referiri la ea.

In fiecare dimineata beau cafea, desi trebuie sa recunosc, nu imi place deloc. Spun des ca viata este destul de amara ca sa o mai amarasc si cu asa ceva, motiv pentru care, cafeaua mea are mult zahar si mult lapte. Dar m-am obisnuit cu ea. Nu este ceva ce fac de placere, ci cumva din necesitate, din obisnuita.

Bun, acum putin timp am descoperit ceva nou la automatul din cafeteria. O bautura dulce, aromata, care trezeste senzatii de bine, care ma face sa zambesc la prima inghitzitura, care ma impinge sa incerc lucruri pe care nu le-as face in mod obisnuit.
Dar (ca in orice poveste frumoasa, exista un “dar”) acea licoare va disparea curand probabil, va fi schimbata cu alta, pentru ca asa se intampla mereu cu lucruile bune, asa ca am decis sa revin la obisnuita cafea…indulcita, albita, adaptata gusturilor mele.

De ce povestea asta? Pentru ca asa este viata, pentru ca in viata ai parte de cafeaua amara, care nu va disparea curand, si ai parte de licorile fermecatoare care scot ce-i mai bun din tine, dar la care stii ca va trebui sa renunti.

 Asa ca va las pe voi, bucurati-va de aroma imbatatoare! Eu…voi incerca alte arome, obosite, plictisitoare, repetitive, dar mereu acolo.


I kind of do, but i guess this too shall pass...

Wednesday, May 23, 2012

Hoti de zambete


Ce spui cand ramai fara cuvinte, cand gandurile tale se incurca atat de tare incat nu mai stii de unde ai pornit sau unde ai ajuns? Cum te aduni? Cum iti pui ordine in ganduri? Le iei pe fiecare in parte oare, si le pui in cate un sertar al mintii? Le combini intre ele pana reusesti sa tragi diverse concluzii?

Urasc haosul asta si totusi il iubesc. Stii ce vreau sa zic? Stii cum este? Hai sa iti explic. Este atunci cand ceva te intristeaza dar in acelasi timp este lucrul care iti aduce zambetul pe buze cu cea mai mare usurinta. Este de fapt lucrul ala care te poate face sa zambesti din nimic dar care iti neaga accesul la el. Greu de inteles? Mda, te-am avertizat déjà despre haosul in ganduri.

Cum sa fiu trista cand te maimutzaresti in fata mea? Si totusi cum sa fiu fericita cand imi furi placerea asta?

Cred ca am gasit raspunsul, hoti de zambete. Da, hoti de zambete. Ei sunt oamenii aia care iti pot face orice zi mai frumoasa, care te pot scoate din orice depresie, care mereu au vorba buna pentru tine…dar pe care nu-i  ai mereu langa tine, care fug, negandu-ti dreptul la zambetele pe care ti le pot aduce.

Complicat, complex, intortocheat, haotic…stiu…dar asa ma simt acum. Si refuz sa accept ideaa ca nu pot face nimic in privinta asta…pentru ca eu mereu rezolv problemele…

Tuesday, May 22, 2012

Povestea lui X si Y


Si pentru ca ma simt inspirata, am sa continui povestea lui X si Y cu variante
In cazul “Y cedeaza in fata lui X”, cea mai simpla variant este cea cu “…si au trait fericiti pana la adanci batraneti” sau pana la divort, treaba lor, aici ne abtinem

Avem insa si o variant mai complexa, in care rolurile se cam inverseaza. De ce? Deoarce X primeste deodata toata atentia la care candva doar visa. Si atunci ce face cu ea? Realizeaza ca este prea mult, mai mult decat poate duce, realizeaza ca si-a pus dorinta gresita sau poate ca de fapt nu si-a dorit asta chiar atat de mult.

Dar haideti sa nu dam vina pe bietul X, este si el om, si nu toti facem asa? Cel fara de pacat sa arunce prima piatra, sa aiba curajul sa spuna “eu n-as fi facut asta”. Sa fim seriosi, atunci cand ni se ofera totul pe o tava de argint avem impresia ca totul ne apartine, ca totul ni se cuvine, asa ca nu mai dam doi bani pe ceea ce primim.

De data asta, amicul nostru X este cel care l-a incarligat pe Y. Iar noi de partea cui alegem sa fim in povestea asta? 

On the hook


Sa dea naiba daca reusesc sa inteleg chestiile astea, am ajuns la 30 si parca degeaba, inca am atatea dileme, atatea intrebari fara raspuns. Si se mai zice ca femeiile sunt nehotarate si nu stiu ce vor... Da’ voi stiti ce vreti? Voi sunteti hotarati? Sunteti pe naiba!

Situatie
Fete sau baieti, cu totii am tinut pe cineva sau inca tinem pe cineva pe hold, tinem in plasa, in carlig sau ce alta exprimare vreti sa folositi. Cum vine asta? Este simplu. Avem componentele X si Y.  X vrea sa fie cu Y dar Y il vede pe X doar ca un bun prieten si o umbrela pentru vreme rea.

Cum rezolvam problema? Eu vad doua variante de raspuns
   1.    ii explica lui X ca sunt doar prieteni si nu vor fi vreodata impreuna, il elibereaza din plasa in care l-a tinut captiv, ii reda libertatea si spera ca vor ramane prieteni (stim cu totii cum sta treaba asta, sau fiecare are variant lui de “Hai sa ramanem prieteni”)
2 2.  Y cedeaza in fata lui X iar de aici déjà putem deriva in multe alte variante

Bun, acum care este variant cea mai buna? Care este variant favorabila? Care este alegerea ta? Ei bine…tocmai asta este idea, este alegerea ta. Nimeni nu-ti poate spune cum e mai bine, nimeni altcineva nu poate hotara in locul tau. Asa ca hotarasti tu.

Ai luat oare decizia buna? Vei afla…poate prea curand. Poate lucrurile nu sunt tocmai cum ti le imaginai tu. Dar stai, tu esti de fapt X sau Y?

Rezumatul
Nu stim cine sunt X si Y, orice asemanare cu personaje  reala este pura coincidentza. Dar trebuie sa recunosti ca ai avut perioada ta de X sau Y, sau ambele

Monday, May 14, 2012

Ochi goi


Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului, eu spun ca fereastra asta ar fi ca si sparta daca nu ar exista si sprancenele pe langa, sa-i ajute.

Pentru ca atunci cand zambesti sincer, sprancenele tale zambesc si ele

Pentru ca atunci cand ceva nu-ti place, sprancenele sunt extreme de expresive

Pentru ca atunci cand ai ajuns la limita si nervii tai o iau razna, tot sprancenele redau realitatea asta

Mie imi este mai simplu, le-am acoperit bine si chiar de nu ar fi asa, tot nu exprima atat de multe lucruri, tu in schimb spui totul din sprancene...
Da stiu, suna foarte ciudat, nu intelegi nimic, dar nu trebuie sa intelegi tu, asta este pentru mine. Pentru ca asta am vazut prima data, pentru ca asta  mi-a placut, pentru ca ochii tai spun mai multe decat altii. Pentru ca sprancenele tale spun tot ce ar ascunde ochii.

Tuesday, May 8, 2012

Sa citesti in oameni ca in carti


Cred ca am problem cu intelesul oamenilor. Oare chiar asa  nu pot sa recunosc intentiile si dorintele oamenilor din gesturi si cuvinte? Imi vine greu sa cred asta, si totusi ma simt in ceata in ultima vreme.

Oare mi-am pierdut abilitatea de a citi oamenii? Neah, nu cred, inca o data am dubii in legatura cu asta. Am doar senzatia ca unii oameni au ceva defect. Oare sunt ei prea nehotarati ca sa pot intelege ce vor? Sau poate se straduiesc ei destul de tare sa-si ascunda dorintele?

Nu stiu, nu inteleg, nu am o explicatie dar am o rezolvare…cred ca am sa renunt sa mai incerc sa inteleg. Da, stiu, nu e de admirat renuntarea, poate fi interpretata ca lasitate sau nu stiu, ceva negativ oricum. Dar pe alta parte, prefer asta decat sa-mi consum resursele fara sa primesc nici un rezultat, nici un premiu, nici un cuvant de bine pentru atata stradanie.

Tuesday, May 1, 2012

Sit and wonder





Uneori ma intreb…de fapt mint, mereu ma intreb cate ceva, mereu am cate o dilema, doar ca uneori intrebarile sunt mai apasatoare. Si totusi imi pun intrebarile astea mie insami desi mi-as dori raspunsuri din alte parti.

Cum este normal, zic eu, o intrebare nu vine niciodata singura. Vine insotita de alte bune prietene care se inteleg bine intre ele.
Oare am ales bine? Oare am facut ce trebuie? Oare nu gresesc facand asta? Oare nu-mi era mai usor  fara sa-mi complic viata?

Eh, dar ce-ar fi viata fara complicatii, fara aventura si fara tentative de orice fel? Voi primi cu sigurantza si raspunsurile, unul cate unul, poate prea devreme, poate prea tarziu sau cine stie, poate chiar la momentul potrivit.

Dar pana atunci savurez aventura vietii de primavara-vara si astept linistita raspunsurile…dar nu fara a forta intrebarile…pentru ca asa imi sta mie bine

Tuesday, April 10, 2012

Imaginary place


O astfel de zi de primavara imi este de ajuns.

Merg pe strada dar plutesc printre nori, desi simt asfaltul sub picioare am impresia ca zbor, desi orasul este agitat si zgomotos eu aud doar vrabiile in linistea unui parc.

Merg si merg si merg si nu m-as mai opri. Miroase a praf, a copaci proaspat infloriti si a pamant umed. Aud muzica si ma las purtata de ea departe departe departe, intr-o alta lume, intr-un loc imaginar, numai al meu.

Merg si zambesc, fredonez ceva in gand si ma simt comod in locusorul meu secret. Nimeni nu-mi poate invada spatial fara voia mea, dar am sa te primesc si pe tine. Trebuie sa vezi si tu cat este de frumos, cat este de linistitor si cat de usor va smulge un zambet de pe chipul tau serios.


http://www.youtube.com/watch?v=Rn5Sm50YAzc

Wednesday, April 4, 2012

Am inchis ochii


Ce vezi cand inchizi ochii?

Vad soarele si ii simt caldura, vad umbrele pasarilor si le aud ciripitul, vad lacul si aud cum cineva arunca cu pietre in el. Dar prefer sa privesc noaptea cu ochii inchisi…

Si ce vezi noapte cand inchizi ochii?

Vad luna si langa ea vad stelele, vad 2, nu 3 stele. Le vad cum se ascund timide printre nori. Apoi vad cum intre noi se baga crengile copacilor. Vad copaci, copacii sunt mari…si tari, dar tu stii asta mai bine…

Fara sens, fara subintele, fara scop, fara rost si totusi vorbele astea se leaga. Si ma simt bine sa vorbesc aiurea cand cineva ma asculta si aude exact ceea ce spun, acceasi lipsa de sens si totusi asculta cu interes povestile fara logica.

M-am trezit buimaca…sa opresc alarma sau sa raspund la telefon? Dar m-am trezit zambind


http://www.youtube.com/watch?v=lkHHl9p4q88

Thursday, March 22, 2012

Poveste cu cantec


A venit si primavara, au venit soarele si caldura tinandu-se de mana, dansand un dans vesel, aducand cu ei zambete pe fetele noastre. Au venit si pasarelele si ciripesc de zor…dar cine sa le auda…

Da, ti-au adus starea de bine, dar tu preferi cantecele tale in locul cantecelor primaverii. Asa ca mergi linistita pe strada in continuare, cu gandurile tale, cu muzica ta. Si se face cumva ca fiecare vers, fiecare nota, fiecare cuvant si fiecare ritm, sa se lege de ceva. Bine fie, sa nu exageram, nu chiar totul se leaga, dar este asa de usor sa-ti amintesti o poveste cap coada cand ai in minte sunetul potrivit.

Acum insa nu vrei sa-ti amintesti, acum vrei sa creezi povesti noi. Asa ca schimbi nota si pornesti la drum cu un zambet larg pe buze si privind catre viitor, catre fiecare noua fereastra ce ti se deschide in cale. Nu stii ce te asteapta la doi pasi, nu stii ce vei gasi dupa colt, nu stii cine iti va intoarce zambetul, dar pornesti increzatoarea pe cararile primaverii…stii déjà, primavara asta sigura aduce ceva cu ea.


http://www.youtube.com/watch?v=SRw4fdGnyyU&feature=related

Monday, February 13, 2012

Pahare si scrumiere


Renuntarea doare…

Doare mai putin cand te-ai obisuit cu gandul, doare mai putin cand pasiunea scade, doare mai putin cand in urma focului mai raman doar cativa carbuni incinsi…dar tot doare. Sunt atatea lucruri la care nu poti sa renunti, sunt atatea lucruri la care nu vrei sa renunti, dar uneori trebuie sa o fac, uneori nu ai de ales.

O mana de cioburi, asta ramane dupa ce paharul ti-a scapat printre degete, o mana de ace subtiri si taioase, o mana de stele stinse. Te apleci, privesti trist, dezamagit, indurerat dar iti faci curaj si aduni bucata cu bucata si incerci sa cladesti altceva in loc. Topesti fiecare bucatica din frumosul pahar de vin, le lipesti intre ele si alcatuiesti o banala scrumiera transparenta, in care fiecare tigara isi va lasa scrumul si scanteia.

Renuntarea doare, dar are si ea rostul ei…


http://www.youtube.com/watch?v=Si3HJVhnKYk

Tuesday, January 31, 2012

Stupiditatea trecerii timpului


Mmm vara…caldura…zgomotul valurilor spargandu-se de nisipul fierbinte. Sunetele noptilor salbatice inca imi banutie auzul, inca simt vibratiile si din ce in ce mai tare imi este dor de ea. Dar ea pleaca, fuge si nu priveste in urma, ei nu ii pasa

Se lasa frigul, culorile se schimba, sentimental o iau la vale, alunecari drastic de teren. Frunzele fosnesc din ce in ce mai sec, din ce in ce mai putine. Imi place covorul auriu, imi place sa-mi tarasc picioarele prin el…lenea de toamna, astenia care niciodata nu ma ocoleste…

Dar si asta trece si acum e frig. Totul este rece, totul a inghetat. Fetele oamenilor au inghetat expresii triste, inimile li se farama in mii de cuburi inghetate si nimeni nu ti-ar oferi caldura interioara…nimeni nu poate asta, doar tu poti s-o faci.

Asa ca astepti urmatorul pas, astepti primavara cedeprimanta, astepti fercirea pe fetele lor cand in tine se rupe ceva, astepti zambete tampe cand tu ai vreau sa dispara cu totii…

Anotimpuri in depresie, anotimpuri in dor, anotimpuri in vise si dorinte…timp irosit

Totul e la fel pentru tine, totul e diferit pentru mine, desi ieri suna mai poetic…si intr-un alt ton, acum stiu cum e si pot sa spun “Imi pare rau”


http://www.youtube.com/watch?v=ja1L7XLUYJw

Wednesday, January 25, 2012


Parca fac mereu lucrurile cu picioarele, cu curu’ in sus. Mereu aceleasi greseli, mereu promit ca nu mai fac si ce crezi…acelasi lucru mereu si mereu. Si cand repeti mereu greseala, cum indraznesti macar sa te astepti la alt rezultat? Parca ai fi de pe alta planeta, parca am vorbi limbi diferite.

Baga tu frumos capul in nisip precum un strut cuminte si vezi-ti de viermii de sub pamant. Mergi mai departe, aici nu este locul tau, niciodata nu a fost, doar te-ai incapatant sa interpretezi gresit fiecare gest, fiecare cuvant…desi si ti s-a spus clar cum sta treaba.

Zahar…lamaie

Miere…fiere


Nu ai inteles? Asta este scuza ta? Sau ai inteles dar n-ai crezut? Sau nu ai auzit bine? Las-o balta…nu esti in stare, nu poti, nu e cazul, nu e momentul, nu e locul tau aici…iar ai dat gres…obisnuieste-te cu idea, obisnuieste-te cu NU.

http://www.youtube.com/watch?v=qUsm3PCoGIE&feature=fvst

Thursday, January 19, 2012

Only human


Sunt doar om…din pacate da, si eu sunt doar un biet om, oricat ti s-ar parea uneori ca as putea fi mai mult de atat.

Sunt un biet om in carne si oase, materiale usor degradabile, care imbatranesc si pot fi ranite cu usurinta.

Sunt un biet om cu inima ce se frange usor si sentimente ce dor

Sunt un biet om cu vise ce pot fi spulberate

Sunt un muritor ce tinde catre nemurire

Sunt un gand trist care isi doreste sa devina fericit

Sunt un fulg de nea care prefer sa o atinga o piele calda in locul solului

Sunt o raza de soare care prefera sa colorize un chip zambitor in loc sa arda plantele obosite


Ce am in minus sau ce am in plus fata de toti ceilalti oameni? Ce ma face pe mine ceea ce sunt? Ce ma indeamna sa cobor urechea la vorbele tale? Ce ma face sa cedez?

Oricum nu are importanta, oricum totul este la fel mereu, oricum tot pe solul rece si uscat ma voi topi , ca in fiecare iarna.


http://www.youtube.com/watch?v=ptIp-0yW27E&feature=related

Friday, January 13, 2012

Uitare


Pentru ca, vezi tu, uneori lucrurile sunt simple alteori sunt complicate. Pentru ca, vezi tu, uneori aparentele inseala iar alteori totul este exact conform aparentelor. Pentru ca, vezi tu…mai bine nu mai vezi

Pana azi doar erai acolo, de azi ai inceput sa existi, abea azi am aflat ca ai voce, abea azi te-am cunoscut. In cazul asta aparentele au fost inselatoare, recunosc. A fost o surpriza placuta, recunosc si asta. Dar vezi tu, eu am memorie scurta.

Si asa cum ieri abea ai inceput sa existi, azi déjà incep sa uit putin cate putin. Pentru ca asa sunt eu. Pentru ca trebuie sa stiu ca existi in fiecare zi si daca intr-o zi ai disparut brusc…uit…

Azi iar ai revenit la viata si mi-am amintit ce surpriza frumoasa poti fi…dar la fel de repede ai disparut…si la fel de repede eu am uitat. Daca vrei sa existi, rosteste-mi numele de 3 ori, daca vreau sa existi voi face acelasi lucru.


http://www.youtube.com/watch?v=ahv_1IS7SiE

Saturday, January 7, 2012

Trip muzical

Intr-un colt uitat de lume sta ascunsa o mica domnisoara. Este timida si speriata…speriata sa iasa la lumina, speriata sa apara in fata tuturor. Asa ca traieste in mica ei lume fantastica, intr-un lume minunata, inconjurata de personaje fantastice, campuri verzi si rauri cu suc de cirese.

Impreuna cu prietenii ei imaginari, isi bea linistita ceaiul de vanilie, mananca o briosa cu aroma zilei de maine si bolboroseste nimicuri, povesti pe care nimeni nu le-ar intelege, planuri marete si vise irealizabile.

Langa ei nu ii este teama, langa ei poate spune orice, pentru ca in lumea ei magica totul este posibil si orice vis irealizabil devine realitate doar pentru ca il povesteste.

Cand inchide ochii vede lumini fluorescente, pasari vorbitoare si pahare mereu pline. Tocmai a auzit trecandu-i rapind pe langa ureche o farfurie zburatoare cu o amandina pe ea care i-a soptit “Poate ar trebui sa te mai gandesti la asta, poate a sosit momentul…” Si apoi liniste, o liniste apasatoare. Vantul nu mai bate, picurii de ploaie nu mai cad ci urca

Oglinzi sparte de pereti, voci tipatoare, oameni misunand agitati si micuta domnisoara ascunzandu-se cat mai departe de realitate. Inca nu s-a terminat, inca putem visa, inca putem ignora realitatea tipatoare. Si iar a pornit, calare pe curcubeu, in lumea ei magica, catre taramuri nemaivazute, pentru a lupta cu monstrii din cosmaruri si balaurii din basme, pe care ii invinge de absolute fiecare data…

Dar dar dar suspans, haos, panica…”imi este dor de senzatia aia…acum, fix acum imi este dor, nu de realitate, nu de lumea magica si de trairea profunda, de trup inradacinat in realitate si minte zburatoare…ce trairi, ce moment, ce senzatii, ce trecut…” Si totul a fost al ei, este al ei si va fi al ei mereu

Intr-un colt uitat de lume sta ascunsa o mica domnisoara. Este timida si speriata…speriata sa iasa la lumina, speriata sa apara in fata tuturor. Asa ca traieste in mica ei lume fantastica, intr-un lume minunata, inconjurata de personaje fantastice, campuri verzi si rauri cu suc de cirese.

Acum totul e linistit, furtuna s-a oprit, norii albi au revenit iar ea pluteste printre ei si in continuare viseaza….

Dar inca o data realitatea strica tot…


http://www.youtube.com/watch?v=mrabnP8lDek

Friday, January 6, 2012

Dor de ploaie


Mi-a fost dor de tine ploaie, dar parca nu atat de tare totusi. Imi schimbi starile, imi induci melancolia, imi dai deciziile peste cap. Imi era dor de romantismul tau dar nu si de furia asta cu care ai venit. Imi placi mai mult timida.

Ce aduci tu oare cu tine de data asta? Stii ca dupa o lunga absenta lasi urme adanci in urma? Stii ca desi ma plang acum de fiuria ta, imi va fi dor cand iar vei disparea. De ce semeni tu atat de bine cu un om?

Am chef de ceva imposibil…chiar imi doresc foarte tare ceva imposibil. Dar de asta se cheama “imposibil”. E ca si cum ai cere ca ploaia sa iasa din pamant si sa urce catre nori…ah stai, aia e ceata. Atunci cine spune ca imposibilul este intr-adevar imposibil? De data asta eu o spun.


http://www.youtube.com/watch?v=aZei2IUQojw

Thursday, January 5, 2012

Cheie catre viitor


Ce a lasat vechiul an? Ce a ramas in urma? In urma au ramas copilariile. In urma au ramas amintirile, vesele si triste. In urma au ramas unele planuri. In urma au ramas unii oameni. Vechiul an m-a lasat singura in fata unei usi inchise si m-a indemnat sa descopar cheia.

Asa ca am plecat in cautarea cheii cu care voi deschide usa catre viitor. Am plecat cu idei noi, am plecat cu alte visuri, am plecat cu speranta unei vieti diferite.

E momentul unor decizii, unii oameni imi vor fi alaturi in cautarea cheii, altii isi vor cauta singuri propriile chei. Unele vechi obiceiuri le voi arde si arunca in mare pentru a face loc altora noi. A trecut momentul masuratorilor, a sosit timpul actiunilor.


Cu pasi mici si oameni putini am plecat in aventura asta…ne vedem la final sa cantarim rezultatele.

http://www.youtube.com/watch?v=wi262WKivp4&feature=share