Tuesday, September 23, 2008


Hai sa jucam un joc. Un joc ale carui reguli le stabilim din mers, in care nu exista invinsi sau invingatori. Oricare dintre noi ar putea pierde, oricare ar putea castiga si totushi sfarsim totzi la fel.


Sa-l jucam doar de dragul de a juca, suntem jucatori pentru micile satisfactzii, micile placeri ale vietzii.


O sa intrebi cum se joaca, dar nu vei primi instructiuni. O sa-ti dai seama ca stii cum se joaca, poate esti chiar foarte bun la el...sau poate nu.


Si joci acum, joci maine, il joci mereu si pari sa nu te mai saturi. Uneori trist, alteori vesel, uneori amuzant, alteori deprimant...si totushi iti place. Cu bune si cu rele, iti place sa te joci de-a viatza.


Deci, ce zici? Te bagi? Intri in joc?
Hai, stiam ca o sa-ti placa!

Monday, September 22, 2008

O zi, o noapte si vitrina cu dulciuri


A trecut o zi si apoi inca una, a trecut o noapte si apoi inca una. Zilele sunt reci dar cu soare, noptzile sunt de-a dreptul inghetzate dar nimic nu ma poate tzine intre peretzii casei. Imi petrec totushi o parte din timp, pana cand dorintza ma scoate de acolo in fuga.

Si ajung, ajungem totzi, stam afara, stam inauntru, stam impreuna, stam singuri, le facem pe toate cele facaute, refacute si nefacute vreodata si ne este bine, astrele tzin cu noi.

Intalnesc pana si chipul ala vioi si il tzin strans in bratze de parca mi-ar fi frica sa nu-l pierd, de parca ma tem ca va fugi cu zambetul meu…dar ii drumul cu incredere, mi l-a lasat deshi s-a pierdut in multzime.

Am zarit ceva ce mi-a atras atentzia in noptzile astea reci. In incaperile incinse de atatea suflete calde, de spiritele hotarate sa se simta bine. Mi-am fixat privirea si am incercat sa n-o ratacesc, sa profit de fiecare secunda in care pot admira acel ceva.

Si-am admirat o noapte si cumva, nu stiu cum, de ce si cand, am admirat si in urmatoarea noapte. Si vreau sa ma intind catre acel ceva, dar nu stiu cum sa ajung…poate o scara m-ar ajuta. Ca un copil mic, privesc la vitrina cu dulciuri dar nu ajung la ea.

Privirea mea e fixa in noapte, in luminile slabe artificiale, si vad dar nu pot atinge.
Si mai trece o zi, si mai trece o noapte si cumva sper ca voi revedea vitrina cu dulciuri…si poate ajung la ea.

Friday, September 19, 2008

Stare aramie


Oare un chip cald revazut dupa ceva timp poate sa-ti schimbe starea generala ?
As putea sa cred ca da, as putea spune ca asta este motivul unei stari totale de bine, ca asta a provoacat diminetzile cu soare din zilele ploioase ce au trecut.
Poate zambetul ala sincer, fara prea multe semnificatzii pentru cei ce l-au vazut in fuga, a insemnat pentru mine mai mult decat ma asteptam.

Si nu pentru ca m-as lega de trecut, nu pentru ca as avea o fixatzie, ci doar pentru ca am vazut un chip placut, vesel, care mi-a luminat zilele ce-au urmat.

Este o toamna buna pentru mine, o toamna in care frigul imi aduce buna dispozitzie, straturile de haine ma fac sa sa simt bine in pielea personajului pe care il joc de pe o zi pe alta si lumea gri din jur nu face decat sa ma provoace sa colorez strazile.

Este o toamna cum nu-mi amintesc sa fi avut in ultima vreme, in care sunt libera sa zbor si zbor, sunt capabila sa rad si rad, imi doresc sa alerg si alerg…este o toamna magica in care totushi ceva ramane.

Ahhh…gustul, aroma primei tigari aprinsa dimineatza in frig…asta persista, asta e la fel, asta nu va disparea niciodata.

Wednesday, September 10, 2008

De vara spre toamna




Mi-am amintit ceva…mi-am amintit uitandu-ma la poze, si mi-a placut. Am zambit discret si m-am mai uitat o data, si iar mi-a placut…si inca zambesc.

Mi-am amintit cat de dragutz era totul, asha placut, cald si dulce…cum ma simtzeam, ca intr-o povestioara vesela. Cum era totul lipsit de agitatzie si totushi atat de viu si intens…cat de placute au fost acele cateva zile si cat imi placea sa privesc acel chip ars de soare.

Mainile asprite de nisip se plimbau pe parul incalcit, buzele arse de vant se lipeau in atingeri dese si insetate, nesatui ca dupa o zi petrecuta sub soarele deshertului, imbratzhishari fierbintzi in racoarea noptzii…

Plimbarile de mana, mereu impreuna...fumul dens, fumul dens din camere, ceatza din minte si oboseala care incerca sa ne doboare.
Si-a reushit, dupa multe cuvinte, dupa chinul de a rosti vorbe cu inteles, a reushit, ne-a daramat, dar ne-a daramat unul in bratzele celuilalt, ne-a daramat mana in mana si ne-a tzintuit acolo pana a rasarit soarele, pana ce caldura ne-a deschis ushor ochii, si ne-am soptit acel "Buna Dimineatza"

Buzele si-au pototlit setea si nu mai sunt arse, asprimea mainilor a disparut, prin par acum mainile aluneca ushor, iar chipul incepe sa-si schimbe culoare.
Iar eu, eu am vazut acele poze, un zambet pe un chip ars, un zambet pe chipul meu…si mi-am amintit, mi-am amintit si mi-a placut zambetul, mi-a placut privirea…am vazut acel zambet care imprastie zambete in jur.

Mi-am amintit ceva…mi-am amintit uitandu-ma la poze, si mi-a placut. Am zambit discret si m-am mai uitat o data, si iar mi-a placut…si inca zambesc.

Monday, September 8, 2008

Viziune de luni


Inca o nenorocita de dimineatza, dimineatza rece de toamna. Totul miroase a racoare, dar e luni…nenorocita de zi. Cine naiba a inventat ziua de luni ?

Aglomeratzia de care m-am saturat pana peste cap, tot felul de fetze adormite, uracioase, nervoase…puf urasc lunea, metrou imputzit si ceas in viteza.

O privire in multzimea care se impinge, arunc una peste ei, arunc una in stanga, una in dreapta, arunc una in ei…ce fetze triste, fetze obosite, imbatranite de diminetzi trecute. Si ma gandesc la ceva, sa ma distraga de la asta…incerc sa vad alta fatza…si uite asha imi apare in gramada aia un chip luminos, cu o pereche de ochi lucioshi, un ten bronzat de timp, o privire incantat…si da, dimineatza asta imi zambeste…lunea asta imi zambeste.

Intorc capul, cine m-o fi pus, si a disparut…da, ash vrea sa mai vad chipul ala, vreau sa vad dimineazta zambitoare. Poate o s-o mai vad, hhmm,sau poate nu…Oricum e totul in capul meu, mi-am inventat o dimineatza pe care s-o caut zilnic, sperand ca asha o voi face mai frumoasa.

Si uneori reushesc, uneori imaginatzia mea zboara atat de departe, spre suprafatza, uneori ma rup de multzimea sufocanta si ma pierd acolo, in imaginatzie, ca apoi sa caut un corespondent in realitate. Alteori…nu…

Si ce daca nu gasesc, si ce daca nu exista, acolo ma rup de dimineatza, acolo ma rup de luni si de gramada.

Nu, nu o sa caut visul, o sa-mi creez visul, o sa-l transform eu in realitate, eu sunt cel ce-mi implineste visul, eu l-am creat, eu sunt visul.
Eu sunt zambetul de dimineatza, eu sunt ziua de luni transformata in ceva frumos, eu ies din multzimea adormita indreptandu-ma in vise cu ochii deschishi.

Friday, September 5, 2008

Invata sa zambesti


Invatza sa zambesti din cand in cand, sa zambesti sincer la un nimic, sa zambesti din suflet.


Oricat de mult imi place zambetul sadic, sau un ras in hohote putin malefic, vreau sa te vad zambind. Vreau sa ai motive sa zambesti. As vrea...sa-ti dau motive sa zambesti.


Ma intreb ce ar putea smulge un astfel de zambet de pe chipul tau cioplit in piatra.


Eu zambesc, eu inca pot sa zambesc, pot sa rad in hohote, sincer sau rautacios...si pot zambi sadic, de sub sprancene, cu capul aplecat si privirea in sus. Pot si as vrea sa potzi sit u.


Ai zambit? Asha mi s-a parut, parca vad un zambet discret. Da, asa este.

Poti, vad ca poti.


Acum bucura-te de momentul asta si mergi mai departe, fa urmatorul pas.


Ai reushit sa zambesti, astept sa vad cat de mult poti.Stiu ca o sa reuseti.

Monday, September 1, 2008

Rad


Crezi ca ma potzi face sa rad?
Vreau sa rad, sa rad fara oprire, sa rad cu gura pana la urechi, vreau sa ma faci sa rad cum n-am mai ras vreodata.

Vrei sa fii prietenul meu imaginar ? Vrei sa fii Pierrot, care indiferent de starea lui, ii bine dispune pe cei din jur ?
Eu vreau, vreau sa fie Pierrot al meu, vreau sa imi readuci soerele in zilele intunecate, vreau sa fii picaturile racoroase in zilele toride…sa radem impreuna.

Vreau sa ma faci sa rad, potzi sa ma faci sa rad…dar unde esti ?unde te ascunzi ? unde ai fugit cu zambetul meu ?

Fa-ma sa rad….rad…rad !!!