My favorit sin

Mergi pe strada, singur si inghetat.
Te gandesti la nimic, meditezi in mijlocul aglomeratiei, ai cazut cumva in depresie si toamna nu te ajuta deloc. Te simti singur, parasit si ai vrea sa fie totul mai frumos.

Je t’aime, oh oui je t’aime…Mois non plus…

Cat de bine suna pe vocea asta, te-a smuls din visare, lasa prostiile. Nu, de data asta nu e nici un mesaj, nu mesajul ma intereseaza, ci vocea. Suna atata de bine…ok cred ca te-ai prins…e tot un fel de visare, dar mai in alte directii. Nu catre povestile tale amarate si imposibile, ci catre ceva real, tangibil, acel ceva ce te poate ridica pana sus.

Uite, o sa-ti descriu putin, sa intelegi mai bine…soapte, vocea joasa, respiratie sacadata, buzele tremura, mainile incep sa faca un tur al corpului tau, corpul tau tresare la cea mai mica atingere, atmosfera se incinge…da, stii, stii despre ce vorbesc…dorinta carnala…
Lust is my favorite sin.

Spune-mi ca nu simti si tu asta, spune-mi ca nu ti-am deschis apetitul…oricum nu am sa te cred.

Placebo - je t'aime>>> NU varianta live

Rece, rece, si mai rece

Cad din ce in ce ai jos, ma duc la fund, ma inec. Nu mai am aer, nu mai pot respira…ma pierd in vid, ma ratacesc pe zi ce trece in intuneric.
Nu mai vreau sa dorm, nu mai vreau sa visez, vreau sa fiu mereu treaza, cu ochii larg deschisi, sa-mi fie imposibil sa visez si sa-mi pun dorinte.

Vreau sa evadez din viata mea, vreau sa scap de zile ca asta. Mi-a ajuns una calda una rece, macar de ar fi una fierbinte, dar nu….de la una calduta trec la una rece ca un ghetar urias.

Macar de s-ar impietri totul in mine, pentru ca asta simt de fiecare data. Dar nu, e doar un cub mic de gheata, care se topeste prosteste la prima scanteie.

Vreau sa fiu Polul Nord, sa nu ma deranjeze nimeni, sa fiu recele cel mai rece posibil, sa fiu superba Aurora Boreala pe care o privesti mut de uimiro dar pe care nu o vei atinge niciodata.

E frig, dar eu ma simt mai rece decat tot frigul din lume…am tanjit atata dupa caldura, mereu tanjesc dupa caldura, dar def iecare data raman rece.

Ai cazut, te-ai spart in mii de bucati minuscule, si te-am lasat sa zaci pe podeaua rece…papusa de portelan fara suflet…ti-am spus ca asa va fi. Si a fost atat de simplu, ai cazut atat de usor, ti-am intins mana a fost insa prea tarziu.

O noapte si inca o noapte

O noapte si inca o noapte, totul se intampla in doua noptzi, mereu se intampla in aceleasi doua nopti. In fiecare din ele sunt la fel de euforica, in fiecare din ele eman bucurie si iubire, in fiecare din ele ma adori, stiu, si de fiecare data mai mult decat prima data, tocmai pentru asta, pentru ca sunt eu, eu cea din fiecare cele doua nopti.

Simt privirea ta, imi urmareste admirativ fiecare miscare si imi place ce iti place, imi place ca iti place. Poate nu simti, poate nu vezi, dar sunt acolo, mai aproape decat crezi, pictez zambetul incantat, admir chipul sincer, ador privirea vesela. Stiu ca vocea ta ma va face sa zambesc iar tacerea ta ma va intrista, ca buzele tale imi vor incalzi sufletul iar dorul de ele ma va face rece ca gheatza, stiu ca bratele tale ma vor apara mereu si fara tine ma voi simti vulnerabila.

E liniste si te privesc, nu misti, nu schitezi nici un gest, nu scoti un sunet. Sunt inconjurata doar de muzica si ma pierd in privirea ta calda, iti studiez zambetul in cele mai mici detalii, imi induci starea ta de bine…si ma uit, si te privesc iar, si nu ma mai satur. Este totul atat de frumos acum, asa, fara nici un gest, fara nici o vorba, fara nici o miscare. Esti doar o imagine pe care n-as vrea sa o vad schimbata. Imi amintesc ceva si vreau sa pastrez asta, imaginea ta si amintirea asta.

Si nu am uitat…erau fluturi, am vazut fluturi in jurul nostru, doar pentru noi…doar noi i-am vazut, doar noi i-am simtit, batai de aripi fine ce-au schimbat destine.

Dar realitatea…rezerva multe surprize. Candva vei rupe tacerea si vei cadea de pe piedestalul pe care te-am pus, atunci voi ramane doar cu amintirea…amintirea ta, cel de acum…cel de atunci.

A fost nevoie doar de doua mopti pentru asta, atat a fost de ajuns pentru un contur, atat a fost de ajuns pentru un inceput si un sfarsit, atat a fost de ajuns pentru o intreaga poveste…o noapte si inca o noapte.

Dialog cu naratorul

- Crezi ca ar putea fi posibil ? Chiar crezi ca ti se poate intampla tie ? Crezi ca poti avea ceva asa dragut ? Crezi ca meriti asa ceva ? Ca vei primi asta ?

- Nu stiu, chiar nu stiu, dar cu siguranta imi doresc sa fie real. Nu imi vine sa cred, pare un vis cu personaje de basm. Un basm cu printi care salveaza printesele din ghearele dragonului realitatii pentru a le duce in castelul lui dintr-un regat fermecat.

- Chiar ti se pare ca te potrivesti acestui basm, ca poti fi personajul principal ? Primesti scrisorele de dragoste, cu vorbe dulci si sentimente ce te incanta. Trimiti aceleasi mesaje, in expresii frumos colorate. Si crezi ca e real, ti se pare totul posibil ?

- Nu, mi se pare totul prea frumos ca sa fie adevarat, mi se pare ca iar ma pierd prosteste in vise. Dar poate ca exact asta imi trebuie acum, sa ma pierd in vise frumoase, sa ma afund in basme ale caror autor sunt eu.

Si totusi, suntem personaje reale. Nu sunt Cenusareasa chinuita de mama vitrega, nu este printul salvator, suntem personaje in carne si oase care viseaza cu ochii deschisi. Si totusi personajul meu se simte protejat, iar personajul tau este eroul pozitiv…si asa vreau sa ramana.

I should have known fairytales don't come true