Friday, July 31, 2009

Leapsa

Nu mi-a dat-o nimeni, am furat singura leapsa :)))

Sunt...satula de multe
As vrea...sa fie mereu weekend
Pastrez...amintirile
Mi-as fi dorit...sa pot renunta mai usor
Nu imi plac... minciunile mascate
Aud...ecou interior
Imi pare rau ca...nu am vazut destule...inca
Imi plac...zilele la mare
Nu sunt...matura
Dansez...cu viatza
Cant...ode fericirii
Niciodată...nu vreau sa mai fiu trista
Plang...cand imi scap nervii de sub control
Nu imi place de mine pentru ca...posed
Sunt confuza...mai mereu cu cate ceva
Am nevoie...acum de liniste, mai tarziu de zgomot (nu ad literam)

Sky is the limit


Probabil va trebui sa renunt.
Uneori incerc prea insistent sa duc lucrurile pana la capat…si probabil le apropii finalul prea tare. Alteori am si ajutoare in directia asta.
De data asta nu am fortat singura limita.
Dar limita e limita, si cand ai ajuns acolo, asta este, e cazul sa renunti.

Da stiu, am mai zis asta, si niciodata n-a fost asa. Dar n-a fost asa pentru ca am insistat, am fortat-o in continuare pana a cedat….pentru ca in scurt timp da, a cedat.
De data asta familiaritatea exagerata nu e vina mea, ajutoarele lui Mos Craciun m-au ajutat si pe mine.

Si cand lucruile incep sa semene prea mult, sa-mi devina prea cunoscute, e clar. Nu, nu eu fac comparatia, comparatia se face singura, comparatia o poti face chiar tu, eu doar trag concluzia si emit parerea.

Dar acum nu am chef de asta, acum am chef de piei rosii, de corpuri arse de soare, batute de vant si sarate de mare.

Tuesday, July 28, 2009

Zambet superficial


Un zambet larg ce lumineaza incaperea, gura pana la urechi, ochii stralucind, pare sa exprime atata incantare, atata veselie, atata fericire. Si exprima asta…pentru scurta aia durata de timp este ceea ce pare.

Vede ceva placut, un cuplu simpatic, un prieten care se distreaza, o domnisoara vesela, aude o piesa familiara, o glumitza nevinovata, o vorba buna, vede un blitz...toate astea aduc zambetul ala.

Dar in spatele lui ?
Nimeni nu se intreaba ce e in spatele lui.
Atata lume il amdira, atatia ii spun cat este de placut, iar ea ii asculta, ii asculta si ii las sa-i creada zambetul.

Zambetul e desupra, e superficial, asa cum sunteti si voi, neprivind dincolo de el…
Zambetul e scurt, zambetul e limitat si nu este pentru totdeauna.

Dar voi de unde sa stitzi…voi vreti sa vedeti doar suprafata, ce e dincolo nu prezinta interes

What’s the point?




What’s the point?
Why do we all strugle like idiots with only one purpose?
Why do we all wanna be happy?
Give up, you’ll never reach this.
Just when you think you got it, you start seeing the real faces, the face behind the lie.
Kind people become mean, beauties become monsters, love becomes hate, friend becomes foe, and truth becomes lie.
You always know it, you can feel it, but you keep denying it.

Consider this the after break






Me Miself and I


Nu ma mai suport

Serios, nu ma mai suport eu pe mine, nu stiu cum am reusit sa traiesc atata eu cu mine. Mereu trebuie sa stric ceva, orice, si am eu grija sa stric bine.


Probabil inteleg, sau poate nu inteleg inca tot ce trebuie si cum trebuie, dar cum reusesc sa fac mereu totul bucati...


Nimic nu poate merge bine, daca nu exista o drama, nu-i nimic, o inventez eu.


Si uite asa m-am saturat sa o fac mereu singura, cu mana mea, cu paranoia mea, eu si piticii mei de pe creier.


Si daca eu cu mine nu mai pot, atunci cu cine? Pe cine sa suport in locul meu?


Cred ca asta este, asa mi-a fost scris...sunt obligata sa treiesc...cu mine.


Friday, July 24, 2009

Minti imprastiate




Telefonul nu mai suna…ah era pe silent…nici nu va mai suna.
Sa ma pis pe ea de granita parca e blestemata. Duce-ti-va acolo mai des, o sa va intoarceti la fel de singuri…poate din ce in ce mai singuri
Eu…eu o sa fiu doar cu o amintire in plus, e ok, am destule amintiri.
Cine-a inventat porcaria asta de tehnologie ? Oricum n-o folosim
Noi sa fim sanatosi ca restul se deruleaza normal, indiferent ce se intelege prin normalitate
Mh mh asteapta tu acolo pana o sa-ti zic eu sa nu mai astepti…cine stie prin ce locuri sa te trimitNu stui cum se face, nu stiu cum se intampla asta, dar tare ma enerveaza. De acum o sa-mi iau masuri de precautie, pelerina de ploaie, coarda elastica si saltea de sigurantza.

Thursday, July 23, 2009

?

Cum e vremea ?
Cat e ceasul ?
E lung drumul?
Ai mancat?
Poate iti e sete?
Ai dormit?
Esti bine?
Nu esti obosit?
Ai ajuns ok ?
Care este atmosfera ?
Ceva agitatie?
Cand te intorci?
Ma suni?
Ai toata bucatile la loc ?
Te doare ceva ?
Iti este cald ?
Mai ai rabdare ?

http://www.youtube.com/watch?v=HrLJ6Saq7u4

Wednesday, July 22, 2009

Neasteptatul si Destinul


Ce te faci cand se intampla neasteptatul ?
Cum il primesti ? Ce simte el, neasteptatul ? Ce simti tu cand vine peste tine ?
Erai atata de sigura pe fortele tale, nu-l vedeai venind vreodata. Sau cel putin nu acum…
Tare prost moment si-a ales sa vina.

Cum neasteptatul iti da toate planurile peste cap, cum iti schimba el tot viitorul.
Déjà te vedeam acolo, déjà te vedeam departe. Viitorul tau prindea forma incet si, ni se parea nou, sigur….pana sa apara el.

Fuck the unexpected !!!

Si acum ce ?
O fi capat de lume ?
S-o sfarsi aici viata ta ?
NU !NU !NU !

Viata are inca multe pregatite pentru tine, iar tu oricum ai solutia de rezerva.
Da, probabil vei primi ceva lovituri in moral, da probabil vor da tare in tine cat esti la pamant. Dar toate astea trec, si va veni si momentul tau.
Roata se intorace, si va veni clipa cand le vei inchide tuturor gurile, va veni momentul tau de glorie.

Si daca asta era un semn ?
Daca asta e destinul ? Crezi in soarta ?
Probabil nu-ti era asta scris, destinul tau abea acum se scrie, il vei scri tu singura, tu cu mana ta. Si stii ce…o sa stergem neasteptatul asta din povestea destinului tau, o sa spunem ca stiai déjà de vizita lui si vom face povestea mai palpitanta.

Lasa, povestea merge mai departe, tu mergi mai departe.
Capul sus, restul povestii te asteapta cu bratele deschise.

Si ce daca nu o sa ma vindeci pe mine mic vraci...am un prieten numai pentru tine.

Fuck the unexpected !!!

Tuesday, July 21, 2009

Do not touch



Buze fierbinti in noapte pe pielea rece
Imbratisari inclestate
Mangaieri tandre
Vorbe dulci in aerul statut al camerei
Cuvinte sa treaca timpul in vant
Bere rece asteptata prea mult
Nori pufosi din fum de tigara
Hohote de ras
Somn instantaneu
Gesturi mici
Atingeri discrete
Soare puternic la ore tarzii
Adieri racoroase
Tu vorbind singur
Terase pline
Scaune cu picioare rupte
Rauri de ploi montane
Plictiseala pe Paul McCartney
Drum spre mare cu capul pe geam
Pantofi magici
Par cioplit
Atingeri fierbinti neasteptate
Mic dejun englezesc
Bilete de tramvai
Televizorul vorbind singur

Doar cand nu ma mai gandesc la asta…DO NOT TOUCH THIS

Monday, July 20, 2009

Colivii separate


Cum se schimba lucrurile…
Cat de liber poate fi totul cand nu exista legaturi, cat de usor vin cuvintele cand nu avem obligatii, cat de liberi ne simtim inainte de a se intampla inevitabilul si cat de usor se schimba toate astea.

Putem vorbi despre orice, despre oricine, povestim intamplari din trecut, prezent si viitor, barfim figuri marcante sau fetze trecatoare, totul cu atata usurinta, fara pic de teama de repercursiuni, fara sa ne gandim ca vreodata ne-ar putea parea rau.

Dar lucrurile iau alta intorsatura, povestile din viitor se schimba, apar obligatiile, responasbilitatile, intrebarile. Si totul este inca placuta, dar incepem sa ne masuram vorbele, sa le cantarim prea mult inainte de le elibera, sa ne cenzuram singuri.

Desi traiam cu parerea ca in timp lucrurile se schimba intr-un mod placuta, ca devenim cumva mai liberi, mai deschisi, am inceput sa am indoieli. Acum mi se pare ca ne abtinem prea mult, ne cenzuram si ascundem lucrrui pe care acum putin timp le spuneam cu atata usurinta.
In loc sa ne cunoastem mai bine, in timp incepem sa ne instrainam.

Nu, nu am ajuns acolo, nu a trecut mult timp. Dar am senzatia ca in directia aia ne indreptam cu totii de fiecare data, ca in loc sa ne eliberam de retineri, ne inchidem in colivii separate.

Friday, July 17, 2009

Sun obosita.
Nu serios, chiar sunt obosita. Am adormit tarzior aseara, si nici nu am avut un somn prea linistit. Nu stiu care o fi fost motivul, dar am dormit tare prost.
Iar acum sunt obosita. Oboseala ma enerveaza. Oboseala ma scoate din sarite si ma face irascibila.
Nu prea am chef de mai nimic...mai de nimeni. Oricine ar fi, o sa ma enerveze groaznic.
Oboseala ma duce in paranoia si spre nervozitate excesiva.
Whatever, nu e treaba ta, nu te intereseaza.

Orderchaos


Eh si a fost si minunatul concert Orderchaos.
Concertul in sine a inceput prost, sau in fine, primii pe care i-am prins eu mi s-au parut groaznici. Niste unguri ametzitzi care cu o seara inainte s-au si ales cu ceva ochi vineti de la stelisti. Usor usor insa lucrurile s-au schimbat, a mers din ce in ce mai bine, iar urmatoarea trupa, tot de unguri, a facut ceva diferentza.

Suedezi DEAD VOWS foarte hardcore, putin prea mult se pare pentru public. Toata lumea savura in liniste si pace, toti cu gurile cascade si incapabili sa faca vreo miscare, dupa ce anterior mai ca rupeau podeaua.
Interesant cum veganii linistiti pe care i-am vazut cautand pierduti in Mega Image alimente pe gustul lor, acum dezlantuiau furia. Oare asta face lipsa carnii din om ? Astea tre sa fie rezultatele unei vieti intregi de « regim ».

Apogeul l-au atins insa KINGDOM . Mica dictatoare oripilata de carne si de orice se afla in preajma si-a dovedit duritatea. Davin Miniona, slabutza, chiar dragutza si parand blanda m-a uimit cu vocea ei puternica si incredibil de masculina. Se pare ca nu numai mie mi-au parut geniali, publicul nevrand sa-i lase sa plece si cerand in plus vreo 2 piese.

Una peste alta a fost chiar reusit si parca mi-as fi dorit sa tina mai mult. Dar cum azi sunt iar in campul muncii parca ma bucur de scurta reprezentatie pe care am reusit totusi s-o vad pana la final.


Thursday, July 16, 2009

Chef less


Ce poti face cand esti total chef-less ?

1 Aprinde o tigara
2 Intarata pe cineva…ceva gresit tot va spune
3 Cauta ceva pe net. Si asta te va plictisi, dar mai tragi de timp
4 Scrie. Scrie cat de tare te-ai plictisit
5 Dormi
6 Nu face nimic util, oricum tot fara chef ramai
7 Mai fumeaza o tigara. Acum ca te-ai si enervat si le-ai facut pe toate cele de mai sus, chiar o meriti
8 Mai trage un pui de somn

Hai gata ca déjà ne repetam.
Deci ce sa faci cand n-ai nici un chef ? Pai nu mai face nimic, oricum nu te ajuta. Lasa ca trece cumva de la sine.

Wednesday, July 15, 2009

Viatza de oras


E soare, e cald, e prea mult soare, e prea cald. Ne topim toti odata cu orasul, asfaltul ne fuge de sub picioare. Ne sufocam intre betoane, respiram aer innecacios, plamanii nostri au obosit. Pana si ploaia zilnica ne sufoca. Aburul cald se ridica spre cer, aerul este incarcat si greoi. Viatza de oras.

Evadam prin paduri si pe plaji, cautam natura cu sete, cu pofta de viatza, incercam sa supravietuim si avem senzatia ca reusim.

Reusim ? Crezi tu ?
Doua zile pe o plaja aglomerata, imbibati in alcool si fumegand de atata tutun ?
Poluand aerul cu fiecare miscare, cu fiecare sunet ? Lasand in urma noastra resturi ale unui weekend de dezmatz? Mie tot a vaitza de oras imi pare.

Poate spre munte ar fi mai bine? Dar cum? Aceeasi bureti de alcool, aceeleasi sugative de tutun, aceleasi resturi in urma. Tot viatza de oras.


Orasul ne-a educat asa, am devenit sclavii lui si nu ne putem lipsi de stapanul nostru.
Crezi ca ai supravietui fara viata lui de noapte?
Crezi k ai putea renunta la ce iti ofera ?
Eu déjà te vad prea comod, pe tine omule de oras.

Tuesday, July 14, 2009

Doar eu incerc sa ma opresc


Incerc sa mai trag de timp, incerc sa o mai lungesc.
Creez o imagine amgitoare pentru toata lumea, si inca tine…dar pana cand.
Incerc sa ma mint pana si pe mine, si uneori merge…intru catva…dar nu destul.
Timpul trece, il vad alergand. Oare am timp de pierdut ? Oare n-am ?
Incerc sa-l trag de partea mea, ma agat mereu de el, dar pana cand ?
Inca mai tine cu mine, slava cerului.
Dar déjà multa lume stie, déjà multa lume ma trage de maneca, déjà mi se aminteste din ce in ce mai des.
Desi stiu, totusi nu o simt. Desi sunt constienta, inca refuz.
Dar timpul tot trece, inca trece, nu se va opri…doar eu incerc sa ma opresc.

Mai ma intreb mult?


N-o sa incetez niciodata sa-mi pun intrebari.
N-o sa incetez niciodata sa am dubii.
Nu o sa am niciodata increedere in oameni. Abea am incredere in mine, nu pot avea incredere in altii.

Am sa ma intreb “Cum ar fi fost daca..”
Am sa ma intreb “Cum ar fi daca...”
Am sa ma intreb „Cum va fi daca...“

Nu, nu e vorba de dileme, e vorba de dubii, e vorba de neincredere, e vorba de nesinguranta. Nu intrebarea in sine conteaza, ci senzatia pe care o creeaza.

Oricum intrebarile nu au nici un rost…nimeni nu le va raspunde. Nu pentru ca ar fi retorice, ci pentru ca oricum nu stii raspunsul. Si cand il vei afla, eu déjà il voi sti inaintea ta…deci nu te voi mai intreba.

Oh well…macar aduc ceva si intrebarile, macar mai agita lucrurile.
Am obosit putin, m-am odihnit cam mult.

Cand te intorci?
Nu te-ai intors inca?
Hai fa ceva ca ma plictisesc, da-mi de lucru.

Wednesday, July 8, 2009

Concert punk & hardcore @ Suburbia Joi 16 iulie ora 20.00 -- KINGDOM (Hardcore - USA), DEAD VODS (Hardcore - Suedia), Nothing (hardcore-punk - Ungaria), Planbeer (Hardcore - Ungaria), Libido Wins (Screamo - Ungaria), Coercion (Hardcore-Punk - Ro) si Stoned Addams (Street Punk- Ro)
http://ro.tilllate.com/en/event/9462871

Amintiri adormite


Imi amintesc diminetzile adormite, imi amintesti diminetile adormite.
Ce momente imi gasesc pentru amintiri, nu stiu cum se intampla.
Imi amintesc si noptile din camera rece slab luminata.Da, imi amintesc lucrusoare mici si dragutze. Dar incep sa nu-mi mai amintesc tot, memoria ma lasa incet incet.
Imi place sa dorm in intuneric, imi place sa dorm comod. Uitasem pana si cum e sa dormi comod, acum insa imi amintesc. E caldutz si in acelasi timp racorors, e bland si linistit, e moale si pufos.

Uit si-mi amintesc, uit si-mi amintesti, uiti si-ti amintesti, uiti…si iti amintesc ?

Amintirile au adormit, se trezesc din cand in cand, nu te lasa sa le dai complet uitarii.
Prezentul este cat se poate de treaz.
Maine oare voi fi treaza, voi dormi, voi visa cu ochii deschisi sau inchisi ?

Ei bine da, a sosit momentul pentru o schimbare, asa ca am facut acea schimbare.
You may like it, you may not...but i shure enjoy it :D

Cam asa arata

Tuesday, July 7, 2009

Taci am zis

Si acum ca te-am revazuta, veche prietena, ce urmeaza ?
Acum ce mai facem ?
Facem si noi ceva vara asta ?

Taci ! Taci am zis ?
Ei si ce daca mai dau si rateuri ?
Vara e momentul distractiilor, vara e momentul sa-ti fie dor.

Blank total
Gaura neagra
Vid

De parca ar fi ceva nou…
Stii doar ca asa se intampla mereu…
Hai cu ideile alea….

Si mai lasa dracu forma asta de zici ca scrii versuri…proaste rau de altfel
Ah chiar, stitzi ca va numar ?

Friday, July 3, 2009

Vin


Neatza !
Neatza !!
Neatza !!!

Daaaa…e dimineatza, dar inca nu am chef sa ma trezesc, mi-e lene.
Dar o sa ma trezesc, azi ma trezesc cu spor, azi ma trezesc cu chef.

Neatza soare !
Neatza mare !
Daaaa mareeeee !!!

Buna, ce zi e azi ?
Si, vii des pe aici ?
Cat e ceasul ?

Hai hai repde, miscare, mai cu spor, mai cu elna, mai cu chef…asta sigur nu lipseste.

Mi-a fost dor de tine.
Tie ti-a fost dor de mine ?
Stui ca ti-a fost, te-am auzit strigandu-me.
Dar iata-ma, vin, gata !!!
Nu te asteptai ? Nici eu, am zis sa-ti fac o surpriza