Monday, November 30, 2009

Tarziu e prea putin spus


Pentru unele lucruri este prea tarziu…este prea tarziu déjà de multa vreme.
Nu mai imi spune asta, nu-mi mai spune nimic, oricum lucrurile nu se vor schimba. Nu este o scuza ca nu le aud direct din gura ta, indirect este acelasi lucru…doar mai las.
Toti am avut sansele noastre, daca nu am profitat de ele asta este. Unii pot fi mai norocosi si sa primeasca a doua sansa, pentru altii insa, e déjà prea tarziu din secunda doi.

Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat. Problema este ca, atunci cand pui un anumit gen de punct, incepi sa vezi toate defectele pentru care pana atunci nu aveai ochi. Si cand defectele alea cresc in numar, sunt evidentiate zilnic, de toata lumea…tarziu e prea putin spus.

Toata lumea are o sansa. Nu o a doua sansa, ci acea prima sansa, cand iti incerci norocul, cand iti fortezi soarta, cand poti dovedi ce ai de dovedit. Totusi, daca te misti prea incet, risti totul…la fel si daca te misti prea repede.

Si pentru cei care au preferat liberatea, pentru cei care ai vrut mai mult timp, pentru cei care nu au luat a doua sansa cand li s-a intins o mana…ei bine, pentru ei tarziu e prea putin spus.

Nu le mai spune, nu imi vor mai spune…si crede-ma, va fi mai bine.
E prea tarziu sa plangi dupa laptele déjà varsat.

Friday, November 27, 2009

Puppy eyes


N-am nevioe de asta, n-am nevoie de tine, nu va vreau pe voi.
Of cand vreodata o sa intelegeti ?
Degeab insisti, insistenta nu face decat sa ma scarbeasca. Bine, poate exagerez, dar in nici un caz nu ma face sa devin interesata.
Si cine v-a zis voua ce ne plac baietii bun ? Poate mami ? Poata surioara ? Poate o prietena ? Invatati sa nu le mai credti, treceti peste nvataturile astea.
Vrei s-o tii in puf, sa te porti frumos, sa fii printul ei pe cal alb ? Ok, ai timp destul pentru asta…dar dupa preludiu, dupa dansul imperecherii, dupa ce reuseti s-o prinzi in plasa. Pana atunci, fii tu baiatul rau, fii tu inacesibil, trezeste-i interesul.

Pana si aici mai e ceva la mijloc…poate chiar nu esti genul ei, opate chiar nu te vede asa. Dar daca joci in continuare rolul de catel, nici macar nu vei afla asta.

De ce te invat asta ? Nu ? Nu te-ai prins inca ? E clar, deschide ochii, ia-ti si o pereche de ochelari si ia lectii de citit printre randuri, de citit printre vorbe…pentru ca mie imi plac vorbele interpretabile.

Wednesday, November 25, 2009

...si-am uitat


Neah, mie nu-mi pasa, eu nu vorbesc despre asta, nici macar nu ma gandesc la asta.
Uite ca a trecut, trece mereu repede, trece cu un pahar de apa.
Da uite-ma, sunt eu, rad, dansez, cant, asa cum o faceam si inainte.
Prefer sa nu privesc, prefer sa nu vad, prefer sa nu ma gandesc, sa nu-mi amintesc, am uitat pana si cum arati.

Si apoi…apoi deschid ochii si vad, imi las mintea libera si imi amintesc, si vad fiecare gest, fiecare atingere, fiecare privire, mai ales fiecare privire, de la prima pana la ultima.
Nu vreau sa vad, nu vrea sa te privesc in ochi, nu vrea sa vad fata aia nevinovata, fata aia cersetoare si cum se misca a plans buza de jos.

Mainile moi si calde, parca le vad si acum, se intind spre mine si-mi prind fata intre ele…ochii se intalnesc si se privesc lung…ochii se inchid…chipurile se apropie…buzele se ating intr-o explozie de culori, de simtiri, de emotii…si-am uitat.



Tuesday, November 24, 2009

Draga Mos Craciun


De ce crezi tu oare ca iti scriu ?
Evident, cu acelasi scop cu care o face toata lumea, ca sa-ti aduc la cunostinta ce cadouri imi doresc.
Mi-as dori sa-mi aduci bucatelele de inima care au zburat in timp si un lipici rezistend care sa le tina impreuna.
Imi mai doresc niste curaj, uneori am mare nevoie de el, atunci cand pune lasitatea stapanire pe mine si nu sunt in stare sa o zic in fata, doar ca sa nu ranesc ceva ce oricum nu poate fi ranit.
Mai departe, as vrea sa pot ierta mai repede, sa pot ierta si uita lucrurile care nu mi-au placut. Oricum mereu o fac, dar imi ia prea mult timp, mai mult decat as vrea eu, mai mult decat ar vrea ceilalti.
Mai imi doresc sa pot trai sentimentele alea profunde la care tanjesc atata, imi doresc sa pic cu totul, sa ma topesc, sa ma treaca fiori si sa simt gadilaturi pe sira spinarii.
Imi mai doresc sa nu mai trec de la o extrema de alta, desi sentimentele sunt la fel de profunde in ambele situatii. Sa nu mai sufoc, in acelasi timp sa nu ajung sa ignor din dorinta de a oferi libertate
Imi doresc…sa stiu ce imi doresc, sa-mi definesc dorintele, sentimentele, planurile.

Scenariu 2

Isi soarbe linistita cafeaua

« E prea amar intunericul »

Nu va intelege niciodata graba oamenilor. Ei ii place sa savureze fiecare clipa, sa profite de orice minut, chiar stand degeaba tot profita de timp, de asta nici nu-i place sa poarte ceas. Are un ceas, dar e un ceas de buzunar, un ceas vechi care nu mai merge de ani buni. Da fapt nici nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Il tine atarnat la gat mereu, acum isi plimba usor mana peste el.

« Timpul nu este niciodata destul »

Chipul ei radiaza sub razele soarelui, si un zambet larg il face sa se lumineze si mai tare. Ceva o face sa se simta bine, o bine dispunde, desi nu stie exact ce. Nu, nu este cafeaua, niciodata nu i-a placut atat de tare. Ar putea sa fie soarele, ar putea sa fie fetita pe care o vede in piata alergand dupa porumbei, ar putea sa fie grupul galagios de tineri de afara.
Astea sunt lucruri care in mod normal o dipsun…si totusi nu este asta.

Mirosul de mosc déjà nu o mai deranjeaza. O deranjeaza insa privirea insistenta.
Ii aude vocea dar nu se poate concentra, mirosul a devenit brusc mai puternic.

« …camasa mea iti sta foarte bine »
« Camsa ta miroase a mosc, nu-mi place »
Rasul lui galagios se rostogoleste puternic, atragand atentia intregii cafenele, dar nu-l intereseaza.

« O vrei inapoi ? »
« Acum ?!? »
« De ce nu ? E a ta, si nu-mi place mirosul de mosc. »

Monday, November 23, 2009

Scenariu

Razele soarelui dansau usor printre crapaturile hubloului. Era prea vechi, prea ruginit sa mai poata face fata, iar razele jucause il lua in ras.
Incet s-au indepartat si au ajuns pana la chipul ei, i-au incalzit usor obrajii, buzele si ochii, care deranjati, se deschideau greoi. Incearca sa ii fereasca cu mana dar caldura incepe sa-i placa, si , in cateva miscari lente pe sub asternuturi, se trezeste.

Miroase a mosc, nu i-a placut niciodata mirosul asta. Ce contrast, soarele o mangaia placut dar mirosul asta ii deranjeaza simturile. Plimba privirea in jur si se pierde in necunoscutul camerei straine. Pe un fotoliu impunator zac hainele ei, aruncate haotic, geaca de piele cu tinte, pantalonii pana, un tenes zambeste ironic de sub pat asteptandu-l pe cel din coltul camerei, tricoul…nu e tricoul

« Trebuie sa-mi schimb viata »

Cu o miscare agitata apuca o camasa aruncata pe acelasi fotoliu impunator si o arunca pe ea, iese din camera tragand haotic de restul hainelor.

« Ah tu erai de vine, tu mirosi a mosc »

Nu e nimeni, doar ea, privind tematoare in jur, pasind cu grija, se indreapta spre usa

«Minunat, nu trebuie sa dau nici o explicatie si nici nu voi primi una, inca o noapte din care nu-mi amintesc nimic… »



Merge linistita pe strada fara o tinta, probabil se va opri undeva sa bea o cafea, ca doar e dimineata. Cafeneau din colt este perfecta si mmmm miroase asa de bine.
O cafea cu lapte aburind, un croiassant si o masa la geam, ce sa ceri mai mult. Priveste ganditoare la oamenii grabiti de pe strada, toata lumea e pe fuga, e agitata
« Oare de ce nu se opresc macar 5 minute sa admire decorul ? »

Se simte privita. Absolut deloc discreta intoarce privirea lovindu-se de cei mai negri ochi care o fixeaza de cand a intrat pe usa.

Pare plictisit de o tanara domnisoare prea vorbareata pe care de altfel o ignora total. Privirea ii este fixata pe ea. Ii zambeste discret, un zambet complice, aranjandu-si gulerul camasii. Se ridica incet cerandu-si scuze de la partenera lui de « discutie » si vine spre ea.

Ceata, intrebari, haos dilema

« Ne cunoastem »
« Probabil tu nu ma cunosti pe mine. De fapt nici eu nu te cunosc pe tine, dar camasa mea iti sta foarte bine »
****************************

Suna a scenariu de film, suna a poveste, a fantezie, a vis, a ce vrei , doar nu a realitate…pentru ca nu este realitate.
Nimic nu este real.


http://www.youtube.com/watch?v=l5O4Ek-0tlQ&feature=related

Efortul


Chestia asta nici macar nu merita efortul.

Imi pare rau, am zis un lucru si m-am comportat in contradictie. Dar trebuie sa intelegi, nu e totul atat de simplu, nu poate totul sa se rezolve ca prin minune, nu pot face vraji. Da-mi o zi, doua, trei. Lucrurile vor reveni la normal, iti promit, doar ca nu asa de repede cum poate te-am lasat sa crezi.

Da stiu, da te cunosc, da am stiut de la inceput dar asta este. Mereu stiu de la inceput si totusi niciodata nu ma pot abtine. Probabil si eu astept tot o magie, astept sa pocneasca cineva din degete si sa se intample. Evident, nici aici nu se va intampla magia aia.

Prietenii sunt prieteni oricum, asta am spus-o serios, si o sa vezi ca ma tin de cuvant, imediat de trece acel putin timp

Thursday, November 19, 2009

Eyes on fire - oricum nu are rost sa inteleg


Dormi ?
Dormeam, dar acum e dimineata

Nu stiu cine esti tu, dar ai trezit ceva in mintea mea, ai trezit niste amintiri.
Mesajele erau de genul asta, scurte si la obiect…nu avea cum sa fie, doar seamana « stilul ».Dar amintirea s-a trezit déjà. Si fac unele legaturi care mi se par putin bizare.

Mie chiar imi plac ochii aia, de fiecare data cand vad astfel de ochi sunt fascinata. Mi se parea ca e ceva obisnuit, si totusi nu este, vad rar asa ceva. Da, imi plac culorilea astea combinate, imi place cum arata impreuna, imi place raritatea lor, imi place efectul.
Mi-ar placea sa te vad, nu stiu exact de ce, poate tocmai pentru ca e imposobil, poate pentru ca imi e dor, oricum nu are rost sa inteleg.

Se zici ca de ce fugi de aia nu scapi. Mi-am creat o parere fixa despre regele junglei si m-am ferit mereu de el, mi s-a parut mereu antipatic si prea plin de el, prea mandru, prea increzator. Si acum am aceeasi parere, dar cumva se intampla ca, trecand peste partile astea negative, sa aiba un anume charm, sa aiba ceva ce ma fascineaza si reuseste sa ma atraga ca un magnet…Si totusi il dispretuiesc.



Wednesday, November 18, 2009

Now that we have all


A fost odata o dimineata racoroasa de vara. Am fost odata, intr-o dimineata racoroasa de vara, la mare. Atunci a inceput un nou capitol, atunci a inceput totul de acum.

Era o dimineata placuta, dupa o noapte lunga si incinsa. Eram inca active, si eu si ea, vroiam sa mai facem ceva, nu aveam nici o urma de somn. Ne plimbam de colo colo, poate chiar umpic haotic, desi acolo haosul e starea obisnuita.

Soarele incepea sa incalzeasca prea tare, asa ca ne-am retras la umbra, noi doua si micul nazbatios care era cu noi. Am ras, am ras mult, nu ma puteam opri din ras la giumbuslucurile pe care le facea, la nebunii pe care le spunea.

A fost prima data cand i-am vazut. Acolo, in umbra, printre butoaie de bere, sticle de alcool si cafele, acolo pe nisip, acolo unde a inceput totul. Trupurile innegrite de soare, o pereche de ochi caprui si una de ochi verzi, razand si ei de nazbatii, obositi, probabil dupa o noapte la fel de lunga ca si a noastra. I-am vazut atunci, acolo, si nici acum nu am uitat de prima data. Cum iti amintesti uneori lucrurile astea care candva pareau marunte…

Acum ne vedem toti impreuna, mai multi impreuna, si ma gandesc cum a inceput totul, atunci, acolo.
Si ii iubesc pe toti, pe fiecare intr-un fel anume, dar pe nici unul mai putin decat pe celalalt… Ieri as fi zis ca n-am iubit, nu iubesc si nu stiu cum este. Dar iubirea asta este mai puternica decat crezi tu.

Mi-au fost de ajuns cateva minute inainte de somn si o amintire ca sa-mi dau seama de asta


http://www.youtube.com/watch?v=8DRw1a4uNSg&feature=player_embedded



Tu le ai pe ele, eu te am doar pe tine…asta trebuie sa se schimbe

Monday, November 16, 2009

Ceva doar al meu


Am nevoie de ceva numai al meu.

Sunt o persoana egoista, dar in ultima vreme am impartit atata de multe lucruri ca nici mie nu imi vine sa cred, inclusiv lucruri pentru care de obicei imi ies cel mai tare din sarite.
Si totusi am impartit. Nu pentru ca as fi vrut asta, pentru ca nu mi-ar fi pasat, sau pentru ca sunt eu prea darnica, ci pur si simplu pentru ca asa a fost sa fie, pentru ca de unele chestii nu tragi sa le ai pentru ca le poti rupe.

Si am acceptat asta. Eu ! Daca iti vine sa crezi ca eu am putut lasa de o parte simtul proprietatii, eu, care il am atat de adanc in mine…am facut-o. Si poate o sa mai accept, desi nu cred ca mai rezist mult.
Déjà imi e dor de ceva al meu si doar atat. Imi vreau egoismul inapoi, vrea sa AM, eu si doar eu, sa nu mai impart, macar un lucru, macar acel ceva.
Nu vreau tot, nu-mi trebuie tot, doar acel ceva doar al meu, acel ceva unic, acel ceva deosebit doar pentru ca este al meu.

Cat despre cealalta parte, nu-mi pasa. Nu-mi pasa ce crezi tu, nu-mi pasa ce vrei tu. Si chiar daca impart ceva cu tine, tu pentru mine esti nimic, un foarte mic nimic…si sper ca te prinzi de asta fara sa iti spun.


http://www.youtube.com/watch?v=W5WxZNIpszs
Two faced bitches and unique man, these are a few of my favorite things.



Of course I am being ironic


But I still adore unique man

Friday, November 13, 2009

Ceva neobisnuit pentru blogul asta, dar ce mi s-a parut foarte dragutz :D

Un blog cu muulte fundaluri din desene animate

http://animationbackgrounds.blogspot.com/

Umbre de toamna


O seara rece de toamna, inca una din multele care vor urma, si totusi nu atat de rece pe cat ar putea fi. Doar o seara, inca o seara. Centrul orasului, de obicei atat de aglomerat, acum pare destul de pustiu, doar cativa oameni ratacesc in deriva. Ea insa are un scop, are o directie, si merge sigura intr-acolo, cu zgomotele puternice, inconjurata de verde si visand la nimic sau la nimicuri. Vibratiile telefonului ii intrerup sirul gandurilor.

"Unde esti ?"
"Pe drum, acum ajung "
"Asteapta-ma acolo"
"OK"

Se retrage intr-un colt, in plina strada luminata acolo e mai intuneric, e mai comod.
Castile acopera urechile cu acelasi zgomot puternic, mereu la maxim. O vede venind grabita, hotarata, dar ceva o opreste.

Nu e nimic, nu ma grabesc nicaieri, am tot timpul din lume

Umbre trec, umbrele alearga in jur.
Totusi o umbra sta, umbra ei asteapta. O alta umbra se apropie. O zareste fara sa ii dea vreo importanta « E doar inca o umbra grabita, ma va ocoli, va merge mai departe »
Dar umbra s-a oprit, umbra sta pe loc pana cand face un gest brusc…si totusi parca il astepta, parca stia ca asa ceva o sa urmeze.

Umbrele se privesc, umbrele discuta, umbrele se saruta, umbrele se imbratiseaza….ea le priveste…
Umbra ei e mica, umbra straina ii spune « Esti mica » iar umbra mica se ridica pe varfuri Umbrele nici nu o baga in seama, parca nici nu ar fi acolo, isi vad in continuare de treaba. Si totusi, totusi nu esti doar o umbra. Te vad, te aud, te simt. Nu, nu esti doar o umbra.
Umbra ta a stiut ca sunt aici si ti-a spus si tie.

Ritualul a luat sfarsit, umbrele isi iau la revedere cu inca un sarut…iar ea isi continua drumul.

Wednesday, November 11, 2009

Obsesie


Tu macar ai de ce sa te agati, tu macar ai un vis, o obsesie, o dorinta, oricum ai vrea sa-i spui. Eu in schimb, parca nu mai am nimic. Nimic palpabil, nimic tangibil, nimic real. Si asta nu ar fi grav, ca treci cumva peste bunurile lumesti, dar parca nu mai am chiar nimic, nici vise, nici dorinte, nici planuri, nici macar obsesii de care sa ma agat.

Realitatea mea se destrama in mii de fire, ca un pulover vechi si agatzat peste tot, imaginatia a luat-o si ea razna, parca s-a tampit, nu ma mai ajuta cu nimic. Vreau sa-mi imaginez ca totul e bine, vreau sa-mi imaginez ca sunt iubita, vreau sa-mi imaginez ca sunt indragostita, vreau sa-mi imaginez o viata perfecta…dar nici asta nu-mi mai reuseste.

Nu vrei tu sa devii noua mea obsesie ? Hai te roog ! Da-mi ceva sa ma bantuie, da-mi un motiv sa nu mai dorm noaptea, da-mi un scop sa ma zvarcolesc intre dorinta si suferinta.

Da-mi ceva, orice ! Acum !
Pana si weekend-ul a devenit neintersant, diminetile ma plictisesc, soarele imi este indiferent.
Hai sa-ti gatesc o cina cu sentimentele mele pierdute in ceatza. Poate nu e felul tau de mancare preferat, dar pun pariu ca o sa-ti placa.

Hai fii tu obsesia mea, hai hai !
Te roooog ! ;;)


Tuesday, November 10, 2009

Pe alt film


Nu-i asa ca iti plac filmele ?
Alea in care totul se termina mereu cu bine, in care toti oamenii devin fericiti, in care el ramane mereu cu ea, in care personajul principal ramane viu, chestiile siropoase si atat de departe de adevar.
Ei bine stiu ca-ti plac, eu insa le urasc.
Ce rost are sa te uiti la ceva ce chipurile reflecta realitatea cand totul e de fapt o minciuna ?
Nu va fi niciodata ca in filme, realitatea e cu mult diferita.

Si ma deprima sa-i vad pe toti fericiti cand eu vad atatea probleme in jur, sa vad cum totul se termina cu bine cand de fapt exista atatea piedici, si cum toti isi ating visul cand in realitate multi se duc fara sa fi ajuns macar aproape de el.

Ma amuza uneori, ma tin captiva, ma sperie, dar pana la sfarsit ajung sa ma enerveze…pentru ca sunt doar minciuni deprimante ce te fac sa speri intr-o viatza mai buna…pe care oricum nu o vei avea niciodata. Sunt niste basme de adormit copii, adaptate la vremuri moderne si aduse mai aproape de viata…dar raman tot basme.
Nu mai visa, incepe sa traiesti, sa te vad atunci ce mai zici.



http://www.youtube.com/watch?v=Yg_rf2d894k&feature=related


Monday, November 9, 2009

Danced with the devils in their beautiful buildings


Uneori iti pasa, alteori nu dai doi bani
Eu perefr sa imi pese, desi sa imi pese inseamna sa pun sentimente intense ce pot duce catre rani, mai mult sau mai putin adanci. Asa ca mie imi pasa, mie imi pasa mereu, mie imi pasa de fiecare data, mie imi pasa de toata lumea.
Si arat ca-mi pasa…dar aratand asta devin vulnerabila. Imi place sa-mi pese, imi place sa o arat, dar nu-mi place sa fiu vulnerabila.

Imi pasa, dar as vrea sa nu arat, sa ascund ce simt, sa arat poate indiferenta, poate neimplicata. Si uite ca-mi iese, rar, dar imi iese, pentru putin timp, dar imi iese.
Si totusi imi pasa. Poate ar trebui sa stii ca imi pasa, poate ar trebui sa vezi asta…sau poate nu.

Ei bine imi pasa !
Simt, ating, savurez, ma enervez, sufar, iubesc, urasc, dansez, TRAIESC !

Vino, ia-ma de mana si hai sa mergem
Priveste asa cum imi place sa te vad privind
Spune-mi ce imi place sa te aud spunand

Dar de unde stii tu ca imi place ?


Thursday, November 5, 2009

Stii seara aia?

Stii seara aia ?
Eu mai stiu cate ceva din ea, imi amintesc bucatele, secvente cand mai clare cand in ceata.
Imi amintesc frigul, nu am cum sa-l uit, m-a ros pe sub toata gramada aia de carpe, mi-a ros piele, mi-a uscat buzele si mi-a deschis apetitul…si apoi imi amintesc ca am uitat cat era de frig sau ca am ignorat total frigul, i-am facut vant cu o esarfa.
Imi amintesc aburii tari in tentativa de incalzire…nu cred ca au functionat dar stiu cat i-am cautat.
Imi amintesc zgomot mult zgomot, niste intrebari si apoi iar frig…si in frig dorinta, pofta…give it to me.

Hai afara
Stai sa-mi iau haina
Da-mi mana
Brrr
Si asta a fost…la naiba in ce hal tremur, e mult prea frig…déjà tremur si mai tare…déjà tremur prea tare. Ah nu, ma misc, ma zdruncin, ma batzai…

Iti e frig ?
Eu nu mai simt frig, dar tine-ma in brate, cred ca e doar o iluzie. si fac un gest nesabuit, un impuls nu stiu cum de ce
Vrei sa intram ?
Da hai ! si in minte, n-am vrut, scuze, nu stiu ce m-a apucat
Stai…………… (ba cred ca am vrut)

Azi am auzit o intrebare pe care n-am mai auzit-o demult si la care nu ma asteptam…la naiba, ce raspund?
Mai termina cu prostiile, inspira, calmeaza-te
E ok, ai, n-ai, ce mai conteaza ce ai sau ce crezi ca ai, e bine asa cum e, e numai bine

Hai sa nu mai dormim, oricum mai e putin si plecam


http://www.youtube.com/watch?v=IUGzY-ihqWc

Wednesday, November 4, 2009

Tine-mi culorile!




Uneori am senzatia ca imi pierd culorile, ca raman doar in alb si negru. E ca si cum mi s-ar strica televizorul, ca si cum ar arunca cineva cu clor pe mine, ca si cum o radiera magica mi-ar sterge nuantele.
Simt cum imi paleste nuanta rozalie din obraji, cum imi piere sclipirea din ochi, cum vorbele mele devin invizibile, cum gandurile ratacesc aiurea in pustiu…si ma simt handicapata, nu mai sunt intreaga, nu sunt eu.
O straina mi-a invadat corpul, o straina alb-negru isi face de cap cu trupul meu de parca as fi o marioneta, o faptura fara suflet m-a posedat, o fiinta fara culori. Si atunci ma aud strigand in gand, urland fara zgomot « Tine-mi culorile ! »

Alb-negru doare. Doare undeva in adancuri, nu la suprafata, nu e durere fizica.
Strang cu pofta din dinti, imi presez buza de jos intre ei si imi doresc sa simt gust metalic, sarat si rosu...dar nu-l simt, nu mai am simturi si nici forta sa musc atat de tare. Si chiar daca as face-o, fara culori nu as simti nimic.
Maine buzele mi se vor intinde si vor pofti lichid, maine buza de jos mi se va crapa de pofta, maine voi savura fiecare picatura din lichidul metalic.Pana atunci, alb-negru ma face sa ma simt un mic nimic.




Tuesday, November 3, 2009

Cum crezi?


Pentru asta sa-si asume creditele a anume domnisoara cu par rosu si rasucit ca de la ea am furat-o. Ea zice ca-s doar minciuni, eu zic sa se prinda lumea unde or fi minciuni.



  • Je Ne Veux Pas Travailler

  • imi place sa gatesc pentru prieteni cu sentimente si multe condimente

  • sunt dependenta de TV, mai putin de net

  • adorm devreme dar nu repede

  • si totusi nu-mi place sa-mi pierd timpul dormind, dar el ma obliga

  • vreau sa fiu Peter Pan

  • trag de varsta mea mai rau ca de guma de mestecat Hubba Bubba

  • imi place junk food-ul dar nu am contact cu el destul de des

  • uneori as vrea sa merg la psihiatru...sau psiholog, sau care e ala de oameni inca sanatosi

  • ador oamenii slabi dar cred ca pe Irina tre s-o hranesc curand sa nu cada pielea de pe oasele ei

  • le iubesc pe Sheeba si pe Mirto

  • candva nu o suportam pe alinatat aia mica, acum mi se pare adorabila

  • uneori am sarit calul (metaforic vorbind)

  • ma imbat prea repede si beau prea des

  • mi s-au uscat buzele de atat de des

  • nu vreau sa mi se termine balsamul de buze care miroase minunat :-s

  • in noptile lungi pana dimineata m-am imbatat cu miros de Amor Amor, acum detin Amor amor

  • mi se face dor de Predator

  • oamenii de pe strada ma cred nebuna, dar eu sunt normala

  • iubesc sa fiu indragostita

  • sufoc

  • uneori prefer sa nu stiu nimic, desi cand aflu sunt ofticata

  • imi place verdele

  • anul asta am fort prima data in Timisoara...si a for minunat :x

  • o sa fiu o mama buna...daca mai apuc asa ceva

  • mai vreau parfum cu miros de capsuni

  • sunt mult mai puternica decat par

  • joc foarte prost fussball si as vrea sa ma lasti sa invat si eu

  • sunt zgarcita si strangatoare

  • ador camera verde si nu m-as mai muta niciodata din ea

  • nu-mi plac vecinii, in general

  • daca as avea bani muuulti as cumpara o casa in care sa locuim cu totii

  • am fost minimalista

  • am avut o relatie de 4 ani jumate pe care am intrerupt-o din plictiseala

  • si inca una de un an pe care am intrerupt-o prea tarziu

  • vreau sa depasesc cele 3 luni fatidice

  • cand eram mica, am fost fan Michael Jackson si Queen

  • mi-as fi dorit 2 copii, un baiat si o fata, in ordinea asta

  • acum m-as multumi cu un copil...punct

  • nu am facut nici un avort...dar cred ca as face

  • mi-e frica de singuratate mai rau decat de moarte

  • nu ma omor dupa fumat

  • imi place sa ma imbrac dragutz dar uneori ma simt aiurea

  • nu pot sa am o "cea mai buna prietena" pentru ca am o sora

  • mi-ar fi placut sa am ochi albastri

  • sunt o bruneta undercover

  • imi place sa sochez cand imi schimb look-ul

  • muzica imi poate schimba starea de spirit...in bine sau in rau

  • n-am mai avut un prieten de varsta mea de mai bine de un an...si nici nu mi-e dor de asta

  • imi place sa ma pisicesc dar nu o pot face cu oricine

  • zambesc prea mult

  • imi place sa zambesc in momente intime, ceea ce uneori descurajeaza

  • mi-ar fi placut sa am un frate

Da' multe mai pot insira, gata ma opresc

Familia care ma?

Am trecut prin multe pana la varsta asta
Ce multe ?
Multe anturaje, multe grupuri de oameni cu care-mi pierdeam timpul, multe grupulete fericite, multe familii unite.
Da, multe familii. Exact asta vad in toate. Poate 5 oameni, poate 10, poate 27 intr-un tren catre Timisoara, totul se rezuma la familii.
Familii, dar nu alea naturale, nu alea pe care nu le poti alege ci alea pe care ti le creezi.
Fuck nu ma, nu prin casatorie, nu rude prin alianta, nu ma urmaresti.
PRIETENI, despre asta e vorba.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit in trecut, ma uit in prezent si asta vad mereu , asta vad peste tot.
Si pana la urma nici macar familiile astea nu ti le alegi tu singur, te cam aleg ele pe tine. Si ca in orice familie pe unul il iubesti mai mult decat pe altul…dar e o familie…si va leaga atat de multe…ne leaga atat de multe.
Imi place familia ta, imi placea familia voastra, iubesc familia noastra, frati, surori, unchi, matusi, mame, tati, nepoti si toate legaturile
Si nu ne pasa de ce zice lumea, nu ne pasa cum se uita ei la noi. Noi avem o familie mare, fericita, unita, noi ne iubim asa cum suntem, asa praf, asa bine, asa rai, asa terminati

Real

Si ce daca realitatea e dura ?
Si ce daca de multe ori doare ?
Si ce daca stoarce totul din tine ?

Crezi ? Gresit ? Nu are cum sa stoarca chiar totul.
Iti ramane stropul ala de visare ce te ridica
Iti ramane lumea ideeala la care speri
Iti raman lucrurile marunte cu semnificatii majore

Realitatea o suporti asa cum este si o indulcesti cu speranta, cu visul, cu uitarea.
N-o sa uiti mereu, are ea grija mereu sa-ti dea cate o palma sa te trezeasca
Dar ce mai conteaza, oricum ea isi vede de cursul ei iar tu de al tau

Let’s drink to this
And to Danielutza