Wednesday, September 29, 2010

Oameni de toamna




In dimineata asta ai vrea sa mai dormi. Ceasul suna dar nu e inca momentul sa deschizi ochii, o stii, o simti…si in plus, uite cat e de intuneric afara. Sa se fi stricat ceasul?

Nu, nu este el de vina…a venit toamna. Cu greu iesi de sub asternuturi si infrunti racoarea casei, dai cu ochii de cerul innorat si zgomotul insistent al ploii dese te aduce cu totul inapoi pe pamant. Inca nu vrei sa crezi ca vara s-a terminat, ca in locul soarelui esti intampinata de nori….dar trebuie sa infrunti toammna.


Si totusi toamna nu este atat de rea…uita-te in jur. Totul este frumos colorat, nuantele calde ale frunzelor parca te dezgeatza iar picurii nu mai par atat de reci. Oamenii din jur…ceva ii face mai frumosi in dimineatza asta. Parca si ei au fost treziti, la fel ca tine, la realitate, au fost scosi din letargie, din lesinul temperaturilor ridicat. Uita-te la ei, sunt rosii in obraji, sunt veseli, sunt colorati. Si-au scos cu totii prima garderoba de toamna, cea mai dragutza pe care au gasit-o printer hainele prafuite, si au pornit sa infrunte si ei toamna.


Dimineata asta ploioasa pare sa fi readus orasul la viata iar oamenii de toamna par mai frumosi.

http://www.youtube.com/watch?v=MulRaYDqLOU&feature=related

Oameni de toamna



In dimineata asta ai vrea sa mai dormi. Ceasul suna dar nu e inca momentul sa deschizi ochii, o stii, o simti…si in plus, uite cat e de intuneric afara. Sa se fi stricat ceasul? Nu, nu este el de vina…a venit toamna.
Cu greu iesi de sub asternuturi si infrunti racoarea casei, dai cu ochii de cerul innorat si zgomotul insistent al ploii dese te aduce cu totul inapoi pe pamant. Inca nu vrei sa crezi ca vara s-a terminat, ca in locul soarelui esti intampinata de nori….dar trebuie sa infrunti toammna.

Si totusi toamna nu este atat de rea…uita-te in jur. Totul este frumos colorat, nuantele calde ale frunzelor parca te dezgeatza iar picurii nu mai par atat de reci.
Oamenii din jur…ceva ii face mai frumosi in dimineatza asta. Parca si ei au fost treziti, la fel ca tine, la realitate, au fost scosi din letargie, din lesinul temperaturilor ridicat. Uita-te la ei, sunt rosii in obraji, sunt veseli, sunt colorati. Si-au scos cu totii prima garderoba de toamna, cea mai dragutza pe care au gasit-o printer hainele prafuite, si au pornit sa infrunte si ei toamna.

Dimineata asta ploioasa pare sa fi readus orasul la viata iar oamenii de toamna par mai frumosi.

Tuesday, September 28, 2010

A doua zi


A doua zi oamenii sunt ciudati…
Totul pare sa mearga mult mai simplu pana atunci, poate merge mult si bine, totul pare sa vina de la sine, replicile le au mereu pe varful limbii, se amuza, sunt destinsi, relaxati, totul merge struna…pana a doua zi…cand brusc se pierd.

Nu iti fie teama, e totul in regula. Poti spune orice, poti face orice, cu siguranta nimeni nu iti va taia capul pentru asta. Te-ai astepta ca oamenii sa fie mai relaxati a doua zi, dar abea atunci lucrurile devin complicate…cuvintele nu se mai leaga, ideile sunt incalcite, dorintele stau sub semnul intrebarii.

A doua zi oameni isi pierd increderea, a doua zi oamenii nu mai stiu cine sunt, a doua zi isi pierd cu toti identitatea, gandurile, cuvintele, dorintele...


Nu e nimic de pierdut si nimic de castigat…a doua zi oamenii ma amuza.



Thursday, September 23, 2010

Cantecul uscat de vant si ars de soare


People never fail to fail you

Unde este elementul surpriza?
Mi-am dat seama ce lipsea, supriza…. Vreau ceva nou, ceva uimitor, ceva la care nu ma astept.
Vreau ceva ce ma poate misca din prima, ceva la care sa ajung sa tanjesc, ceva care sa-mi provoace fiori.
Imi trebuie ceva de la care nu-mi poate distrage nimic atentia, ceva la care sa nu renuntz la primul hop sau la primul lucru care nu-mi convine, ceva pt care sa fiu dispusa sa fac compromisuri.
Vreau ceva sau pe cineva asa….mda….

Unii oameni au totul, vreau si eu o bucatica din el….
Vreau bucatica mea de viata de vis, vreau un strop de ideal, umpic de perfectiune, o raza de lumina printer frunzele toamnei.

Vreau sa zbor printer frunzele aramii, sa ating un nor cu varfurile degetelor, sa plutesc deasupra cladirilor gri….vreau cantecul uscat de vant si ars de soare



Friday, September 17, 2010

Univers paralel


Vise vise vise…haos, trezire brusca, vise ciudate….
Nu, chiar nu mi-a placut, chiar stiu ca a fost doar un vis…dar daca?
Nu, nu, stiu ca nu esti asa, stiu ca nu ai face asta vreodata, nu mie, nu asa….nu…

Visele, un univers paralel. Sunt tot eu, esti tot tu, aparent totul e la fel dar esentza poate fi atata de diferita. Te trezesti si pentru cateva secunde iti amintesti franturi….apoi totul se sterge pana cand clic….incet incet iti reapar bucatile.
Dar tu nu esti doar o frantura, tu esti cu totul un univers paralel.

Cateva secunde atata de intense, atat de reale, atata de pasionale si reale….doar un vis.
Si totusi eu nu sunt eu, iar tu nu esti tu. Eu exist tu…tu chiar nu existi, nici ca in vis, nici ca in realitate…pentru ca si realitatea aia e doar un vis.

Relaitatea mea e visul cuiva…visul meu e realitatea ta.

http://www.youtube.com/watch?v=kdZKhsk01kc

Monday, September 13, 2010

Voi, pamantenii, sunteti tare ciudati….


Oameni…cat de ciudati, cat de diferiti. ..

Un om caruia, fara sa stii, fara sa vrei, i-ai facut un rau, care fara sa stie, ti-a facut tie rau…si totusi bunatate, totusi lipsa de ranchiuna, totusi omenie. Fiecare are partea sa de vina, fiecare isi spune punctual de vedere…desi fiecare vede diferit numitorul comun.

Suntem atat de diferite si totusi semanam atata de bine….si oamenii sunt atat de ciudati…

Un om pe care il numesti prieten, un om pe care crezi ca il cunosti, la care tii si caruia nu i-ai face rau si probabil nu ti-ar face. Te astepti sa te cunoasca, macar atata de putin incat sa stie ca nu i-ai face rau…si totusi atatea concluzii gresite, atatea pareri nepotrivite si total absurd

Suntem atat de diferite si totusi semanam atata de bine….si oamenii sunt atat de ciudati…

Oameni pe care abea i-ai cunoscut, oameni pe care déjà ii cunosti si oameni pe care niciodata nu ii vei cunoaste, oameni pe care tu ii vezi intr-un fel dar ei sunt alttfel, oameni pe care tu ii vezi intr-un fel iar o alta persoana ii vede total diferiti, oameni care stii exact cum sunt dar tot ei iti pot da peste cap idea despre ei.

Voi, pamantenii, sunteti tare ciudati….

If you want the rainbow, you must to put up with the rain.


Thursday, September 9, 2010

Autumn Godess


Inca o zi pe final…inca un apus pe care il rateaza departe de cer…
Soarele déjà a disparut cu totul iar ochii ei se plimba deasupra blocurilor gri, deasupra strazilor zgomotoase, deasupra oamenilor prea ocupati pentru a se uita in sus. Nici o stea nu se arata…cerul e innorat si vantul pare sa se intetzeasca

Asteapta…asteapta cu atata pofta sa vada primul strop cazand in viteza si spargandu-se in asfaltul dur…asteapta sa simta multitudinea de stropi umezindu-i hainele si gadilandu-I pielea inca incinsa…asteapta ca vara sa devina toamna.
Poate uita in fiecare an cum este toamna, dar prima ploaie ii aminteste mereu ca fumul tigarii are alt gust in perioada asta.

Si priveste in continuare, pierduta in ganduri care mai de care mai adanci, mai tulburatoare
Printer nori apar chipuri, printer zgomote aude soapte, se simte zeita peste muritori si este gata sa le schimbe viatile cu un miracol…dar se trezeste la realitate, pentru ca in urmatoarea secunda sa se rataceasca in alt vis

Wednesday, September 8, 2010

Absolutul


M-au napadit ganduri de maturizare zilele astea, ganduri de seriozitate…pe care incerc sa le ignor ca sa treaca. Dar odata cu intoarcerea la munca, parca déjà sunt prea ocupata sa ma mai gandesc la asta.

A fost atata galagie…si totusi atata liniste in ultimul timp. Uneori zgomotul este atat de tacut si linistea atat de galagioasa…si nu mai stiu pe care ai alege-o din cele doua…asa ca mai bine nu alegi nimic, le lasi pe ele sa te aleaga pe tine. Si apoi ele isi fac de cap cu tine, te poarta de colo colo, de adancesc si mai tare in universal tau haotic iar tu te ratacesti din ce in ce mai tare. Nu mai exista cale de scapare, usile s-au incuiat si ferestrele au gratii.

Semeni…aduci umpic dar….dar nu poti fi…Ai fi doar o imitatie nereusita, doar o fatza similara. Nici macar nu ai acelasi zambet, culoare ochilor difera, gandurile tale sunt cu totul altele…esti prea departe de ideal….dar idealul cine l-a stabilit?
Numai tu esti devina, tu ai ales, tu ai cules, tu ai decis, tu ai setat absolutul spre care trebuie sa tinda toti cei din jur…tu esti absolutul…
Nu esti tu…sunt eu…