A road to nowhere

Drumuri intortocheate
Drumuri intretaiate
Drumuri incrucisate

Drumuri paralele

Care este subiectul aici ?
Subiectivismul

Hai termina, ce inseamna asta ?

Drumuri paralele nu chiar
Sensuri opuse mai degraba
Vezi ca mergi pe contra sens

Mereu o iau in sens opus, nu imi place jocul asta

Sa revenim la subiectul nostru
Aiurea, prostii, e trafic, e aglomeratzie

Hai la mare!!!

Shhh…nu se aude nimic, e mai bine asa

Ar fi total…total
Mai bine nu zice nimeni nimic.

http://www.youtube.com/watch?v=1echufIejTQ

Am obosit

Am obosit, iar am obosit.
Déjà sunt mereu obosita.
Liniste si pace…asteapta tu mult si bine.

Si daca ai obosit de ce nu iei o pauza ? Daca esti mereu obosita de ce nu renunti ?

Sa stii ca ma intreb si eu asta deseori. Oare cum ar fi sa renunt pur si simplu ? Cum ar fi sa nu-mi mai pese de nimeni si nimic si…sa dispar.

Si ce iti raspunzi ?

Ce imi raspund ? Imi raspund ca am fost mereu prea lasa. Mi-a fost mereu prea frica de asa ceva. Si apoi ma intreb iar la ce bun toata oboseala asta , ce rost are sa ma mai chinui ?

Si…vei fi in continuare lasa ?

Poate da, poate nu…
Cert este ca am obosit. Iar am obosit si m-am saturat sa fiu mereu obosita.
Ce rost au toate astea ? Pentru ce sa ma chinui cand oricum nu ma aleg cu nimic ? Pentru ce mai trag daca mereu sfarsesc ostenita ?

Undeva, candva, se vor termina toate astea…candva probabil nu-mi va mai fi frica...decat prea tarziu

http://www.youtube.com/watch?v=0HXrNbqU0uE

Prieteni…bine Doamne ca nu mai am si dusmani, asta imi mai lipsea.
Prieteni si familie, ei mereu saritori, mereu gata sa dea o mana de ajutor.
Mereu pregatiti cu o critica, mereu gata sa-ti scoata ochii pentru ceva, numai venin si muscaturi.
Nu inteleg de ce nu poate sa-si vada fiecare de treaba lui. De ce nu se uita fiecare mai intai in oglinda, de ce nu-si priveste fiecare gunoaiele din viatza, dar saritori fiind, se gandesc sa faca curatenie in viatza ta.
Nu ar fi unul alaturi de tine cand iti e bine, nu ti-ar zice unul « Ma bucur pentru tine, ma bucur ca iti este bine asa ». Doar fiecare isi da cu parerea, care mai decare mai cunoscator, care mai de care mai in masura.
De fiecare data aceeasi poveste, de fiecare data altii stiu mai multe decat tine si vor sa-ti conduca viata.
Luati-o fratilor…mie se pare ca nu-mi trebuie, voi v-ati descurca mai bine cu ea.

Concert

Concert punk mailto:hardcore@Suburbia Joi 16 iulie ora 20.00 -- KINGDOM (Hardcore - USA), DEAD VODS (Hardcore - Suedia), Nothing (hardcore-punk - Ungaria), Planbeer (Hardcore - Ungaria), Libido Wins (Screamo - Ungaria), Coercion (Hardcore-Punk - Ro) si Stoned Addams (Street Punk- Ro)
http://ro.tilllate.com/en/event/9462871

Morning elegance

Afara este inca destul de intuneric, desi se vad primele urma ale soarelui ce incearca sa iasa de dupa nori.

Devine constienta dar nu ar deschide ochii inca. Pe fundal se aude incet televizorul si din cand in cand cate un click de mouse. Deschide ochii, clipeste de cateva ori si ii inchide. Ridica capul, deschizand iar ochii. E tot acolo unde era si acum cateva ore, pe scaun, aruncand ochii cand la prostioarele de la televizor, cand la monitorul calculatorului.

Nu apuca bine sa faca o miscare si sunt deja unul langa celalalt, mana in mana, buzele se lipesc des intre ele, pe obraji, pe ochi, pe frunte si iar intre ele.

Schimba cateva vorbe, mai mult el decat ea. Ea este inca prea adormita pentru asta, dar asculta…inca pierduta in vise, asculta. Isi arunca amandoi ochii in cele doua suparfete lucioase cu imagini, impartasec pareri, unul mai obosit decat celalalt.

Doua tigari amarui in aerul racoros al diminetii, fumul se ridica spre soarele care devine din ce in ce mai puternic. Inca rasuna vorbe in tacerea diminetii. Este prea devreme.

Canapeaua ingusta le ajunge, o perna si doua fetze somnoroase. Mana in mana, buzele se lipesc des intre ele, pe obraji, pe ochi, pe frunte si ar intre ele. Alarme, ceasuri, telefoane, de s-ar putea opri toate…dar timpul nu vrea deloc sa stea si tot felul de sunete violente strica armonia diminetzii.

Iar a venit timpul. Parul incalcit, apa rece, mic dejun pe fuga, haine ravasite, dezordine in ganduri, pasi repezi, aglomeratie si nu vrea sa auda pe nimeni in jur.

http://www.youtube.com/watch?v=2_HXUhShhmY

Roz sangeriu

Trebuie sa recunosc ca mi se pare amuzant.
Mi se pare amuzant cum trecutul revine uneori in viatza noastra.
Cum trecutul isi arata « fatza » cu atata nonsalantza, de parca totul ar fi fost roz.
Roz ? Haha da, roz sangeriu.
Amuzant cum unii isi amintesc lucruri cenusii, iar altii le vad roz. Care o fi daltonistul in povestea asta?
De fapt fiecare a vazut in felul lui, cosmarul unuia poate fi cel mai frumos vis al altuia.

Ei bine, imi pare rau ca trebuie sa fiu atat de sincera, dar nu, nu a fost nimic frumos. Chiar a fost un cosmar, chiar a fost cel mai prost lucru din viatza mea, cel mai mare rateu.
Vrei sa auzi mai multe ? Nu cred.

Apreciez cel mai nesemnificativ gest frumos, imbratisez fiecare zambet, sorb fiecare cuvant frumos….macar cu asta m-am ales.

E ciudat
Uneori mi se pare ciudat
De fapt, nu sunt sigura, probabil nu e chiar ciudat.
Doar ca, incepand sa realizezi niste chestii, ai vrea sa nu fie asa. Iti doresti sa fie totul cum iti imaginai.

Si cum iti imaginai ?
Mh simplu…imi imaginam mai mult noroc de data asta. Imi imaginam mai multa intelegere, imi imaginam subiecte comune, imi imaginam atitudine pozitiva, imi imaginam atentzie.

Acum probabil imi imaginez alte lucruri…opuse.
Imi imaginez ?
Nici nu stiu cum ar fi mai bine, mai simplu….doar sa-mi imaginez (deci sa fiu « nebuna » ) sau sa fie adevarat (asta dovedind ca am mereu dreptate).

Sincer, as prefera nici sa nu fiu nebuna, nici sa am mereu dreptate.
E nasol sa ai mereu dreptate, serios.

The Opposite Side Of The Sea

Iar ne innecam in intuneric.
De data asta intunericul m-a plictisit...destul de grav. Eh da, e o exceptie, un exemplu de weekend de evitat. Mai sunt si d’astea, dar datoria e datorie.
Uite vezi, de asta nu ma omor dupa mersul acasa.

Of si imi este atat de dor.
Acolo iarba este mai verde decat aici…
- Ce-ai ma, ai innebunit ? Care iarba mai verde ?
- Bine bine, era doar un fel de a spune. Uite o sa reformulez «Acolo nisipul este mai fin »
- Eh asa mai vii de acasa.

- Of si cat de dor imi este.
- Stai linistita, inca iti va fi.
- Nu stiu ce sa zic despre asta, am in plan sa ne revedm curand.
- Si ? Crezi ca planul tau va merge ?
- Pei de ce n-ar merge ? Da, sunt sigura, ne vom vedea si ne vom strange in brate.
- Nu uiti ceva?
- Cum ar fi?
- Uiti ca a trecut timpul ? Uiti ca s-a schimbat situatia ? Uiti ca v-ati schimbat voi ? Stii doar ca o vei gasi altfel…
- Da, cred ca da, ma tem ca ai dreptate. Dar tot imi este dor de ea.

Buna micutzo ! Ce faci ? Nu vrei sa mergem iar impreuna ? Hai hai ia-ma de mana si sa alergam amadoua spre ea, sa ne bucuram impreuna de ea. Stiu ca si tu o iubesti, stiu ca si tie iti lipseste.

Tot imi este dor.
Vorbeam atat de frumos despre voi in trecut…vreau sa o pot face in continuare.
Stiu ca si voua va este dor de mine, stiu ca va este dor sa fim ca atunci…
E dimineatza…am obosit…iti odihnesti capul pe piciorul meu amortzit, imi plimb degetele prin parul tau incalcit, iar ea ne zambeste in fatza.

http://www.youtube.com/watch?v=xrPcuV0YQ0k

Dimineata nimic

E intuneric.
De ce e intuneric ?
Ah da, am ochii inchisi, e normal sa fie intuneric.
Ii deschid...nici acum nu e prea lumina, doar vaga o raza de la un felinar trece prin perdea.
Ceva lipseste…hhmm…ce oare ?
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, oricum nu vad mare lucru.
Mh inchid ochii la loc.
E iar intuneric, numai bun sa adorm la loc.
Gata stiu !
Deschid ochii brusc, lumina vaga, intind mana, nimic.
Ma intorc pe alta parte, nimic.
Da, asta era, nu este aici, nimic.
Astept cateva secunde, nu se intampla nimic.
Ma ridic, imi frec ochii semi-deschisi si fac cativa pasi, mai mult din instinct.
O usa inchisa (nimci noua), inca o usa inchisa (asta nu era asa).
Dincolo de ea lumini colorate si voci galagioase.
Ai adormit, ai tresarit…am iesit incet.

Tigara e amara si singura, vantul adie cam rece. Oricum maine va fi la fel de cald.
Nu am inteles nimic, si daca am inteles totusi ceva, as vrea sa nu fi inteles.

Trist vs agresiv

Uneori sunt pur si simplu trista.
Fara un motiv anume, fara vre un vinovat, fara o problema in sine, doar trista, melancolica, pierduta in ganduri neclare.

Uneori un lucru atat de mica ma intristeaza. Nu, nu esti tu de vina, nu, nu sunt nici eu de vina. E circumstanta, e mediul, e momentul de vina.

Uneori imi place sa fiu trista. Nu vad partea buna din asta, dar momentele astea melancolice imi fac totusi bine. Poate pentru ca dupa ele, bucurile capata alt sens, zambetele par mai frumoase, soarele e mai bland si cerul mai senin.

Uneori prefer sa fiu trista, prefer sa fiu tacuta, prefer sa tin pentru mine…astfel evit agresivitatea mea vesnica. Decat sa regret agresivitatea, prefer tristetea.

http://www.youtube.com/watch?v=mbpE1rVMq90&feature=PlayList&p=38D6BD8F0487703C&index=3

Paharul si prietenul sau

Seara torida de vara, intunericul inca nu a pus stapanire pe oras. Caldura insa topeste totul, ne acopera, ne intoarce pe toate partzile pana ne amortzeste de tot.
Ne ascundem intre patru pereti la inaltime intre geamuri deschise si curenti de aer racoros. Azi ne-am rupt putin din amortzeala aruncandu-ne intr-o agitatzie amuzanta…mai mult pentru tine decat pentru mine (chicoteli).

Dar amortzeala isi spune iar cuvantul si ne prefacem atenti la cutia cu imagni colorate.
O privire si o savurez.
O atingere si profit de ea.
Gandurile, imaginile, simtzirile, totul se amesteca si incerc sa exprim…este atat de greu sa exprimi binele, placutul. Oricum nu este nevoie sa-ti spun nimic, stii déjà asta, trebuie sa stii asta, sper ca stii asta. Cuvintele ma imbata si nu le pot raspunde decat cu un zambet naiv si un chicotit.

Imi dai si mie din cuvintele tale ?
Mh nu, lasa, e bine asa.
Nu ai nevoie de cuvintele mele, cuvintele mele sunt fade, ar fi prea slabe sa exprime ce imi doresc de fapt.
Asculta-mi chicotitul, priveste-mi zambetul, asculta-mi respiratia si trezeste-ma brusc din somn, fa-ma sa tresar.
Nu ai nevoie de vorbele mele, nu ai avea ce face cu ele. Toate astea in schimb iti pot spune mai multe, trebuie doar sa stii sa le asculti.

http://www.youtube.com/watch?v=q6obQeRzJK4&feature=related

Urasc obstacolele.
Urasc cand cineva sau ceva mi se opune.
Urasc cand mi se taie calea si imi sunt incurcate planurile
Urasc cand cineva se baga in treaba mea.
Urasc sfaturile nesolicitate.
Urasc parerile necerute.

Urasc chestiile de genul asta si devin agresiva.
Oricat de calma as fi, la astfel de faze ma posedez.
Nu vrei sa ma vezi posedata.
Poate m-ai vazut déjà asa, poate nu, dar sigur nu-ti va placea.

Lasa-ma sa-mi vad de treaba, fara sa ma incurci

Probabil totul se intampla cu un motiv.
Raul poate deveni brusc bine, lacrimile se pot transforma subit in zambete.

Nu poti evita inevitabilul, asta e sigur. Desi uneori incerci fara sa-ti dai seama, nu vei reusi. Ma bucur totusi ca ai fost tu si n-am fost eu.

Soarele rasare mereu, azi de aici, maine de dincolo, dar tot rasare. Pana si vara asta caniculara mai simte din cand in cand briza racoroasa, desi nu o asteptai.

Stiai ca suedezii sunt exotici ?

Exista lucruri pentru care nu gasesti explicatii, definitii si comparatii.
Exista lucruri care pur si simplu iti plac dar nu poti descrie asta.
Exista lucruri pentru care cuvintele nu sunt de ajuns.
Exista lucruri care-ti pot placea si exista lucruri pe care le poti iubi.
Exista lucruru care sa-ti displaca si exista lucruri pe care le poti ura.
…si nu te poti exprima…

Exista dorintza si teama.
Exista « a avea » si « a pierde »
Exista « a dobandi » si exista «a cersi »
…si nu te poti exprima…

Once upon a time...happily ever after

A fost odata ca niciodata…Sa fi fost, sa nu fi fost ?! Ha, basmul seamana cu o dogma. “Crede si nu cerceta”. De parca ai avea cum sa cercetezi asta.

Sa cercetezi daca a fost odata ca niciodata ? Ce ciudatzenie ar fi
Sa verifici stiintific daca au existat zane si balauri, sa afli lucruri despre spiridusi, sa descoperi ce minuni faceau vrajitoarele, eu zic ca ar fi in van, de parca ai incerca sa-l gasesti pe Big Foot sau sa-i intalnesti pe extraterestri.

Mai bine sa lasam basmele asa cum sunt ele, sa le lasam acolo unde sunt ele, pe taramul fanteziei, ca stau bine. Si insist, hai sa le lasam acolo, sa nu mai credem in Fat Frumos, in Cheshire cat, in printese minunate si cuminti, in Ileana Cosanzeana, in cai albi sau inorogi, in spiridusi si pestisori aurii, in finaluri fericite si vieti minunate « pana la adanci batraneti ».

Acum fie, hai, poate pastra fiecare cate un personaj de basm, asa, ca un prieten imaginar. Va dau eu voise asta, dar sa-l alegeti cu grija, cine stie cand va poate invada realitatea.

Imi era dor de tine, acum cateva zile imi era dor de tine.
Ai facut tu bine ce ai facut, ce faceai…dar te-am dat pentru….te-am dat, nu mai conteaza.

Orgolii, mandrii sau mai simplu, dezinteres si distantzare…si am ajuns sa-mi fie dor asa uneori. Da, e bine fara obligatii, fara explicatii, doar cu o prezentza prietenoasa care stie sa te tina in bratze, cand si cum.

Imi e dor uneori, de senzatia aia de sigurantza neconditionata, de liniste, in care nimeni nu cere mai mult decat i se ofera. Nopti in care vezi sticlind ochii in intuneric, in care nu e niciodata prea frig sau prea cald.

Am tacut, nu am fost unde trebuia cand trebuia….o tacere deranjanta, un moment de egoism si o iau de la capat.

Intelegeai totul si mereu aruncai cate un cuvant...probabil ai intelege si acum dar cred k te-ai oprit

Ochi subterani

Intr-o seara mergand singura spre casa am realizat ca ei sunt mereu acolo.
Ei au vazut fiecare poveste, fiecare idila care a trecut pe acolo.
Ne-au vazut tinandu-ne de mana, m-au vazut singura, m-au vazut inconjurata de prieteni in cele mai euforice stari.

Ochii aia vad tot, te vad si pe tine, au vazut atat de multe bucatzele din viata ta incat ar putea scrie o carte. Dar n-o fac. Ochii aceia pastreaza totul pentru ei, desi prin ei ne vad si altii.

Povestile raman acolo, sub pamant, in intuneric, iar ochii care-i insotzesc povestesc mult prea putin ca sa merite, sunt prea supreficiali ca sa vada in adancuri.

Ploaie...Vara...Tei

Ploua…

Ploua prea mult in ultima vreme, a curs prea multa apa zilele astea.
Dar ploaia accentueaza mirosul ce isi face incet simtita prezentza.
Deocamdata e vag, florile abea se deschide, mirosul se lupta sa razbata in jungla de asfalt. Il percepi doar daca intr-adevar te intereseaza. Mai e putin si isi intra in drepturi.

Asfaltul umed, praful s-a ridicat si s-a imprastiat in particule minuscule. Se va usca curand sub razele soareleui, va fi totul ca inainte. Miroase a praf umed si a flori…vag miroase a flori de tei.

Imi place, intotdeauna mi-a placut mirosul de tei. Dar sensul lui s-a schimbat acum. Candva, insemna ceva, acel ceva…acum, e doar mirosul inceputului de vara. « Doar » suna atat de crud.

Am senzatia ca istoria se repet intru catva. Scantei, agitatie, sentimente, nervi…si apoi vara. Si vara dezorganizare totala, inceput de nimici, lipsa de sfarsit, continuitate permanenta. Acum chiar vine iar vara. Esti pregatit pentru ea ?

Buna ?Ce faci ?
Bine, si eu pe afara

Unele lucruri trec asa repede si usor, ca o ploaie de vara, ca o adiere de vant, si apoi ramane vara in splendoarea ei. Ma bucur ca nu te-am urat...nu o voi face, nu am de ce...efortul ar fi prea mare