Thursday, December 24, 2009

Raza mica

Uneori o raza mica de soare poate sa-ti ridice moralul.
O raza mica de speranta mi-a ridicat moralul, desi am tras concluzia ca asta a fost cel mai prost an din viata mea.
Cum am spus de atatea ori, gesturile mici sunt cele ce conteaza cel mi mult, pentru ca un gest mic, o vorba blanda, o imbratisare calda m-a scos putin cu nasul din marea depresie plina de ura

Soo...maine e Craciunul, azi drumul spre casa. Craciunul asta nu vine cu mare entuziasm, dar vine si nu poate fi ocolit, asa ca o sa profit de ce se poate profita din el...si mai departe vedem.

Tuesday, December 22, 2009

Inca un post cu ura

Si ce te faci ca nu oamenii din jurul tau iti gresesc ci iti gresesti tu singura ?
Cum e cand ti-ai facut-o de una singura, cand te-ai aruncat de buna voi de la fereastra, fara ca macar sa ti-o ceara cineva…

Ce stii tu…nu stii nimic…lucrurile astea iti sunt total straine, habar n-ai despre ce vorbesc oricum…Si oricat te-ai stradui sa intelegi, tot nu vei reusi .
De ce ? Pt ca tu vei aplica vorbele mele la tine, la propria ta perceptie, la propriile tale trairi…de asta iti place sa imi sorbi cuvintele, pentru ca te identifici cu ele…sau ti se pare ca te identific…pentru ca suprapui povestea ta peste a mea si o transformi in ceva al tau.

Ei bine povestea asta nu e a ta, nu are a face cu tine ci doar cu mine…pentru ca sunt egoista, uite de aia…Pentru ca ma arunc singura in gol, pentru ca ma imping singura de pe cladiri inalte, pentru ca imi place sa ma aud spargandu-ma in mii de bucati pe asfaltul rece…imi place sa ma aud pe mine, nu sa te vad pe tine facand asta.

Si cum sa-ti ceri iertare tie…propriei tale persoane…si cum sa te ierti vreodata…
Vrei sa-mi dai un sfat ? Nu te retine nimic, fa-o…dar nu uita ca e povestea mea, nu te mai raporta la tine…

Eu ma sparg in mii de bucati fara sa ma sinucid, eu cad de pe cladiri fara sa mor…fara sa mor de tot…Ca de murit tot mor…dar incet, in chinuri, in dureri, in suferinta…in tacere.

Nu, nu e o nota negativa, nu e depresie, nu e ceva plumburiu, bacovian…sunt doar niste idei…din prea multele mele idei…si din prea multele puncte de suspensie din perioada asta a viatii mele…


Nu mor…si totusi s-a terminat…inainte chiar de a incepe…

Monday, December 21, 2009

Urasc sa simt ca traiesc

Urasc iarna…Urasc frigul, urasc gerul, urasc viscolul, urasc gheata, urasc zapada…URASC IARNA.

Urasc oamenii prea euforici, urasc sa-i vad atat de veseli de parca ar fi castigat la loto, urasc cuplurile exagerat de siropoase care isi impart nume de alint si saliva in exces, urasc sa vad copiii fericiti pe sanii…Urasc Craciunul, urasc sarbatorile si reuniunile de familie, m-as izola intr-o pestere calduroasa departe de oameni…de toti oamenii.

Ce am adunat intr-un an ? Rahat, mult rahat imputit.
Am muncit pe rupte si m-am ales cu praful de pe toba, cu un calificativ prost, cu salariu stagnant si fara prima in perioada asta. Am dat prea mult si n-am primit nimic in schimb.
Alte reusite pe anul asta ? Da clar, cum sa nu, toata in aceeasi nota pozitiva, stres, nervi, suparari, timp pierdut aiurea.

Si de la ce toata ura asta ? Ce mai conteaza ? Pe cine intereseaza ?

Iar urasc, n-o sa uit niciodata cum se face asta, se pare ca incep chiar sa ma perfectionez.

Scenariu 4

E frig…zapada deja s-a transformat in mocirla…amandoi urasc asta. Dar cand incerci sa construiesti ceva, vremea nu poate fi o piedica, nu pentru ei.
Intunericul a pus deja stapanire pe oras de ceva timp.

O cafenea cu geamuri mari, prea luminata pentru gusturile lor, dar calduroasa. Lui ii trezeste amintiri, ei ii este incomod.
Ceva este diferit, pana acum totul a mers de la sine, fara piedici, fara retineri…dar aburii alcoolului isi facea de cap…normal ca era totul mai simplu. Acum par timizi, se fastacesc, au ramas fara cuvinte.

Un espresso mic
“Cu lapte?”
Da, cu lapte
Si un ceai cu…”
Ia-ti verde
…vanilie. Prefer ceaiurile aromate

Hmm as fi zis ca bei cafeua neagra, simpla tare
Asa o beau, fara lapte, fara zahar
Dar…ai cerut lapte…”
Am cerut lapte?!...n-am cerut lapte
Nu cred ca mi s-a parut…as zice ca ai cerut lapte

Atmosfera se destinde incet incet, mainile se dezgheata, fastaceala dispare si totul vine natural cand buzele se ating.
Discutiile sunt intrerupte de prezenta unor fete cunoscute…
Nimicuri, vorbe goale, vorbe simpla...

Wednesday, December 16, 2009

Scenariu 3

In casa e cald si bine, nu-i vine sa iasa de sub asternuturi. Se rasuceste pe o parte, se rasuceste pe cealalta dar somnul pare sa-l fi parasit. Deschide lenes ochii…camera e destul de intunecata….e si normal, e ora 7…dupa-amiaza. De ceva vreme viata lui e un haos total, cineva a dat totul peste cap, cineva i-a cutremurat universul perfect.

Daca tot m-am trezit, as putea sa ma ridic

Patura zboara violent, cu un salt e in picioare si gata de orice. Intinde mana spre noptiera, isi ridica ceasul si bratara de piele, si culca o poza inramata.
Un dus rapid, un rand de haine apucate din gramada si e gata sa iasa. Aruncand o privire pe geam il trece un fior

Pana la urma a venit si iarna…cam mult alb pentru gustul meu

Drumul e putin aventuros, rotile aluneca pe soseaua ingetata de prima zapada.
Aceeasi cafenea il asteapta primitoare, aceleasi geamuri aburite, acelasi miros de tutun, aceleasi fete. Priveste pe geam la micile troiene luminate de felinarele galbene…mintea ii zburda aiurea.

Aceeasi demoni, aceleasi himere il bantuie. Lupta cu ele de ceva vreme dar inca nu s-a vindecat…si stie ca trebuie sa lupte singur. Este lupta lui, nimeni nu-l poate ajuta, nu poate cere ajutorul nimanui…intr-o zi…

Telefonul zbarnaie pe masa cateva secunde…un mesaj…zambeste dar nu se grabeste sa raspunda

Poate mai tarziu…”

Raspunde totusi mai tarziu, cu acelasi zambet strengaresc pe fata. Inca un mesaj, inca unul si inca unul…o serie de mesaje il fac sa zambeasca, sa-si ridice moralul, sa scape pt putin timp de demoni.

Isi aminteste

Si vine Craciunul…ce dragut…Dar tu ai defecte?”
Un chicotit copilaresc “Crezi ca ti le-as spune?”
Da, ai dreptate, va trebui sa le aflu


(Si Craciunul pare umpic mai aproape, iar cadoul de sub brad e aproape in bratele mele.)

Tuesday, December 15, 2009

Sa vrei


Cand imi pun ceva in cap merg pana la capat, cand imi fixez o tinta merg drept spre ea.
Asta fac si acum…am o tinta incantatoare, e ca dimineata de Craciun pe care o astepti nerabdator inca de la inceputul lunii.
Faci planuri, pregatiri, liste, totul pana vine ziua aia, totul ca sa ajungi la ziua aia. Si ador dimineata aia, cand ma trezesc devreme, déjà din instinct, si alerg sa vad ce gasesc sub brad.
Si partea amuzanta este ca mi-am fixat tinta chiar la inceputul lunii, si cu apropierea Craciunului ma apropii si eu de ea.

Aflu mai multe, descopar mai multe, ma incanta din ce in ce mai mult cadoul de sub brad invelit in hartie colorata si legat cu funda. Arata minunat, cu siguranta dincolo de amablaj voi gasi ce mi-am dorit. Si ambalajul il descoper mai indeaproape, mai in detaliu pe zi ce trece…si totusi ceva ma sperie, ceva ma pune pe ganduri, ceva imi umbreste sperantele si placerea.

O sa pot duce povara ?
O sa pot face fata ?
O sa ma ridic la inaltime ?
O sa fiu destul de buna ?

« Simpatica ca de obicei… »
« Aveai dubii ? »
« N-am avut nici o secunda… »
« Am vrut sa ma asigur »…pentru ca eu am…si nu sunt legate de tine…ci de mine…Un lucru totusi stiu…as putea sa fac ceva bun pentru tine, de asta sunt in stare…daca tu iti doresti intr-adevar asta. Trebuie sa depui totusi umpic efort…SA VREI


http://www.youtube.com/watch?v=7hdL65J8m9A

you should see RockNRolla

Friday, December 11, 2009

Sa ai un somn minunat


Totul incepe placut…placut si lent…cu asteptare…cu suspans…cu cuvinte dragute.
Dar tot ce incepe are si un sfarsit. Si sfarsitul vine incet.
Uiti incet privirea, uiti incet vocea, uiti parul ciufulit, uiti incetul cu incetul totul.
Si te simti in siguranta in uitarea ta…pana cand…pana cand ceva trezeste iar totul.
Un ceva mic, nesemnificativ pentru altii. O vorba blanda, o privire dragastoasa, o atingere tandra si totul revine la viata.

Si tot asa, totul re-incepe. Si inca o data, tot ce are inceput are si un sfarsit.

Si atunci la ce bun sa incepi ceva daca oricum se va termina ?
Si totusi mereu ii gasesc rostul, mereu gasesc un motiv.

Sa ai un somn minunat

Wednesday, December 9, 2009

Credeam ca ma transform in Grinch




Craciunul miroase a brad, a lumanari aprinse, a ger si nasuri inghetate.
Craciunul miroase a bucate traditionale, a sarmale, a cozonac, a fripturi.
Miroase imbietor a portocale, a scortisoara, a turta dulce si ciocolata.
Sarbatorile miros a veselie, a familii reunite, a prieteni dragi aproape.

Craciunul este rosu, este verde, e argintiu, auriu si alb, este colorat si luminos.

Oarsul se imbraca de sarbatoare, luminile s-au inmultit peste noapte, podoabele au inceput sa se insire in vitrine.

Credeam ca ma transform in Grinch, se pare ca m-am inselat. M-am testat cu un sir de cantecele, cu beculete in casa, cu o mancare in stilul caracteristic si am alungat micul hater ascuns sub blana verde.






Monday, December 7, 2009

Un nor


In urechi imi suna niste clinchete si o voce calda. Undeva in fundal aud degete alergand pe tastaturi, din cand in cand cate o voce ratacita. Fiecare isi vede de imaginile din fata ochilor.

Sus, printre nori, o urma de soare se lupta sa iasa…nu cred ca va reusi.
Cate un falfait de aripi sparge monotonia cerului.
In jos totul e gri…prea gri…prea rece.
Dar astepta urma aia de soare.

Vreau sa fie cald, vreau sa ma incalzeasca ceva, vreau o noutate, dar o noutate care sa dureze mai mult de cateva ore.

Norul ala parca e rupt dintr-un scenariu de film, dintr-o pictura. Daca as avea ceva talent as incerca sa-l reproduc…dar nu am…


As vrea sa locuiesc printre nori
M-am inselat, soarele a reusit sa razbata

Secrete si mistere

De ce am venit aici ? Nu nu nu, acum o sa se inteleaga gresit. Nu e ca si cum n-as vrea sa fiu aici, doar ca nu as vrea sa se cunoasca.


Un zambet secretos, partinitor, complice…imi place. Imi place doza de mister, imi place suspansul din punctele de suspensie, imi place asteptarea…asta e partea cea mai placuta.
Desi nerabdarea vibreaza, desi sunt mereu prea curioasa, desi parca as vrea sa se intample totul odata, sa fiu coplesita…cu toate astea, asteptarea face totul mai placut.

O stare proasta ? O stare neplacuta ?
Asta se trateaza, daca intr-adevar vrei sa scapi de ea. Dar trebuie timp, trebuie rabdare, trebuie efort.
Esti dispus sa depui efortul ? Sa te lasi ajutat ? Sa treci peste chestiile neplacute ?

« Cum ai ajuns fix tu acolo ? »

Monday, November 30, 2009

Tarziu e prea putin spus


Pentru unele lucruri este prea tarziu…este prea tarziu déjà de multa vreme.
Nu mai imi spune asta, nu-mi mai spune nimic, oricum lucrurile nu se vor schimba. Nu este o scuza ca nu le aud direct din gura ta, indirect este acelasi lucru…doar mai las.
Toti am avut sansele noastre, daca nu am profitat de ele asta este. Unii pot fi mai norocosi si sa primeasca a doua sansa, pentru altii insa, e déjà prea tarziu din secunda doi.

Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat. Problema este ca, atunci cand pui un anumit gen de punct, incepi sa vezi toate defectele pentru care pana atunci nu aveai ochi. Si cand defectele alea cresc in numar, sunt evidentiate zilnic, de toata lumea…tarziu e prea putin spus.

Toata lumea are o sansa. Nu o a doua sansa, ci acea prima sansa, cand iti incerci norocul, cand iti fortezi soarta, cand poti dovedi ce ai de dovedit. Totusi, daca te misti prea incet, risti totul…la fel si daca te misti prea repede.

Si pentru cei care au preferat liberatea, pentru cei care ai vrut mai mult timp, pentru cei care nu au luat a doua sansa cand li s-a intins o mana…ei bine, pentru ei tarziu e prea putin spus.

Nu le mai spune, nu imi vor mai spune…si crede-ma, va fi mai bine.
E prea tarziu sa plangi dupa laptele déjà varsat.

Friday, November 27, 2009

Puppy eyes


N-am nevioe de asta, n-am nevoie de tine, nu va vreau pe voi.
Of cand vreodata o sa intelegeti ?
Degeab insisti, insistenta nu face decat sa ma scarbeasca. Bine, poate exagerez, dar in nici un caz nu ma face sa devin interesata.
Si cine v-a zis voua ce ne plac baietii bun ? Poate mami ? Poata surioara ? Poate o prietena ? Invatati sa nu le mai credti, treceti peste nvataturile astea.
Vrei s-o tii in puf, sa te porti frumos, sa fii printul ei pe cal alb ? Ok, ai timp destul pentru asta…dar dupa preludiu, dupa dansul imperecherii, dupa ce reuseti s-o prinzi in plasa. Pana atunci, fii tu baiatul rau, fii tu inacesibil, trezeste-i interesul.

Pana si aici mai e ceva la mijloc…poate chiar nu esti genul ei, opate chiar nu te vede asa. Dar daca joci in continuare rolul de catel, nici macar nu vei afla asta.

De ce te invat asta ? Nu ? Nu te-ai prins inca ? E clar, deschide ochii, ia-ti si o pereche de ochelari si ia lectii de citit printre randuri, de citit printre vorbe…pentru ca mie imi plac vorbele interpretabile.

Wednesday, November 25, 2009

...si-am uitat


Neah, mie nu-mi pasa, eu nu vorbesc despre asta, nici macar nu ma gandesc la asta.
Uite ca a trecut, trece mereu repede, trece cu un pahar de apa.
Da uite-ma, sunt eu, rad, dansez, cant, asa cum o faceam si inainte.
Prefer sa nu privesc, prefer sa nu vad, prefer sa nu ma gandesc, sa nu-mi amintesc, am uitat pana si cum arati.

Si apoi…apoi deschid ochii si vad, imi las mintea libera si imi amintesc, si vad fiecare gest, fiecare atingere, fiecare privire, mai ales fiecare privire, de la prima pana la ultima.
Nu vreau sa vad, nu vrea sa te privesc in ochi, nu vrea sa vad fata aia nevinovata, fata aia cersetoare si cum se misca a plans buza de jos.

Mainile moi si calde, parca le vad si acum, se intind spre mine si-mi prind fata intre ele…ochii se intalnesc si se privesc lung…ochii se inchid…chipurile se apropie…buzele se ating intr-o explozie de culori, de simtiri, de emotii…si-am uitat.



Tuesday, November 24, 2009

Draga Mos Craciun


De ce crezi tu oare ca iti scriu ?
Evident, cu acelasi scop cu care o face toata lumea, ca sa-ti aduc la cunostinta ce cadouri imi doresc.
Mi-as dori sa-mi aduci bucatelele de inima care au zburat in timp si un lipici rezistend care sa le tina impreuna.
Imi mai doresc niste curaj, uneori am mare nevoie de el, atunci cand pune lasitatea stapanire pe mine si nu sunt in stare sa o zic in fata, doar ca sa nu ranesc ceva ce oricum nu poate fi ranit.
Mai departe, as vrea sa pot ierta mai repede, sa pot ierta si uita lucrurile care nu mi-au placut. Oricum mereu o fac, dar imi ia prea mult timp, mai mult decat as vrea eu, mai mult decat ar vrea ceilalti.
Mai imi doresc sa pot trai sentimentele alea profunde la care tanjesc atata, imi doresc sa pic cu totul, sa ma topesc, sa ma treaca fiori si sa simt gadilaturi pe sira spinarii.
Imi mai doresc sa nu mai trec de la o extrema de alta, desi sentimentele sunt la fel de profunde in ambele situatii. Sa nu mai sufoc, in acelasi timp sa nu ajung sa ignor din dorinta de a oferi libertate
Imi doresc…sa stiu ce imi doresc, sa-mi definesc dorintele, sentimentele, planurile.

Scenariu 2

Isi soarbe linistita cafeaua

« E prea amar intunericul »

Nu va intelege niciodata graba oamenilor. Ei ii place sa savureze fiecare clipa, sa profite de orice minut, chiar stand degeaba tot profita de timp, de asta nici nu-i place sa poarte ceas. Are un ceas, dar e un ceas de buzunar, un ceas vechi care nu mai merge de ani buni. Da fapt nici nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Il tine atarnat la gat mereu, acum isi plimba usor mana peste el.

« Timpul nu este niciodata destul »

Chipul ei radiaza sub razele soarelui, si un zambet larg il face sa se lumineze si mai tare. Ceva o face sa se simta bine, o bine dispunde, desi nu stie exact ce. Nu, nu este cafeaua, niciodata nu i-a placut atat de tare. Ar putea sa fie soarele, ar putea sa fie fetita pe care o vede in piata alergand dupa porumbei, ar putea sa fie grupul galagios de tineri de afara.
Astea sunt lucruri care in mod normal o dipsun…si totusi nu este asta.

Mirosul de mosc déjà nu o mai deranjeaza. O deranjeaza insa privirea insistenta.
Ii aude vocea dar nu se poate concentra, mirosul a devenit brusc mai puternic.

« …camasa mea iti sta foarte bine »
« Camsa ta miroase a mosc, nu-mi place »
Rasul lui galagios se rostogoleste puternic, atragand atentia intregii cafenele, dar nu-l intereseaza.

« O vrei inapoi ? »
« Acum ?!? »
« De ce nu ? E a ta, si nu-mi place mirosul de mosc. »

Monday, November 23, 2009

Scenariu

Razele soarelui dansau usor printre crapaturile hubloului. Era prea vechi, prea ruginit sa mai poata face fata, iar razele jucause il lua in ras.
Incet s-au indepartat si au ajuns pana la chipul ei, i-au incalzit usor obrajii, buzele si ochii, care deranjati, se deschideau greoi. Incearca sa ii fereasca cu mana dar caldura incepe sa-i placa, si , in cateva miscari lente pe sub asternuturi, se trezeste.

Miroase a mosc, nu i-a placut niciodata mirosul asta. Ce contrast, soarele o mangaia placut dar mirosul asta ii deranjeaza simturile. Plimba privirea in jur si se pierde in necunoscutul camerei straine. Pe un fotoliu impunator zac hainele ei, aruncate haotic, geaca de piele cu tinte, pantalonii pana, un tenes zambeste ironic de sub pat asteptandu-l pe cel din coltul camerei, tricoul…nu e tricoul

« Trebuie sa-mi schimb viata »

Cu o miscare agitata apuca o camasa aruncata pe acelasi fotoliu impunator si o arunca pe ea, iese din camera tragand haotic de restul hainelor.

« Ah tu erai de vine, tu mirosi a mosc »

Nu e nimeni, doar ea, privind tematoare in jur, pasind cu grija, se indreapta spre usa

«Minunat, nu trebuie sa dau nici o explicatie si nici nu voi primi una, inca o noapte din care nu-mi amintesc nimic… »



Merge linistita pe strada fara o tinta, probabil se va opri undeva sa bea o cafea, ca doar e dimineata. Cafeneau din colt este perfecta si mmmm miroase asa de bine.
O cafea cu lapte aburind, un croiassant si o masa la geam, ce sa ceri mai mult. Priveste ganditoare la oamenii grabiti de pe strada, toata lumea e pe fuga, e agitata
« Oare de ce nu se opresc macar 5 minute sa admire decorul ? »

Se simte privita. Absolut deloc discreta intoarce privirea lovindu-se de cei mai negri ochi care o fixeaza de cand a intrat pe usa.

Pare plictisit de o tanara domnisoare prea vorbareata pe care de altfel o ignora total. Privirea ii este fixata pe ea. Ii zambeste discret, un zambet complice, aranjandu-si gulerul camasii. Se ridica incet cerandu-si scuze de la partenera lui de « discutie » si vine spre ea.

Ceata, intrebari, haos dilema

« Ne cunoastem »
« Probabil tu nu ma cunosti pe mine. De fapt nici eu nu te cunosc pe tine, dar camasa mea iti sta foarte bine »
****************************

Suna a scenariu de film, suna a poveste, a fantezie, a vis, a ce vrei , doar nu a realitate…pentru ca nu este realitate.
Nimic nu este real.


http://www.youtube.com/watch?v=l5O4Ek-0tlQ&feature=related

Efortul


Chestia asta nici macar nu merita efortul.

Imi pare rau, am zis un lucru si m-am comportat in contradictie. Dar trebuie sa intelegi, nu e totul atat de simplu, nu poate totul sa se rezolve ca prin minune, nu pot face vraji. Da-mi o zi, doua, trei. Lucrurile vor reveni la normal, iti promit, doar ca nu asa de repede cum poate te-am lasat sa crezi.

Da stiu, da te cunosc, da am stiut de la inceput dar asta este. Mereu stiu de la inceput si totusi niciodata nu ma pot abtine. Probabil si eu astept tot o magie, astept sa pocneasca cineva din degete si sa se intample. Evident, nici aici nu se va intampla magia aia.

Prietenii sunt prieteni oricum, asta am spus-o serios, si o sa vezi ca ma tin de cuvant, imediat de trece acel putin timp

Thursday, November 19, 2009

Eyes on fire - oricum nu are rost sa inteleg


Dormi ?
Dormeam, dar acum e dimineata

Nu stiu cine esti tu, dar ai trezit ceva in mintea mea, ai trezit niste amintiri.
Mesajele erau de genul asta, scurte si la obiect…nu avea cum sa fie, doar seamana « stilul ».Dar amintirea s-a trezit déjà. Si fac unele legaturi care mi se par putin bizare.

Mie chiar imi plac ochii aia, de fiecare data cand vad astfel de ochi sunt fascinata. Mi se parea ca e ceva obisnuit, si totusi nu este, vad rar asa ceva. Da, imi plac culorilea astea combinate, imi place cum arata impreuna, imi place raritatea lor, imi place efectul.
Mi-ar placea sa te vad, nu stiu exact de ce, poate tocmai pentru ca e imposobil, poate pentru ca imi e dor, oricum nu are rost sa inteleg.

Se zici ca de ce fugi de aia nu scapi. Mi-am creat o parere fixa despre regele junglei si m-am ferit mereu de el, mi s-a parut mereu antipatic si prea plin de el, prea mandru, prea increzator. Si acum am aceeasi parere, dar cumva se intampla ca, trecand peste partile astea negative, sa aiba un anume charm, sa aiba ceva ce ma fascineaza si reuseste sa ma atraga ca un magnet…Si totusi il dispretuiesc.



Wednesday, November 18, 2009

Now that we have all


A fost odata o dimineata racoroasa de vara. Am fost odata, intr-o dimineata racoroasa de vara, la mare. Atunci a inceput un nou capitol, atunci a inceput totul de acum.

Era o dimineata placuta, dupa o noapte lunga si incinsa. Eram inca active, si eu si ea, vroiam sa mai facem ceva, nu aveam nici o urma de somn. Ne plimbam de colo colo, poate chiar umpic haotic, desi acolo haosul e starea obisnuita.

Soarele incepea sa incalzeasca prea tare, asa ca ne-am retras la umbra, noi doua si micul nazbatios care era cu noi. Am ras, am ras mult, nu ma puteam opri din ras la giumbuslucurile pe care le facea, la nebunii pe care le spunea.

A fost prima data cand i-am vazut. Acolo, in umbra, printre butoaie de bere, sticle de alcool si cafele, acolo pe nisip, acolo unde a inceput totul. Trupurile innegrite de soare, o pereche de ochi caprui si una de ochi verzi, razand si ei de nazbatii, obositi, probabil dupa o noapte la fel de lunga ca si a noastra. I-am vazut atunci, acolo, si nici acum nu am uitat de prima data. Cum iti amintesti uneori lucrurile astea care candva pareau marunte…

Acum ne vedem toti impreuna, mai multi impreuna, si ma gandesc cum a inceput totul, atunci, acolo.
Si ii iubesc pe toti, pe fiecare intr-un fel anume, dar pe nici unul mai putin decat pe celalalt… Ieri as fi zis ca n-am iubit, nu iubesc si nu stiu cum este. Dar iubirea asta este mai puternica decat crezi tu.

Mi-au fost de ajuns cateva minute inainte de somn si o amintire ca sa-mi dau seama de asta


http://www.youtube.com/watch?v=8DRw1a4uNSg&feature=player_embedded



Tu le ai pe ele, eu te am doar pe tine…asta trebuie sa se schimbe

Monday, November 16, 2009

Ceva doar al meu


Am nevoie de ceva numai al meu.

Sunt o persoana egoista, dar in ultima vreme am impartit atata de multe lucruri ca nici mie nu imi vine sa cred, inclusiv lucruri pentru care de obicei imi ies cel mai tare din sarite.
Si totusi am impartit. Nu pentru ca as fi vrut asta, pentru ca nu mi-ar fi pasat, sau pentru ca sunt eu prea darnica, ci pur si simplu pentru ca asa a fost sa fie, pentru ca de unele chestii nu tragi sa le ai pentru ca le poti rupe.

Si am acceptat asta. Eu ! Daca iti vine sa crezi ca eu am putut lasa de o parte simtul proprietatii, eu, care il am atat de adanc in mine…am facut-o. Si poate o sa mai accept, desi nu cred ca mai rezist mult.
Déjà imi e dor de ceva al meu si doar atat. Imi vreau egoismul inapoi, vrea sa AM, eu si doar eu, sa nu mai impart, macar un lucru, macar acel ceva.
Nu vreau tot, nu-mi trebuie tot, doar acel ceva doar al meu, acel ceva unic, acel ceva deosebit doar pentru ca este al meu.

Cat despre cealalta parte, nu-mi pasa. Nu-mi pasa ce crezi tu, nu-mi pasa ce vrei tu. Si chiar daca impart ceva cu tine, tu pentru mine esti nimic, un foarte mic nimic…si sper ca te prinzi de asta fara sa iti spun.


http://www.youtube.com/watch?v=W5WxZNIpszs
Two faced bitches and unique man, these are a few of my favorite things.



Of course I am being ironic


But I still adore unique man

Friday, November 13, 2009

Ceva neobisnuit pentru blogul asta, dar ce mi s-a parut foarte dragutz :D

Un blog cu muulte fundaluri din desene animate

http://animationbackgrounds.blogspot.com/

Umbre de toamna


O seara rece de toamna, inca una din multele care vor urma, si totusi nu atat de rece pe cat ar putea fi. Doar o seara, inca o seara. Centrul orasului, de obicei atat de aglomerat, acum pare destul de pustiu, doar cativa oameni ratacesc in deriva. Ea insa are un scop, are o directie, si merge sigura intr-acolo, cu zgomotele puternice, inconjurata de verde si visand la nimic sau la nimicuri. Vibratiile telefonului ii intrerup sirul gandurilor.

"Unde esti ?"
"Pe drum, acum ajung "
"Asteapta-ma acolo"
"OK"

Se retrage intr-un colt, in plina strada luminata acolo e mai intuneric, e mai comod.
Castile acopera urechile cu acelasi zgomot puternic, mereu la maxim. O vede venind grabita, hotarata, dar ceva o opreste.

Nu e nimic, nu ma grabesc nicaieri, am tot timpul din lume

Umbre trec, umbrele alearga in jur.
Totusi o umbra sta, umbra ei asteapta. O alta umbra se apropie. O zareste fara sa ii dea vreo importanta « E doar inca o umbra grabita, ma va ocoli, va merge mai departe »
Dar umbra s-a oprit, umbra sta pe loc pana cand face un gest brusc…si totusi parca il astepta, parca stia ca asa ceva o sa urmeze.

Umbrele se privesc, umbrele discuta, umbrele se saruta, umbrele se imbratiseaza….ea le priveste…
Umbra ei e mica, umbra straina ii spune « Esti mica » iar umbra mica se ridica pe varfuri Umbrele nici nu o baga in seama, parca nici nu ar fi acolo, isi vad in continuare de treaba. Si totusi, totusi nu esti doar o umbra. Te vad, te aud, te simt. Nu, nu esti doar o umbra.
Umbra ta a stiut ca sunt aici si ti-a spus si tie.

Ritualul a luat sfarsit, umbrele isi iau la revedere cu inca un sarut…iar ea isi continua drumul.

Wednesday, November 11, 2009

Obsesie


Tu macar ai de ce sa te agati, tu macar ai un vis, o obsesie, o dorinta, oricum ai vrea sa-i spui. Eu in schimb, parca nu mai am nimic. Nimic palpabil, nimic tangibil, nimic real. Si asta nu ar fi grav, ca treci cumva peste bunurile lumesti, dar parca nu mai am chiar nimic, nici vise, nici dorinte, nici planuri, nici macar obsesii de care sa ma agat.

Realitatea mea se destrama in mii de fire, ca un pulover vechi si agatzat peste tot, imaginatia a luat-o si ea razna, parca s-a tampit, nu ma mai ajuta cu nimic. Vreau sa-mi imaginez ca totul e bine, vreau sa-mi imaginez ca sunt iubita, vreau sa-mi imaginez ca sunt indragostita, vreau sa-mi imaginez o viata perfecta…dar nici asta nu-mi mai reuseste.

Nu vrei tu sa devii noua mea obsesie ? Hai te roog ! Da-mi ceva sa ma bantuie, da-mi un motiv sa nu mai dorm noaptea, da-mi un scop sa ma zvarcolesc intre dorinta si suferinta.

Da-mi ceva, orice ! Acum !
Pana si weekend-ul a devenit neintersant, diminetile ma plictisesc, soarele imi este indiferent.
Hai sa-ti gatesc o cina cu sentimentele mele pierdute in ceatza. Poate nu e felul tau de mancare preferat, dar pun pariu ca o sa-ti placa.

Hai fii tu obsesia mea, hai hai !
Te roooog ! ;;)


Tuesday, November 10, 2009

Pe alt film


Nu-i asa ca iti plac filmele ?
Alea in care totul se termina mereu cu bine, in care toti oamenii devin fericiti, in care el ramane mereu cu ea, in care personajul principal ramane viu, chestiile siropoase si atat de departe de adevar.
Ei bine stiu ca-ti plac, eu insa le urasc.
Ce rost are sa te uiti la ceva ce chipurile reflecta realitatea cand totul e de fapt o minciuna ?
Nu va fi niciodata ca in filme, realitatea e cu mult diferita.

Si ma deprima sa-i vad pe toti fericiti cand eu vad atatea probleme in jur, sa vad cum totul se termina cu bine cand de fapt exista atatea piedici, si cum toti isi ating visul cand in realitate multi se duc fara sa fi ajuns macar aproape de el.

Ma amuza uneori, ma tin captiva, ma sperie, dar pana la sfarsit ajung sa ma enerveze…pentru ca sunt doar minciuni deprimante ce te fac sa speri intr-o viatza mai buna…pe care oricum nu o vei avea niciodata. Sunt niste basme de adormit copii, adaptate la vremuri moderne si aduse mai aproape de viata…dar raman tot basme.
Nu mai visa, incepe sa traiesti, sa te vad atunci ce mai zici.



http://www.youtube.com/watch?v=Yg_rf2d894k&feature=related


Monday, November 9, 2009

Danced with the devils in their beautiful buildings


Uneori iti pasa, alteori nu dai doi bani
Eu perefr sa imi pese, desi sa imi pese inseamna sa pun sentimente intense ce pot duce catre rani, mai mult sau mai putin adanci. Asa ca mie imi pasa, mie imi pasa mereu, mie imi pasa de fiecare data, mie imi pasa de toata lumea.
Si arat ca-mi pasa…dar aratand asta devin vulnerabila. Imi place sa-mi pese, imi place sa o arat, dar nu-mi place sa fiu vulnerabila.

Imi pasa, dar as vrea sa nu arat, sa ascund ce simt, sa arat poate indiferenta, poate neimplicata. Si uite ca-mi iese, rar, dar imi iese, pentru putin timp, dar imi iese.
Si totusi imi pasa. Poate ar trebui sa stii ca imi pasa, poate ar trebui sa vezi asta…sau poate nu.

Ei bine imi pasa !
Simt, ating, savurez, ma enervez, sufar, iubesc, urasc, dansez, TRAIESC !

Vino, ia-ma de mana si hai sa mergem
Priveste asa cum imi place sa te vad privind
Spune-mi ce imi place sa te aud spunand

Dar de unde stii tu ca imi place ?


Thursday, November 5, 2009

Stii seara aia?

Stii seara aia ?
Eu mai stiu cate ceva din ea, imi amintesc bucatele, secvente cand mai clare cand in ceata.
Imi amintesc frigul, nu am cum sa-l uit, m-a ros pe sub toata gramada aia de carpe, mi-a ros piele, mi-a uscat buzele si mi-a deschis apetitul…si apoi imi amintesc ca am uitat cat era de frig sau ca am ignorat total frigul, i-am facut vant cu o esarfa.
Imi amintesc aburii tari in tentativa de incalzire…nu cred ca au functionat dar stiu cat i-am cautat.
Imi amintesc zgomot mult zgomot, niste intrebari si apoi iar frig…si in frig dorinta, pofta…give it to me.

Hai afara
Stai sa-mi iau haina
Da-mi mana
Brrr
Si asta a fost…la naiba in ce hal tremur, e mult prea frig…déjà tremur si mai tare…déjà tremur prea tare. Ah nu, ma misc, ma zdruncin, ma batzai…

Iti e frig ?
Eu nu mai simt frig, dar tine-ma in brate, cred ca e doar o iluzie. si fac un gest nesabuit, un impuls nu stiu cum de ce
Vrei sa intram ?
Da hai ! si in minte, n-am vrut, scuze, nu stiu ce m-a apucat
Stai…………… (ba cred ca am vrut)

Azi am auzit o intrebare pe care n-am mai auzit-o demult si la care nu ma asteptam…la naiba, ce raspund?
Mai termina cu prostiile, inspira, calmeaza-te
E ok, ai, n-ai, ce mai conteaza ce ai sau ce crezi ca ai, e bine asa cum e, e numai bine

Hai sa nu mai dormim, oricum mai e putin si plecam


http://www.youtube.com/watch?v=IUGzY-ihqWc

Wednesday, November 4, 2009

Tine-mi culorile!




Uneori am senzatia ca imi pierd culorile, ca raman doar in alb si negru. E ca si cum mi s-ar strica televizorul, ca si cum ar arunca cineva cu clor pe mine, ca si cum o radiera magica mi-ar sterge nuantele.
Simt cum imi paleste nuanta rozalie din obraji, cum imi piere sclipirea din ochi, cum vorbele mele devin invizibile, cum gandurile ratacesc aiurea in pustiu…si ma simt handicapata, nu mai sunt intreaga, nu sunt eu.
O straina mi-a invadat corpul, o straina alb-negru isi face de cap cu trupul meu de parca as fi o marioneta, o faptura fara suflet m-a posedat, o fiinta fara culori. Si atunci ma aud strigand in gand, urland fara zgomot « Tine-mi culorile ! »

Alb-negru doare. Doare undeva in adancuri, nu la suprafata, nu e durere fizica.
Strang cu pofta din dinti, imi presez buza de jos intre ei si imi doresc sa simt gust metalic, sarat si rosu...dar nu-l simt, nu mai am simturi si nici forta sa musc atat de tare. Si chiar daca as face-o, fara culori nu as simti nimic.
Maine buzele mi se vor intinde si vor pofti lichid, maine buza de jos mi se va crapa de pofta, maine voi savura fiecare picatura din lichidul metalic.Pana atunci, alb-negru ma face sa ma simt un mic nimic.




Tuesday, November 3, 2009

Cum crezi?


Pentru asta sa-si asume creditele a anume domnisoara cu par rosu si rasucit ca de la ea am furat-o. Ea zice ca-s doar minciuni, eu zic sa se prinda lumea unde or fi minciuni.



  • Je Ne Veux Pas Travailler

  • imi place sa gatesc pentru prieteni cu sentimente si multe condimente

  • sunt dependenta de TV, mai putin de net

  • adorm devreme dar nu repede

  • si totusi nu-mi place sa-mi pierd timpul dormind, dar el ma obliga

  • vreau sa fiu Peter Pan

  • trag de varsta mea mai rau ca de guma de mestecat Hubba Bubba

  • imi place junk food-ul dar nu am contact cu el destul de des

  • uneori as vrea sa merg la psihiatru...sau psiholog, sau care e ala de oameni inca sanatosi

  • ador oamenii slabi dar cred ca pe Irina tre s-o hranesc curand sa nu cada pielea de pe oasele ei

  • le iubesc pe Sheeba si pe Mirto

  • candva nu o suportam pe alinatat aia mica, acum mi se pare adorabila

  • uneori am sarit calul (metaforic vorbind)

  • ma imbat prea repede si beau prea des

  • mi s-au uscat buzele de atat de des

  • nu vreau sa mi se termine balsamul de buze care miroase minunat :-s

  • in noptile lungi pana dimineata m-am imbatat cu miros de Amor Amor, acum detin Amor amor

  • mi se face dor de Predator

  • oamenii de pe strada ma cred nebuna, dar eu sunt normala

  • iubesc sa fiu indragostita

  • sufoc

  • uneori prefer sa nu stiu nimic, desi cand aflu sunt ofticata

  • imi place verdele

  • anul asta am fort prima data in Timisoara...si a for minunat :x

  • o sa fiu o mama buna...daca mai apuc asa ceva

  • mai vreau parfum cu miros de capsuni

  • sunt mult mai puternica decat par

  • joc foarte prost fussball si as vrea sa ma lasti sa invat si eu

  • sunt zgarcita si strangatoare

  • ador camera verde si nu m-as mai muta niciodata din ea

  • nu-mi plac vecinii, in general

  • daca as avea bani muuulti as cumpara o casa in care sa locuim cu totii

  • am fost minimalista

  • am avut o relatie de 4 ani jumate pe care am intrerupt-o din plictiseala

  • si inca una de un an pe care am intrerupt-o prea tarziu

  • vreau sa depasesc cele 3 luni fatidice

  • cand eram mica, am fost fan Michael Jackson si Queen

  • mi-as fi dorit 2 copii, un baiat si o fata, in ordinea asta

  • acum m-as multumi cu un copil...punct

  • nu am facut nici un avort...dar cred ca as face

  • mi-e frica de singuratate mai rau decat de moarte

  • nu ma omor dupa fumat

  • imi place sa ma imbrac dragutz dar uneori ma simt aiurea

  • nu pot sa am o "cea mai buna prietena" pentru ca am o sora

  • mi-ar fi placut sa am ochi albastri

  • sunt o bruneta undercover

  • imi place sa sochez cand imi schimb look-ul

  • muzica imi poate schimba starea de spirit...in bine sau in rau

  • n-am mai avut un prieten de varsta mea de mai bine de un an...si nici nu mi-e dor de asta

  • imi place sa ma pisicesc dar nu o pot face cu oricine

  • zambesc prea mult

  • imi place sa zambesc in momente intime, ceea ce uneori descurajeaza

  • mi-ar fi placut sa am un frate

Da' multe mai pot insira, gata ma opresc

Familia care ma?

Am trecut prin multe pana la varsta asta
Ce multe ?
Multe anturaje, multe grupuri de oameni cu care-mi pierdeam timpul, multe grupulete fericite, multe familii unite.
Da, multe familii. Exact asta vad in toate. Poate 5 oameni, poate 10, poate 27 intr-un tren catre Timisoara, totul se rezuma la familii.
Familii, dar nu alea naturale, nu alea pe care nu le poti alege ci alea pe care ti le creezi.
Fuck nu ma, nu prin casatorie, nu rude prin alianta, nu ma urmaresti.
PRIETENI, despre asta e vorba.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit in trecut, ma uit in prezent si asta vad mereu , asta vad peste tot.
Si pana la urma nici macar familiile astea nu ti le alegi tu singur, te cam aleg ele pe tine. Si ca in orice familie pe unul il iubesti mai mult decat pe altul…dar e o familie…si va leaga atat de multe…ne leaga atat de multe.
Imi place familia ta, imi placea familia voastra, iubesc familia noastra, frati, surori, unchi, matusi, mame, tati, nepoti si toate legaturile
Si nu ne pasa de ce zice lumea, nu ne pasa cum se uita ei la noi. Noi avem o familie mare, fericita, unita, noi ne iubim asa cum suntem, asa praf, asa bine, asa rai, asa terminati

Real

Si ce daca realitatea e dura ?
Si ce daca de multe ori doare ?
Si ce daca stoarce totul din tine ?

Crezi ? Gresit ? Nu are cum sa stoarca chiar totul.
Iti ramane stropul ala de visare ce te ridica
Iti ramane lumea ideeala la care speri
Iti raman lucrurile marunte cu semnificatii majore

Realitatea o suporti asa cum este si o indulcesti cu speranta, cu visul, cu uitarea.
N-o sa uiti mereu, are ea grija mereu sa-ti dea cate o palma sa te trezeasca
Dar ce mai conteaza, oricum ea isi vede de cursul ei iar tu de al tau

Let’s drink to this
And to Danielutza

Friday, October 30, 2009

Ai simtit vreodata ca locul tau nu e in corpul tau ? Ca esti cu 91 de centimetri in afara corpului tau ? El a simtit, uneori simt si eu ca locul meu e altundeva.

http://vimeo.com/6913172

Thursday, October 29, 2009

It's kind of fun to do the impossible


Nu vreau nu vreau nu vreau
Nu vreau sa cresc mare
Nu vreau sa ma maturizez
Nu vreau si gata
Vreau sa raman nesabuita
Vreau sa-mi pastrez nebunia
Vreau sa fiu adorabil de inconstienta

Nu am ce face, nu ma pot abtine
Ador copilarismele
Ador alintatul, pisicitul
Ador atentiile adolescentine
Ador privirile galese
Ador mangaierile tandre
Ador tineretea
Asa ca nu vreau, nu pot, nu concep maturizarea

Vreau sa ma joc
Vreau sa petrec
Vreau sa traiesc fiecare secunda
Vreau sa sorb piecare picatura
Vreau sa adulmec fiecare fir de iarba proaspata
Si o fac

Nu-mi refuza dreptul la o viatza traita din plin.

Wednesday, October 28, 2009

Haos


Boom poc, paf, vruum, zzzz, mmrrr, pfoa, bzzz HAOS

Ce e asta ? viata mea. Un haos total cu care m-am obisnuit, o dezordine cum n-am vazut nici in camera celui mai delasator copil.
Nu te-ai astepta la asta de la mine, eu care sunt maniaca cu ordine, cu totul pus la punct, cu totul planificat in amanunt. Si totusi asa e viata mea, total haotica.

Planuri ? Ma intrebi de planuri ?
Pai uite, in seara asta vreau sa ma spal pe cap, maine vreau sa ies pe strazi, in weekend vreau sa merg la o petrecere de Halloween.
Ah pe termen lung ? Pai nu stiu, merg acasa de Craciun, sa vad ce fac de revelion. Mai lung de atata, merg in Vama de 1 Mai, dar pentru asta nu-mi trebuie plan, este déjà un obicei, o traditie.

Ah nici la asta nu te refereai ? La planuri seriose ?
Planuri serioase zici hahaha
Care planuri ? Tu nu auzi cum urla haosul ? Cum crezi tu ca imi pot crea un plan in asa harmalaie ?

Vise ? Dorinte ? Cine are timp sa viseze ? In noptile cu vise imi apare acelasi haos de nedescris, pe care oricum il uit in secunda in care soerele imi intra printre pleoape.

Asa ca nu ma intreba pe mine de viata, nu ma intreba de planuri, de vise de dorinte, nu-mi povesti despre stabilitate. Pentru ca asa de tare m-am obisnuit cu haosul incat a inceput sa-mi fie drag, si nu-mi vine sa-l dau pentru o viata pusa la punct.

Monday, October 26, 2009

Pentru zambetele pierdute


Zambesc, da. Zambesc mult, zambesc des, zambesc colorat…cand e cazul sa zambesc. Ma bucur de fiecare clipa fericita cu un zambet plin.
Dar motivele de bucurie dispar…si cand dispar iau cu ele zambetul adevarat. Raman doar cu o grimasa tampa pe post de zambet, cu un gest fortat de a ridica colturile gurii fara a-mi dori de fapt asta.
Si mi se face dor de zambetul pisicit, de zambetul cuceritor, de zambetul vioi, de toate zambetele pe care le pot produce. Raman doar cu ura pentru grimasa asta idioata, doar cu grijile, doar cu durerile de cap, plictiseala si nervii.
O secunda imi poate rapi un zambet fugitiv, un minut imi poate rapi un zambet vesel, o ora imi poate rapi mai mult, iar o zi imi rapeste déjà prea mult.



Atitudini schimbatoare

Oamenii sunt mai schimbatori decat vremea.
Pe vreme o inteleg, asa este ea, se poate schimba de la o zi la alta, de la o secunda la alta.
Pe oameni insa, se pare ca nu reusesc sa-i citesc.
Nu pot intelege cum starile, atitudinea, se pot schimba intr-o fractiune de secunda, cum de la vesel, vioi, agitat, omul poate brusc sa devina trist, suparat, deprimat, nervos.
Nu imi dau seama ce si cum declanseaza schimbarea asta, cum poate un cuvant, poate o idee abea exprimata sau un gest minor vor declansa intregi furtuni.

As vrea sa pot intelege starile astea schimbatoare, as vrea sa reinveselesc oamenii tristi, sa calmez oamenii nervosi, sa linistesc depresiile.
Dar ce pot eu face, sunt doar un simplu om, un om care poate uneori trece prin aceleasi schimbari enervante.
Dar este enervant cand schimbi abordarea si pare sa fie tot degeaba, tot fara rezultat, pur si simplu nu functioneaza, nu functionez.
Ei bine asta este, nu ma pot impotrivii firii umane, nici in ce ma priveste pe mine, nici cand e vorba de cei din jur. Si daca incercarile esueaza, nu-ti ramane decat sa accepti situatia, sa accepti oamenii asa cum sunt ei, cu bune si cu rele, cu bucurii si tristeti.

http://www.youtube.com/watch?v=imp0BqHBxyQ

Thursday, October 22, 2009

Gestul suprem


Poate un buchet minunat de flori, multicolor, frumos ambalat
Poate o cutie cu bomboanele preferate
Poate un mare diamant
Poate o vorba buna spusa la momentul potrivit
Poate o mangaiere pe crestet
Poate un sarut pasional
Poate un lucru marunt, ce multora li se pare nesemnificativ, dar pentu tine insemna totul
Poate o declaratie cand te astepti cel mai putin
Poate o imbratisare plina de afectiune
Poate o camera ca la spitalul de nebuni
Poate agitatia unu club supra aglomerat
Poate un zambet ce acopera un intreg chip
Poate…poate…poate

Gestul suprem….care e pentru tine gestul suprem ?
Iti dedic tie gestul asta suprem, pentru ca stii despre ce vorbesc
Iti dedic tie gestul suprem pentru ca l-ai facut pentru mine
Iti dedic tie gestul suprem pentru ca, citand-o pe vara, « Combinatiile neasteptate fac viata mai frumoasa »
Iti dedic tie gestul suprem pentru ca am hotarat sa nu spunem niciodata NICIODATA

Si pentru ca fructele explodeaza http://www.youtube.com/watch?v=dSIGLhBQT4M

Wednesday, October 21, 2009

Vreau sa traiesc

Lumea se intreaba de ce imi irosesc viata, de ce o petrec asa cum o fac.
Intrebarea mi se pare absolut fara sens. Nu este destul de evident ?
Daca nu este, atunci sa explic.

Traiesc fiecare secunda care trece din timpul meu, o fructific cat de mult se poate.
Imi scriu viata asa cum o doresc, o traiesc asa cum doresc, fac totul sa se intample si apoi o scriu si aici. Scriu fiecare rand cu sange rosu si fierbinte pe paginile timpului.
Dau povestilor mele forma cea mai placuta, imi creez viata si povestile din ea, eu impreuna cu cei din jurul meu.

Fiecare isi scrie propria poveste cu cate o particica din a mea.

Vreau sa simt fiecare bataie a inimii de parca ar fi prima si ultima in acelasi timp.
Inspir cu pofta fiecare gura de aer, proaspat sau poluat, este aerul meu si nu pot trai fara el.
Trag ultimul fum din ultima tigara din ultimul pachet al altcuiva de parca ar fi a mea.
Mangai cu privirea fiecare chip ce-mi iese in cale iar pe unele le pastrez vesnic in memorie.
Ascult vocile din jur ca pe cele mai placute cantece compuse vreodata.

http://www.youtube.com/watch?v=TtGY4G7II6s

Tuesday, October 20, 2009

Ba imi place, ba nu-mi place


Am spus ca-mi place toamna…cred ca am mintit, cred ca m-am inselat.
Imi place doar tranzitia, imi place sfarsitul verii si inceputul de toamna. Doar perioada aia scurta intre, doar trecerea de la un sezon la altul.

Imi povestea ca ei ii place toamna, de ce ii place toamna, si am fost tentata sa ma las purtata de vantul ei rece, si sa iubesc toamna. M-am oprit totusi la timp, m-a oprit ea singura la timp, ea cu stropii desi de ploaie, ea cu vantul ce-mi ingheata nasul, ea cu temperaturile prea scazute pentru inima mea prea calda.

Nu-mi mai place toamna
Nu-mi place statul in casa
Nu-mi plac norii
Nu-mi place frigul

Si totusi imi place gustul tigarii in aerul toamnei, imi place cum frigul impinge la imbratisari, imi place mirosul amarui al florilor de toamna si mirosul caldurii din casa, imi plac parfumurile ceainariilor si frunzele aramii ce fosnesc sub pasii obositi.

Ia-ma de mana Toamna, ia-ma si hai sa alergam prin parc, sa rascolim frunzele, sa sarim in baltoci, sa dansam greoi in ploaie, sub straturile grele de haine.


Monday, October 19, 2009

Minciuni albe

Ce crezi despre minciunile albe ?
Minciunile alea mici, alea nevinovate, alea menite eventual sa te protejeze de adevar, adevarul ascuns sub o masca placuta
Cat de rele sunt oare minciunile astea albe ?
Pe cine apara de fapt ?
Pe cine si de ce anume ?

De multe ori prefer minciunile albe in locul adevarului
Uneori insa prefer un adevar sous cu blandete, macar stii exact situatia si poti sa o iei in mai multe forme, din mai multe puncte de vedere.
Poti alege, si asta cantareste greu

Si totusi, uneori adevarul te poate face sa suferi prea tare
Ma uit la persoane care stiu adevarul si care sunt torturate incet
Ma uit si la persoanele care traiesc in micul lor univers plin de fericire, fiind protejate de minciunile albe.
Si uitandu-ma ma intreb cum ar fi mai bine.
Uneori as prefera sa traiesc fericita in necunostinta de cauza, alteori insa ma bucur enorm ca stiu adevarurile inca de la inceput.
Si uneori ignor adevarurile…


http://www.youtube.com/watch?v=YePGjdxjXdg&feature=related

Raze de soare


Opreste-te sa mirosi florile
Stai in stropii marunti de ploaie
Asculta vantul
Adulmeca aerul incarcat
Admira norii incarcati

Soarele straluceste mai placut in alta parte…pacat ca straluceste doar o zi
Nu-i nimic, o sa aduc eu maine o raza
Si daca mai astepti putin, am putea aduce fiecare cate o raza, si sa ne cream propriul soare care va lumina cel mai puternic.

« Te iubesc…Eu va iubesc pe voi toti, ca sunteti prietenii mei »
« Eu nu stiu cum poti sa fii acum si mai simpatica decat esti de obicei »
Cuvant cu cuvant sau nu, mai degraba idee cu idee, si uite asa se aduna razele

Vara in mijloc de toamna friguroasa, caldura desi afara crapa pietrele, o esarfa tine mai cald decat 3 haine iar prietenii la gramada fac cat 2 veri adunate.



Thursday, October 15, 2009

Vom trai

Si ce daca ieri eram micul negru pe plantatie...azi am evadat
Azi am vazut soarele de dimineata luminandu-mi camera si m-am incalzit...doar cu gandul la soare ca de caldura ducem lipsa
Si ce daca ieri doar visam, azi sunt cu un pas mai aproape iar maine voi trai
Si ce daca ieri eram singura, azi te-am cunoscut iar maine ne vom tine de mana

Vom alerga pe campuri verzi
Vom dansa in ploaia rece
Ne vom juca in frunze uscate
Ne vom imbratisa si vom visa...si vom trai

Pasii nostrii se vor opri pentru cateva clipe iar timpul ii va urma pe loc

Tuesday, October 13, 2009

Ne vedem la capat !


Incet incet parca lucrurile incep sa prinde forma
Dar incet
Si relativ nesigur
O forma neclara
Da sigur, de parca ar putea cumva sa ia o forma clara

Ce culoare au coarnele in alt oras ?
Ce gust are apa de acolo ?
Cum miroase aerul lor ?
Vantul bate mai tare ?
Oamenii vorbesc mai incet ?

Hai sa ne facem draguti
Sa ne purtam zambetele cu mandrie
Sa ne punem hainele de scandal
Sa ne luam energia la pachet
Sa ne luam si pe noi, doar nu uitam exact asta
Si pornim la drum

Ciau !

Ne vedem la capat !


Monday, October 12, 2009

Realitatea e un scenariu


Nu cred ca voi reusi vreodata sa inteleg chestia asta.
Este asa, ai impresia ca toate incep sa se lege, ca in sfarsit vei primi pauza aia meritata si atat de asteptata, gura aia de aer proaspat. Si ai senzatia ca o poti atinge déjà cu mana, ca a venit momentul tau…dar e doar o impresie, la naiba.

De ce doar o impresie ?
Pentru cine a inventat realitatea a facut-o dura si cruda.
Pentru ca atunci cand crezi ca totul va fi bine apare o problema.
Si daca apare o problema mai apare inca unca, si inca una, si tot asa se tzin lantz.
Blestemat lantz care trage realitatea.

Si atunci ce faci ?
Vroiai liniste, vroiai pace, vroiai sa fie bine.
Tocmai cand vrei sa te relaxezi, sa stai fara griji, atunci vin grijile dupa tine.
Parca ma si vad…o cladire parasita, nici un geam la locul lui, cimentul rece, cateva carpe sa tzina de cald si noi zacand acolo. Da, e totusi ceva cald acolo, dar ne va tine asta ? Ne va lua asta grijile de pe umeri ?
Intr-un decor de film de groaza, un grup vesel de ratcitzi…mai departe se descurca scenaristul sa ne aleaga povestea.

Friday, October 9, 2009

si o lume isi poate inchide usile


Urasc cand lucrurile se schimba
Cand de la o zi la alta vezi diferente
Si evident nu ma refer in bine
Cand oamenii isi schimba tonul, atitudinea, sentimentele
Cand ceva iti da realitatea peste cap, un cuvant, un gest, o atingere, o tacere

De ce se schimba oamenii de la o zi la alta ?
Sau…se schimba ?
Mai degraba au fost asa de la inceput, dar s-au ascuns bine
Poate au fost asa de la inceput dar nu ai vazut tu ce trebuia sa vezi
Sa fi fost dorinta de a vedea totul roz cea care te-a orbit ?
Rozul are totusi prea multe nuantze

E de ajuns un singur cuvant
E de ajuns un singur gest
E de ajuns un singur om

… si o lume isi poate inchide usile

Wednesday, October 7, 2009

Poata vara



Poate ca a trecut ceva timp de atunci, poate a trecut mult, poate a trecut putin.

Poate vantul ti-a suflat prin par soptindu-ti vorbe dulci
Poate soarele ti-a mangaiat chipul ca atingerea unor maini moi
Poate valurile ti-au susurat cantece de leagan
Poate umbra unui copac ti-a intunecat chipul pentru cateva clipe
Poate pescarusii ti-au tinut companie amintindu-ti lucruri placute
Poate aerul cald ti-a taiat din agerime
Poate o ploaie scurta te-a inviorat
Poate o inghetata cremoasa te-a dus printre nori
Poate pamantul tare te-a purtat spre realitate

Poate un suflet cald l-a inmuiat pe al tau
Poate un zambet strengar te-a fascinat
Poate o voce blanda ti-a furat mintile
Poate pielea innegrita de soare ti-a intunecat privirea

Poate a trecut ceva timp de atunci, sau poate s-a oprit in loc


Tuesday, October 6, 2009

Vreau...doar


Vreau sa ma pierd
Sa ma pierd si sa ma pierzi
Sa ma pierd si sa nu mai fiu gasita de nimeni
A sosit momentul ala in care am nevoie de o pauza…o pauza de mine…o pauza de toate
Vreau sa ma dezlipesc de corp, ca un duh, sa zbor deasupra tuturor, sa-mi privesc corpul de sus…sa-l manuiesc ca o papusa pe sfori
Vreau ca eu sa ies din mine
Vreau ca eu sa fiu straina de mine, de tine, de voi

…doar pana maine
…doar ca sa-mi fie dor
…doar ca sa-mi dau seama cat de mult inseamna totul

Monday, October 5, 2009

Fum in vant


Iti mai amintesti ultima tigara ?Iti amintesti ultimul fum?

Ei cum n-a fost ultima ?
Ultima din pachet ?
Ultima care ti-a ramas, nu ultima pe care o mai fumezi.
Ultima din pachet, cea pe care o refuzam mereu.
Cea pe care altcineva si-o dorea mai mult
Ultimul fum pentru cineva

Ultima tigara face cat tot pachetul
Ultima tigara este cea care conteaza
Ultima tigara va fi mereu ultima
Dar ultima tigara poate la fel de bine sa fie prima

Si ultima tigara, cea pe care mereu o refuzam, a devenit cea dintai pe care am acceptat-o
Si ultima tigara a devenit prima, si pachetul gol s-a umplut instantaneu
Si am rapit o speranta la fumul dulce

Nu, nu eu am…eu nu am rapit nimic…nu-mi asum nici o responsabilitate
Sa care greul cine l-a vrut
Sa duca in spate povara cel ce-a desfacut pachetul



http://www.youtube.com/watch?v=-ekPuBLeIhE&feature=related



Friday, October 2, 2009

Egoismul si prietenia


Iubirea, dragostea, fericirea, prietenia, pana si egoismul sunt atat de strans legate.
Sunt egoista, mi s-a spus, sau cel putin am emanat ceva egoism prin niste vorbe. Sa pun prietenii inaintea mea mi s-a spus. Dar nu pot face asta, pentru ca inaintea prietenilor mei pune nevoia mea egoista de a-i avea langa mine.
Si ce e prietenia ? Ce din prietenie te face atat de fericit ? Ce te face sa-ti iubesti prietenii ?


Prietenia e un inel de lut de care te-ai indragostit la prima vedere si pe care n-ai vrut sa-l lasi sa cedeze la prima crapatura
Prietenia este un pierce de 1,6 care sa-l inlocuiasca pe cel de 1,2
Prietenia sta comoda, ca un duh din lampa, doar ca ea salasluieste intr-un ibric de inox plin cu « ceai » de prune
Prietenia poarta colanti colorati si ti-i imprumuta si tie
Prietenia e ca un inel cu gargarita
Prietenia se ascunde printre miejii de seminte
Prietenia joaca fusball
Prietenia isi pierde vremea pe borduri reci
Prietenia bea cu noi o bere si imparte tigari
Prietenia poarta un ceas de buzunar care nu merge pentru a opri timpul in loc
Prietenia sta intr-un flash plin si un expander
Prietenia se plimba din oras in oras
Prietenia iubeste marea
Prietenia merge la Animest
Prietenia pofteste la visinata
Prietenia sta cu tine la cina « in familie »
Prietenia latra la statui
Prietenia lucreaza intr-o bodega
Prietenia uneori dispare doar ca sa te faca sa-ti fie dor de ea
Prietenia scrie bloguri



Wednesday, September 30, 2009

Mad as a hatter

Poate ca ai avut tu dreptate, sau poate nu. Poate am avut eu dreptate, desi ma insel. Oricum nu voi recunoaste, niciodata n-o fac.
Nu are importanta, cui i-ar pasa. Poate doar noua, dar lumea nu observa.
Si oricum suntem nebuni ca niste palarieri.
Si oricum avem fiecare lumea lui minunata.
Si oricum fiecare este personajul principal in povestea lui, iar tu esti mereu secundul.

Dar nu-i asa ca ar fi mai placut totul in doi?
Sau...poate nu?

"Why is a raven like a writing desk?"

Cui ii pasa?

You're terribly late, you know...naughty!

Tuesday, September 29, 2009

Don't 'face' reality, let it be the place from which you leap


Don't 'face' reality, let it be the place from which you leap


Seara se lasa ince si sigur.
Afara este racoare, suntem in plina toamna si incet incet si-a intrat si ea in drepturi.
Vantul adie, deocamdata nu e cel mai rece, dar e destul cat sa-ti inghete varfurile degetelor.
Inca se mai aud greierii pe langa fereastra, inca mai au putere sa cante, nu au inghetat de tot.

In casa e caldut si comod.
Cateva lumanari licaresc in intuneric.
E placut, e acasa, e in siguranta.
Cana de ceai abureste in fatza si emana un miros placut de fructe.
Ecranul adauga un plus de lumina, imagini colorate alearga in fata ochilor incantand privirile.

Sub patura e mai bine.
Lasi capul intr-o parte, lasi oboseala sa puna stapanire pe tine.
Ochii iti sunt grei si te chinui sa tii pasul cu ei.
Degetele ti se joaca bland prin parul incalci
Simti cum iti mangaie usor obrazul
Buzele calde iti saruta fruntea
Grijulie, te cocolosete, trage patura bine peste tine
Sub paturi sunteti in siguranta

O voce domoala iti sopteste cel mai dulce « Noapte buna »
Adormi
Si dormi atata de bine
Visele placute te insotesc toata noaptea
Frigul nu va atinge
Ai somnul cel mai lin stiind ca in zori aceeasi voce domoala iti va sopti la fel de dulce « Buna dimineata »


Monday, September 28, 2009

Fara sens

Devreme in noapte…orasul e mult prea linistit…parca ceva rau se anunta…

Tarziu in noapte…orasul a amutit…strazile sunt pustii…

Asta nu este orasul meu…nu il recunosc…

Strig…heeeiii…heeeeiii inapoi…ecoul sec si prea lung…

Nu tu motoare…nu tu forfota…nu stiu unde ma aflu…

M-am pierdut…m-am ratacit…si totusi cunosc strada asta atat de bine…

Fiecare fir de praf…fiecare crapatura in asfalt…fiecare piatra…


Un balon colorat…pluteste usor, din ce in ce mai sus….si poc
Inca un balon…
Si inca un balon…
O multitudine de baloane colorate se ridica spre luna plina
Cosmarul meu pare sa se fi terminat
Cu fiecare balon spart aud un nou sunet, o noua voce, un nou zumzet, forfota orasului
Acum recunosc fiecare colt, fiecare rasuflare prafuita, fiecare atingere a vantului
Am deschis ochii si sunt acasa.


Friday, September 25, 2009

Alerg

Alerg din ce in ce mai repede

Alerg si este intuneric, este bezna

Alerg si din cand in cand o raza slaba de luna imi atinge obrajii printre copaci

Alerg si frunzele aproape uscate imi biciuiesc fata

Alerg si aud sunete sinistre in jur

Alerg spre mijlocul unei paduri intunecate

Alerg si nu ma pot opri din alergat

Alerg si tot nu mai ajung

Alerg si nu stiu incotro ma indrept

Alerg cu hainele rupte, cu genunchii zdreliti, cu corpul zgariat, cu fatza innegrita

Alerg spre lumina

Alerg si nu ma voi opri

Decat acolo



Thursday, September 24, 2009

Sunt speciala


Normal ca sunt speciala, cu totii suntem.
Fiecare este unic si special in felul sau.
Dar acum nu vorbesc de tine, nu vorbesc de voi, acum vorbesc de mine.

Sunt speciala pentru ca am un zambet larg.
Sunt speciala pentru ca gatesc dragoste.
Sunt speciala pentru ca traiesc intens.
Sunt speciala pentru ca iubesc oamenii deosebiti.
Sunt speciala pentru ca stiu sa fiu cu adevarat trista. Sunt speciala pentru ca, uneori, vrei sa ma iubesti, dar nu poti.
Sunt speciala pentru ca imi traiesc viata.
Sunt speciala pentru ca cunosc si recunosc oamenii.
Sunt speciala pentru ca stiu sa port de grija altora.
Sunt speciala pentru ca totusi sunt egoista cand e cazul.
Sunt speciala pentru ca sunt un Peter Pan.
Sunt speciala pentru ca stiu ca fericirea dureaza cat o punga de Cini Minies.
Sunt speciala pentru ca imi place cafeaua fara gust de cafea.
Sunt speciala pentru ca pot creea o atmosfera calduroasa.
Sunt speciala pentru ca pot sa plang, sa rad, sa iubesc profund fara sa urasc.
Sunt speciala pentru ca iubesc neconditionat.
Sunt speciala pentru ca sunt fixista.
Sunt speciala pentru ca aici ma poti cunoaste cu adevarat, cu totul.
Sunt speciala pentru ca nu imi pot pierde latura romantica, oricat as ascunde-o.
Sunt speciala pentru ca imi place sa ma cuibaresc.
Sunt speciala pentru ca nu iti spun cand nu te mai vreau.
Sunt speciala pentru ca imi plac boabele de rodie.
Sunt speciala pentru ca ies din multime.
Sunt speciala pentru ca nu ma ascund dupa vorbe mari.
Sunt speciala pentru ca ma imbat repede.
Sunt speciala pentru ca pot fi amuzanta.
Sunt speciala pentru ca ma tem de ace.



Nu stiu, eu am ramas in pana de idei, desi modestia nu ma caracterizeaza.
Poate mai adaugi tu ceva, poate imi spui tu de ce sunt speciala.


Wednesday, September 23, 2009

Orasul


Iubesc asfaltul plin de gropi si prea prafuit pe care calc in fiecare zi.
Iubesc ciorile ce croncane in Cismigiu.
Iubesc oamenii care se uita ciudat la mine in metrou.
Iubesc haosul zilnic.
Iubesc banca din fatza unui bloc.
Iubesc praful din tzarcul cainilor.
Iubesc iarba pe care zaceam primavara cu un pet de bere in fatza.
Iubesc malul Dambovitei si gangul de la Suburbia.
Iubesc cladirea care candva abea se construia.
Iubesc prima masa pe care am luat-o impreuna.
Iubesc primul « Buna, eu sunt… »
Iubesc garsoniera pe care n-o voi revedea.
Iubesc pireul cu lapte si pastele cu sos alb.
Iubesc mirosul de tutun si bere.
Iubesc mirosul de cauciuc incins.
Iubesc hainele colorate.
Iubesc amintirile.
Iubesc pozele.
Iubesc parul nepieptanat.
Iubesc aceleasi haine pe care le revad.
Iubesc parfumul de capsuni.
Iubesc subsolurile agitate si pline de oameni.
Iubesc mirosul toamnei.
Iubesc latratul cainilor.
Iubesc zgomotul greierilor la sfarsitul verii.
Iubesc camera verde.
Iubesc scaunul pe care-mi petrec foarte mult timp.

Iubesc hotelul parasit pe langa care am trecut de mii de ori.

Iubesc infectul asta de oras, care mi-a adus atatia prieteni, atatea bucurii, atatea distractii, atatea sentimente de toate felurile.
Iubesc orasul asta care mi-a devenit casa.

Dont Worry,Be Happy



Am gustat fericirea.
Am muscat din ea cu pofta, m-am infruptat din ceva ce am poftit mereu.
Am gustat fericirea si a fost atata de dulce.
Iti multumesc pentru fiecare secunda din ea pe care mi-ai oferit-o.
Iti multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna cu adevarat fericirea, ca ai adus stropul ala care lipsea din momentele aproape de extaz.
Nu voi uita asta niciodata, iti voi multumi mereu pentru ca mi-ai aratat-o.
Ma bucur ca am atins in sfarsit fericirea.

Dar imi va fi mereu dor de ea, de fericirea totala.
Acum ca mi-ai aratat fata ei, o vreau mereu.
Acum ca am aflat cum este, voi visa mereu la ea si o voi pofti din ce in ce mai mult.

Mereu mi-am pus aceeasi dorinta, sa fiu fericita.
Acum cand stiu ce este fericirea imi voi punea caeasta dorinta mai des, voi lupta pentru ea, o voi cauta pana ma voi sfarsi.

Fericirea e cand ai prietenii langa tine.
Fericirea e cand nu-ti lipseste nimic.
Fericirea e cand te simti iubit.
Fericirea e cand ai cireasa de pe tort cu tine.
Fericirea nu e cand ai totate avutiile din lume, ci cand esti bogat in prieteni si in sentimente.

Iti multumesc inca o data ca mi-ai aratat fericirea fara sa ma gandesc la consecinte.






Tuesday, September 22, 2009

Eu nu fac greseli, eu experimentez

E bine sa stii...si totusi nu este perfect.
Stii ce va urma...si stii ca nu va fi perfect.
Stii ce a fost...si a fost perfect.

Am face orice pentru clipa aia de fericire, avem senzatia ca merita totul.
Merita...dar asta nu schimba nimic

Stii ce va fi maine?
Esti omul momentului.

E bine sa stii...dar parca nu mai poti profita din plin de clipa aia.

Cumpara-mi niste timp


Cumpara-mi niste timp.
Cumpara-mi un vechi ceas de buzunar, unul care aparent nu merge, dar cu care sa pot manevra timpul.
Imi doresc un ceas cu care sa pot tine timpul in loc sau il pot da inainte cand si cum am chef.
Un ceas ingalbenit de timpul ce a trecut peste el, un ceas ce se poate razbuna pe timpul ce l-a ingalbenit.
Un ceas care se poate intoarce la momentul cand era nou si te poate aduce inapoi in viitor.


Iti promit ca iti voi cumpara acest ceas.
Iti promit ca il voi cauta si va fi al tau.
Iti promit ca timpul va sta la picioarele tale.
Iti promit ca pe tine timpul nu te va ingalbeni niciodata.

Let me down but make me fall


Ma cred puternica, ma cred invincibila, ma cred in stare sa depasesc orice bariera, sa daram orice munte care-mi sta in cale.
Mi se pare ca pot fi destul de precauta pentru ca stiu déjà detaliile problemei…dar oare chiar pot ?
Nu, evident ca nu pot, normal ca nu ma abtin.
Eu, super eu, eu fac fatza cu brio, eu trec peste cu cea mai mare usurinta, eu nu sufar, pe mine nu ma doare, doar pentru ca stiu de la inceput ce ma asteapta…the hell I do.

Poate daca insist cu asta ma voi convinge, poate o sa incep sa ma cred.
Da, poate par, dar nu, nu sunt.
Si s-o ia dracu de precautie ca nu ma ajuta cu nimic.
Si duca-se unde or vrea ele de cunostinte asupra subiectului, ca oricum nu ma ajuta cu nimic.

Macar sa pot pica cu totul asa ar merita caderea.
Lasa-ma jos dar fa-ma sa cad (Let me down but make me fall)

Linia dintre placere si durere este atat de subtire, si atat de repde se sterge.
Dar dau orice pentru placerea maxima, indiferent de ce durere vine dupa.

Aud catve acorduri si mi se umezesc ochii, aud vocea si incerc sa ma abtin…e ok, esti bine, nu s-a intamplat nimic, esti in regula, nu ai nici o rana, ai scapat intreaga din accident.Nu strica fericirea pe termen lung pentru o clipa de frumusete.

Monday, September 21, 2009

Tenesi vechi




Se stie ca femeile sunt dependente de cumparaturi.
Si ce cumpara femeile cel mai des ? Pai as zice ca pantofi. Fie o pereche nou de tenesi ultimul strigat, fie o pereche de pantofiori stralucitori, fie o ghetutza adorabil, dar incaltaminte.

Asa ca...cu ce ar putea o femeie sa compare cel mai usor o relatie ?
Evident cu o pereche de pantofi.
Deci o relatie este ca o pereche de pantofi.

Stii cum este, ii vezi prima data in vitrina si te indragostesti pe loc.
Uita-te doar la ei, sunt exact ce-ti trebuie.
Culoarea e la fix, modelul nici ca se putea mai bine, acum mai ramane sa testezi marimea.

Uneori visul se spulbera aici. Ii probezi si ceva nu este in regula. Poate te strang, poate sunt prea mari, poate pur si sipmlu nu arata bine pe piciorul tau sau ceva te deranjeaza. Asa ca relatia ta cu acea pereche de pantofi se termina aici.

Dar se poate merge mai departe, si imagineaza-ti atunci, noua ta pereche de pantofiori, curati, stralucitori, noi nouti si cat esti de mandra de ei. Adori sa vezi lumea admirandu-i, admirandu-va impreuna.

Dar timpul trece, tu ii porti, cat mai des ii porti, pentru ca sunt inca noi, pentru ca inca sunt la moda, pentru ca nu poti fara.
Dar timpul trece si ceva incepe sa cedeze.
Vai ! O zgarietura ! ceva s-a rupt ! Nuuuu ! Si cosmarul incepe.

Asta este inceputul sfarsitului pantofiorilor noi. Mai devreme sau mai tarziu toti se deterioreaza.
Si daca reusesti sa eviti asta, tot apare ceva.
Poate pur si simplu nu-ti mai vin sau poate s-au demodat…asa ca pantofii ori sunt aruncati la gunoi, cat mai departe de tine, ori, daca sunt norocosi, ii uiti undeva in fundul unui dulap.

Credeai ca povestea s-a terminat aici ?
Ei bine nu. Exista si exceptii, exista si cazuri fericite.
Ai putea sa-i porti totusi inca. Ai putea sa nu-i extenuezi de la inceput si asa, nefiind afectati de timp, ii poti purta periodic, iti pot fi cei mai buni prieteni in zilele ploioase.

Si urmeaza varianta cea mai fericita, varianta in care ti-au placut atat de mult incat chiar nu poti renunta la ei, incat o zgarietura nu te afecteaza, un siret lipsa se poate inlocui, o gaura se poate petici.
Si cand totul pare pierdut, cand reparatiile sunt de prisos…tu tot ii vei purta, tot nu vei renunta la ei.

Eh…n-ai vrea sa fii o pereche perfecta de tenesi purtati pana la epuizare ?
Eu cunosc atat de multe perechi de tenesi rupti incat as vrea sa fiu ca ei.
"Arata-mi tenesii tai ca sa iti spun unde si cum ai petrecut" un alt citat din clasici.

Don’t you just love mornings ?


Mmm…iubesc diminetile.
Am adorat intotdeauna lumina zilei, iubesc soarele incalzindu-mi pielea.

Ochii atat de obositi, rosii, impaienjeniti dupa o noapte lunga imbibata in alcool, fum si transpiratie. Corpul sarat si obosit nu mai vrea sa cooperez dar tu insisti, tragi de el. Bordura era rece, acum déjà s-a incalzit. Nu se zaresete nici urma de nor, a inceput sa se auda un ciripit, un latrat si zumzetul strazii. Undeva in dreapta cineva mormaie intr-una o poveste, in stanga se aude cantecul oboselii pe care, poate in alta ipostaza, l-as injura de mama focului, niste fete se agita zgomotos in jurul nostru.

E dimineata, aprind o tigara dar fumul ei nu mai aluneca la fel de usor. Nu este prima tigara din dimineata asta, ci ultima de seara trecuta.
Printre pleoapele semi deschise zaresc urme de soare.
Imi place mirosul dimineatii. Nu minunatele dimineti de la mare, nu diminetile de acum cativa ani, nu dimineata aia pe care nu o mai tii minte, imi place pur si simplu DIMINEATA.



Friday, September 18, 2009

Taci am zis! (iar zic)



Nu pot sa scriu asta fara sa mentionez ca titlul este un citat dintr-un mare clasic in viata al carui nume nu-l voi mentiona, cine stie il stie.





Nu se poate dom’le, este imposibil. Nu stiu frate sa-mi tin gura, nu stiu sa tac.
Ah nu m-ai auzit ? E ok, nici nu-i nevoie sa ma auzi ca sa stii ca am ceva de zis. Atata timp cat inca pot sa scriu o sa ma tot auzi. Scriu mesaje, scriu povesti, de toate, pana ajunge ideea la tzinta.

Dar totusi, nu m-as putea abtine din cand in cand ? Nu e chiar ok sa lasi vorbele sa-si faca de cap. Dar cand se urca aburii alcoolului in creier s-a terminat, nu ma pot abtine. Nu zic ca n-as fi vrut sa ma pronunt, ci doar ca uneori e mai bine sa taci.

Si eu, aia calculata, aia treaza, aia mereu cu capul pe umeri, dau peste o noapte lunga, peste multe pahare sau peste un lucru enervant si demonul iese sa-si faca de cap…poate ar trebui sa tac din cand in cand, desi tac prea mult.

Stii faza aia cu tigara ?
Imi oferi o tigara iar eu o refuz.
Poate era ultima ta tigara, poate o vroia altcineva mai mult ca mine, poate am si eu un pachet in buzunar, poate poate, asa ca te refuz.
De asta refuz, pentru ca ar putea deranja pe cineva, pentru ca cineva isi doreste mai mult, pentru ca e ultima speranta, ultimul fum.
Fumatorii nu refuza tigara.




http://www.youtube.com/watch?v=coZI8oo2eVw



PS: Futu-i messu si offline-urile pe care nu reusesc sa le vad

Thursday, September 17, 2009

Sweet potatoes


Taraste-ma dimineata devreme din pat ca sa-mi arati cum se joaca pisicile in gradina.
Opreste-ma din munca pentru a-mi povesti o faza amuzanta pe care ai vazut-o azi.
Intrerupe-ma de la un film ca sa ma strangi in brate.
Gadila-ma cand port o discutie prea serioasa.
Cumpara-mi piersici pe care nu le voi atinge niciodata.
Nu-mi oferi niciodata flori, pentru nu vrei sa le vezi ofilindu-se.
Priveste-ma rar ca sa ti se faca dor de mine.
Ciupeste-ma sa simt realitatea.
Zambeste-mi cand sunt trista.
Dormi pe perna mea sa-ti pastrez mirosul.
Vorbeste in timp ce dorm doar pentru ca vrei sa ma vezi nervoasa.
Povesteste-mi despre Bora Bora ca sa-mi doresc sa ajungem acolo impreuna.
Fa-mi cafeaua amara si fara lapte pentru ca te amuza strambaturile mele.

http://www.youtube.com/watch?v=gk8_YGeIZis

Wednesday, September 16, 2009

Don’t you dear tell me the truth, not ever again in your life.
Are you defected?
Don’t you think I would have had the right to be weird, and not you ?
It’s as if that something had happened…but you know what, it hasn’t.
I would have avoided it just for avoiding something like this…funny thing, nothing happened yet here are the consequences.
The consequences of what?
The consequences of nothing I guess.
You are the reliefe I am the burden

Well tough luck, it’s not my choice, it’s all yours so you do what ever you like with it.
But do not forget…about the consequences.

Tuesday, September 15, 2009

Like the wind



Dimineata se simte briza racoroasa de toamna.
Vantul mi s-ar juca prin plete, daca as mai avea asa ceva. Se multumeste totusi sa-mi sopteasca la ureche un « Buna dimineata » destul de rece si sa-mi treaca niste fiori prin corpul cald, proaspat scos din asternuturi.
Apoi soarele isi face iar loc, iar vantul tace. Seara vine si vantul inca tace, dar eu il astept, maine dimineata va reveni.

Bate vantul in existenta mea, bate vantul zi de zi. Eu bat ca vantul, in fiecare dimineata.
Vine si pleaca, uneori e foarte imprevizibil. Uneori nu vine dimineata.
Vantul e ca o naluca, il vezi, il simti, dar nu-l poti atinge.
Azi e aici, maine nu mai este.

Am venit si am plecat.
N-am pierdut nici o secunda si nici nu o voi face vreodata.


Monday, September 14, 2009

Hai sa fim sinceri

Sinceritatea elibereaza sau impovareaza.

Sa fim sinceri, era o mare nepotrivire.

Deci sinceritatea...poate sa doara sau poate sa nu, la fel cum poate sa faca bine sau poate sa nu.
E placut sa te eliberezi fiind sincer, e ca si cum ti s-a luat o piatra de pe suflet.
Dar uneori sinceritatea raneste, sinceritatea te tine treaz si te bantuie.

Sinceritatea nu vine niciodata la timp. Uneori e prea devreme, alteori prea tarziu, dar niciodata nu vine la momentul potrivit...si totusi vine.

Sinceritatea e taioasa, e rece ca un cub de gheata in mijlocul iernii, si in acelasi timp oblojeste rani sau topeste inghetzul.

Hai sa fim sinceri...vrem asta, vrem sa fim sinceri?
Bine, hai sa fim sinceri...care ar fi consecintele? Care sunt consecintele?
A ranit sau a taiat?
A inghetat sau a incalzit?
Hai sa fim sinceri, putem sa fim sinceri?

Sau sa nu ne torturam spunand adevaruri?
Sau sa nu ranim oamenii cu vorbe?
Sau sa evitam consecintele?

Consecintele...iata consecintele...sinceritatea, nu vine niciodata la timp, nu se sincronizeaza.
Consecintele sincronizari...care ar fi fost? Complicatii...
Consecintele sinceritatii care sunt? Complicatii...

Pentru oameni cu complicatii

O noua poveste


Lucrurile se schimba.
Lucrurile se pot schimba brusc, peste noapte.
Lucrurile se pot schimba intr-o fractiune de secunda.

Dar e bine, e in regula, schimbarea e buna.
Schimbarea arunca o lumina noua asupra lucrurilor.
E posibil sa iti fie dor de vechi, dar asta nu te va opri sa imbratisezi schimbarea.

Lucrurile s-au schimbat asa…puf si gata. Uneori e mai bine asa.
Si acum sa intoarcem pagina, sa mergem mai departe, sa scriem povestea vietii.
Acum ce urmeaza ? Ce randuri voi mai insira ? Ce poveste incepe ?
Vrei sa fii personaj in povestea asta ? Oricum eu aleg, nu tu.

Fara greseli, fara iertare.
Doar un nou inceput, doar o noua poveste.
Incepe un nou capitol.