Pielea ta

Pielea ta miroase a mare, pielea ta miroase a apa sarata, pielea ta miroase a ten uscat, pielea ta miroase a nisip fin, pielea ta miroase a vant cald, pielea ta miroase a pene de pescarus.

Pielea ta miroase a nopti bête, pielea ta miroase a dimineti lungi, pielea ta miroase a cort incins, pielea ta miroase a fericire, pielea ta miroase a distractie.
Pielea ta miroase a iubiri de vara, pielea ta miroase a pasiuni toride, pielea ta miroase a zambete largi, pielea ta miroase a uitare, pielea ta miroase a nepasare, pielea ta miroase a extaz.

Pielea ta miroase a libertate, pielea ta miroase a muzica, pielea ta miroase a cuvinte in vant, pielea ta miroase a mine, pielea mea miroase a tine.

http://www.youtube.com/watch?v=zRkGl4J0I94

Oamenii sunt falsi...asa ca zambeste

Oamenii sunt falsi...unii dintre ei.

Desi ar trebui sa ti se para ceva in neregula cand cel mai non-hater om iti spune sa ai grija, tu totusi nu o faci...sau cel putin nu in totalitate. Ca de obicei, astepti sa vezi pe pielea ta, sa te convingi.

Ei bine te-ai convins. Si acum iti stau pe varful limbii gramada de vorbe urate, injurii si blesteme. Dar te abtii, pentru ca asa esti tu. Te limitezi la un zambet sec dar care transmite multe...si daca persoanele vizate nu se prind...ei bine pe asta o poti spune, inseamna ca sunt prea proaste.

Asa ca sa mergem mai departe, doar cu adevaratii prieteni, si sa ne pastram zambetul, fie el sec sau real.

Si cu gandul ca dupa un weekend vin altul...si sa visezi la rasarit, apus si mare

http://www.youtube.com/watch?v=CFdsMbJDrrE

Pana de pescarus

Urasc rasaritul si tocmai cand urasc rasaritul, toata lumea imi arata cat e de fascinata de el. Lasa-ti-ma in pace...urasc rasaritul!!!!

Atatea zile la rand sa il tot vad, de atatea ori sa-mi rada in nas...Nu te suport fraiere!

Cand mi-ar fi placut sa te vad, nu ti-ai aratat razele...acum e prea tarziu.

Rasari tu la mare, dar cel mai frumos apus e in balconul meu.

O pana...o pana schimba povestea. Pana aia de acum 5 saptamani te face sa tremuri iar mie imi face placere...imi plac oamenii incantati, atinsi la maxim cu doar o pana...pana mea...

Lasa-ma in pace, pleace, nu ma mai trage dupa tine peste tot, lasa-ma sa respir, lasa-ma sa fiu incojurata de lume. Nu, nu vreau, nu te vreau doar pe tine langa mine, nu vreau sa ma legi de tine, nu vreau sa fiu doar a ta, nu am nevoie de tine. Lasa-ma sa dorm singura, lasa-ma sa visez, nu ma atinge, nu ma mangaia, nu ma saruta...nu-mi strica visele...

Si totusi soarele inca rasare si inca apune iar pana mea acum e alta

Cerc inchis

Ma invart in cerc...un cerc inchis...din ce in ce mai inchis mi se pare. Dar e bine, imi este bine in cercul meu de siguranta. Singura si de fapt cu toata lumea, cu toti prietenii, cu toti oamenii la care tin, de care imi pasa si care si ei la randul lor tina la mine (imi place mie sa cred).

Dar e bine.
Avem traiul nostru, avem relatiile noastre, unele mai dubioase ca altele.
Dar suntem noi...
Anul trecut scriam ceva frumos tare legat de cercul asta...care a fost totusi deshis si s-a marit. Anul asta...inspiratia nu ma mai ajuta atat de mult...sau poate cercul e deja prea mare.
Te primim si pe tine daca vrei, dar tu poti pleca oricand, si tu, si tu...pe cand noi ramanem aici, in cercul nostru.

Run away

Am fugit…de la un anumit punct am inceput sa fug…si de atunci parca tot fug.
Ma tot ascund de ceva, ma tot feresc de lume, ma tot feresc de mine. Fug de anumite parti ale trecutului si voi fugi mereu de asta.
Odata scapata, odata evadata din inchisoare unor intamplari deloc favorabile, nu m-am mai oprit din alergat.
Si da, de atunci am ridicat gardul, de atunci scutul de protectie nu mai coboara, de atunci ma apar violent de ce ar putea sa fie, de atunci mi-a pierit dramul de curaj pe care il aveam.

Asa ca fucg alerg, daram totul in cale, alerg singura pe campii, peste munti, peste mari, peste deserturi, peste viata, peste lucrurile de care ma tem.
Si dincolo de gardul ala tot sper sa se poata construi ceva la un moment dat…tot sper sa se poata construi increderea si curajul.

Drum liber

Cum ar fi viata daca as lua o decizie pe care un om normal o considera nebuna?
Cum ar fi daca macar odata in viata as fi atata de spontana incat as schimba totul, incat universul ar lua o alta forma pentru mine?
Cum ar fi daca spatiul meu nu mi-ar mai ajunge si as incepe sa explorez zarile?

Desi spontan ar fi mult spus, pentru ca as petrece un timp analizand situatia, facand un oarecare plan. La mine spontaneitatea este planuita.

Si iata-ma, fara nimic altceva decat un rucsac in spate si cu drumul in fata…cu un bagaj de amintiri si pofta de a aduna multe altele.
Drumul ma cheama, dar nu ma simt in stare sa fac asta. Imi este frica de el, asa cum imi este frica de multe alte chestii, elanul imi dispare mai repede decat as vrea, inainte ca planul sa ia forma.
Vino cu mine in lume, hai sa schimbam totul, sa rasturnam lumea cu capul in jos, hai , da-mi curaj, da-mi ceva ce n-am avut niciodata.

http://www.youtube.com/watch?v=35H4-AR010k

Care este rostul rotii?

Trosc, bum pleosc...cine a inventat ma roata aia?
As bea o bere rece si as fuma o tigara pe balconul cel mare si racoros
Furtuna, artificii, insecte, papadii, invazie, explozii...cam tarziu, nu crezi? Asa sunt unii, se trezesc mai greu, mai dupa 2-3 palme se prind de ce se intampla in jur...si totusi raman la parerea mea...Care este rostul?

Timpul este prea scurt si boala asta trece repede, mult prea repede. Uneori nici nu iti dai seama ce te-a lovit decat atunci cand te-ai vindecat.
Dar e asa placut...nu ai cum sa renunti. Astepti mult momentul asta, fix momenul asta si nimic in plus...de s-ar bloca timpul, de s-ar bloca creierele noastre...

Pelerina de ploaie

Uneori lucruile nu merg asa cum vrei...de fapt rareori merg asa cum vrei. Doar ca uneori te lasi mai repede afectat, uneori iti este atinsa coarda cea mai sensibila. Si ai impresia ca totul este prea greu, ca nu vei rezolva asta in veci...si atunci ce faci?
Nu stiu tu ce faci, dar eu am o pelerina de ploaie. O pelerina roz somon, cu buline mari, albastre,cu capse versi...eh hai, nu vezi ca te iau peste picior?

Pelerina se schimba de la un moment la altul, de la o stare la alta, in functie de "gravitatea" situatiei...de data asta pelerina mea este umana...
Pelerina mea stie sa citeasca printre randuri, este vesela, m-ar bine dispune cu o vorba, rade mult, coloreaza frumos...si habar n-are ca in momentul asta este pelerina mea de ploaie.

Ah iata-te...tocmai cand vorbeam despre tine...de fiecare data observ asta...lucrurile frumoase le uiti greu si iti atrag mereu privirea.

Cum ar fi fost daca pe ploaia asta aveam pelerina la mine? Simplu, n-ar fi plouat deloc si cortul ar fi uscat...dar ce ar fi viata fara ploaie. A fost totusi acolo pentru suport psihic, a fost acolo pentru amintiri frumoase, a fost acolo pentru echilibru...pelerina mea roz somon, cu buline mari, albastre,cu capse versi...

Inca o poveste haotica

Hai sa vedem ce am realizat pana acum, cu ce ne-am ales.

Am avut asa...o sclipire intr-o seara innorata...reciproca sclipirea...interesant, nu e rau...dupa atata timp sa zicem ca era si cazul sa se intample ceva.
Doua nopti de petrecere, picioare obosite, prieteni vechi si prieteni noi si evident la fel de multe poze...poze...poze...Ah, mai ai cumva si alte poze in afara de astea?
Ei bine nu aveam, dar e in regula, vad asa un contur vag...eh vag, nu o mai da de gard ca ai vazut de la primul cuvant...si ce-ti mai place...ehe ce-ti mai place sa vezi asta

Gesturi impulsive, mai mult sau mai putin, haos, multa vorbarie, iar haos...doar cunosti bine haosul, haosul e viata ta.

Dar stii...nu trebuie sa iei lucrurile de-a gata, trebuie sa pui si tu ceva nu doar sa primesti, sa faci un compromis, sa schimbi o parere...asta e viata. Pana si haosul se poate organiza intr-un fel.

Iti amintesti cand spuneai ca nu o sa faci asa nicodata, ca si tu ai exagerat dar asta te-a speriat?
Pai daca nu iti amintesti tu, iti amintesc eu....ca o iei pe aratura. Da-ti doua palme si revino-ti. Joaca joaca, teste teste, dar hai cu capul ala pe umeri.

Da, cum iar ti-ai pierdut capul, cineva trebuie sa alerge dupa el si sa ti-l puna la loc. Acum te descurci cu ce ai, repari ce ai stricat (daca e cazul) si iar mai inveti o lectie.

Am chef de o plimbare pe racoare si de multa vorbarie

Marea este geloasa

Marea este geloasa pentru ca stau in bratele tale si nu ale ei
Marea este geloasa ca sarut buzele tale dulci si nu pe ale ei sarate
Marea este geloasa pentru ca iti spun secrete pe care candva i le spuneam doar ei
Marea este geloasa pentru ca iti strang mana intr-a mea mai tare decat am strans-o vreodata pe a ei
Marea este geloasa ca iti soptesc tie cuvinte dulci
Marea este geloasa pentru ca eu sunt geloasa
Marea este geloasa pentru ca nu mai primeste ea toata atentia
Marea este geloasa pentru ca o parasesc pentru a pleca cu tine

It's oh so quiet

Hai sa vedem…ce avem in meniul de azi…

Ei bine, in meniul de azi avem Bjork. Da stiu ca arata bine, ca ea asa si pe dincolo, dar nu e chiar ea subiectul ci un anume cantecel care m-a trimis in anumite locuri prin creier.
Si avem asa…avem linistie, avem calm, avem lacuri adanci si nemiscate, paduri impietrite si singuratate in care te acomodezi, care devine intr-un fel casa ta si parca nu vrei sa o abandonezi, te-ai obisnuit asa. Si e asa bine acolo, dar uneori iti este dor si ce faci?
Cum ce faci? Deschizi usa si iesi afara…

Si afara e haos, afara e galagie, afara totul explodeaza, acolo oamenii sunt grabiti, acolo viata curge in viteza si te ameteste. Te sperii, tresari la orice, incepi sa strigi, sa intri in panica. Aici iti e frica, aici nu esti in siguranta…aici…aici…aici…si apoi incepe sa-ti placa.

Si totul explodeaza, incepe revolta, incepe petrecerea, incepe viata…si totusi…ce rost are?
Cerul cade pe tine, peretii se darama, revolutie, sar sigurantele, diavolul isi face de cap, suna clopotele, urli si tipi, gata ,s-a rupt vraja ….si ce rost are?

Ei bine, are…doar asta are rost, doar asta are farmec, doar asta te aduce la viata, doar asta te completeaza…si atunci nu mai lipseste nimic…

http://www.youtube.com/watch?v=G1A_uSEjTIQ