Tarziu e prea putin spus

Pentru unele lucruri este prea tarziu…este prea tarziu déjà de multa vreme.
Nu mai imi spune asta, nu-mi mai spune nimic, oricum lucrurile nu se vor schimba. Nu este o scuza ca nu le aud direct din gura ta, indirect este acelasi lucru…doar mai las.
Toti am avut sansele noastre, daca nu am profitat de ele asta este. Unii pot fi mai norocosi si sa primeasca a doua sansa, pentru altii insa, e déjà prea tarziu din secunda doi.

Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat. Problema este ca, atunci cand pui un anumit gen de punct, incepi sa vezi toate defectele pentru care pana atunci nu aveai ochi. Si cand defectele alea cresc in numar, sunt evidentiate zilnic, de toata lumea…tarziu e prea putin spus.

Toata lumea are o sansa. Nu o a doua sansa, ci acea prima sansa, cand iti incerci norocul, cand iti fortezi soarta, cand poti dovedi ce ai de dovedit. Totusi, daca te misti prea incet, risti totul…la fel si daca te misti prea repede.

Si pentru cei care au preferat liberatea, pentru cei care ai vrut mai mult timp, pentru cei care nu au luat a doua sansa cand li s-a intins o mana…ei bine, pentru ei tarziu e prea putin spus.

Nu le mai spune, nu imi vor mai spune…si crede-ma, va fi mai bine.
E prea tarziu sa plangi dupa laptele déjà varsat.

Puppy eyes

N-am nevioe de asta, n-am nevoie de tine, nu va vreau pe voi.
Of cand vreodata o sa intelegeti ?
Degeab insisti, insistenta nu face decat sa ma scarbeasca. Bine, poate exagerez, dar in nici un caz nu ma face sa devin interesata.
Si cine v-a zis voua ce ne plac baietii bun ? Poate mami ? Poata surioara ? Poate o prietena ? Invatati sa nu le mai credti, treceti peste nvataturile astea.
Vrei s-o tii in puf, sa te porti frumos, sa fii printul ei pe cal alb ? Ok, ai timp destul pentru asta…dar dupa preludiu, dupa dansul imperecherii, dupa ce reuseti s-o prinzi in plasa. Pana atunci, fii tu baiatul rau, fii tu inacesibil, trezeste-i interesul.

Pana si aici mai e ceva la mijloc…poate chiar nu esti genul ei, opate chiar nu te vede asa. Dar daca joci in continuare rolul de catel, nici macar nu vei afla asta.

De ce te invat asta ? Nu ? Nu te-ai prins inca ? E clar, deschide ochii, ia-ti si o pereche de ochelari si ia lectii de citit printre randuri, de citit printre vorbe…pentru ca mie imi plac vorbele interpretabile.

...si-am uitat

Neah, mie nu-mi pasa, eu nu vorbesc despre asta, nici macar nu ma gandesc la asta.
Uite ca a trecut, trece mereu repede, trece cu un pahar de apa.
Da uite-ma, sunt eu, rad, dansez, cant, asa cum o faceam si inainte.
Prefer sa nu privesc, prefer sa nu vad, prefer sa nu ma gandesc, sa nu-mi amintesc, am uitat pana si cum arati.

Si apoi…apoi deschid ochii si vad, imi las mintea libera si imi amintesc, si vad fiecare gest, fiecare atingere, fiecare privire, mai ales fiecare privire, de la prima pana la ultima.
Nu vreau sa vad, nu vrea sa te privesc in ochi, nu vrea sa vad fata aia nevinovata, fata aia cersetoare si cum se misca a plans buza de jos.

Mainile moi si calde, parca le vad si acum, se intind spre mine si-mi prind fata intre ele…ochii se intalnesc si se privesc lung…ochii se inchid…chipurile se apropie…buzele se ating intr-o explozie de culori, de simtiri, de emotii…si-am uitat.

http://www.youtube.com/watch?v=rKgcKYTStMc&feature=related

Draga Mos Craciun

De ce crezi tu oare ca iti scriu ?
Evident, cu acelasi scop cu care o face toata lumea, ca sa-ti aduc la cunostinta ce cadouri imi doresc.
Mi-as dori sa-mi aduci bucatelele de inima care au zburat in timp si un lipici rezistend care sa le tina impreuna.
Imi mai doresc niste curaj, uneori am mare nevoie de el, atunci cand pune lasitatea stapanire pe mine si nu sunt in stare sa o zic in fata, doar ca sa nu ranesc ceva ce oricum nu poate fi ranit.
Mai departe, as vrea sa pot ierta mai repede, sa pot ierta si uita lucrurile care nu mi-au placut. Oricum mereu o fac, dar imi ia prea mult timp, mai mult decat as vrea eu, mai mult decat ar vrea ceilalti.
Mai imi doresc sa pot trai sentimentele alea profunde la care tanjesc atata, imi doresc sa pic cu totul, sa ma topesc, sa ma treaca fiori si sa simt gadilaturi pe sira spinarii.
Imi mai doresc sa nu mai trec de la o extrema de alta, desi sentimentele sunt la fel de profunde in ambele situatii. Sa nu mai sufoc, in acelasi timp sa nu ajung sa ignor din dorinta de a oferi libertate
Imi doresc…sa stiu ce imi doresc, sa-mi definesc dorintele, sentimentele, planurile.

Scenariu 2

Isi soarbe linistita cafeaua

« E prea amar intunericul »

Nu va intelege niciodata graba oamenilor. Ei ii place sa savureze fiecare clipa, sa profite de orice minut, chiar stand degeaba tot profita de timp, de asta nici nu-i place sa poarte ceas. Are un ceas, dar e un ceas de buzunar, un ceas vechi care nu mai merge de ani buni. Da fapt nici nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Il tine atarnat la gat mereu, acum isi plimba usor mana peste el.

« Timpul nu este niciodata destul »

Chipul ei radiaza sub razele soarelui, si un zambet larg il face sa se lumineze si mai tare. Ceva o face sa se simta bine, o bine dispunde, desi nu stie exact ce. Nu, nu este cafeaua, niciodata nu i-a placut atat de tare. Ar putea sa fie soarele, ar putea sa fie fetita pe care o vede in piata alergand dupa porumbei, ar putea sa fie grupul galagios de tineri de afara.
Astea sunt lucruri care in mod normal o dipsun…si totusi nu este asta.

Mirosul de mosc déjà nu o mai deranjeaza. O deranjeaza insa privirea insistenta.
Ii aude vocea dar nu se poate concentra, mirosul a devenit brusc mai puternic.

« …camasa mea iti sta foarte bine »
« Camsa ta miroase a mosc, nu-mi place »
Rasul lui galagios se rostogoleste puternic, atragand atentia intregii cafenele, dar nu-l intereseaza.

« O vrei inapoi ? »
« Acum ?!? »
« De ce nu ? E a ta, si nu-mi place mirosul de mosc. »

Scenariu

Razele soarelui dansau usor printre crapaturile hubloului. Era prea vechi, prea ruginit sa mai poata face fata, iar razele jucause il lua in ras.
Incet s-au indepartat si au ajuns pana la chipul ei, i-au incalzit usor obrajii, buzele si ochii, care deranjati, se deschideau greoi. Incearca sa ii fereasca cu mana dar caldura incepe sa-i placa, si , in cateva miscari lente pe sub asternuturi, se trezeste.

Miroase a mosc, nu i-a placut niciodata mirosul asta. Ce contrast, soarele o mangaia placut dar mirosul asta ii deranjeaza simturile. Plimba privirea in jur si se pierde in necunoscutul camerei straine. Pe un fotoliu impunator zac hainele ei, aruncate haotic, geaca de piele cu tinte, pantalonii pana, un tenes zambeste ironic de sub pat asteptandu-l pe cel din coltul camerei, tricoul…nu e tricoul

« Trebuie sa-mi schimb viata »

Cu o miscare agitata apuca o camasa aruncata pe acelasi fotoliu impunator si o arunca pe ea, iese din camera tragand haotic de restul hainelor.

« Ah tu erai de vine, tu mirosi a mosc »

Nu e nimeni, doar ea, privind tematoare in jur, pasind cu grija, se indreapta spre usa

«Minunat, nu trebuie sa dau nici o explicatie si nici nu voi primi una, inca o noapte din care nu-mi amintesc nimic… »



Merge linistita pe strada fara o tinta, probabil se va opri undeva sa bea o cafea, ca doar e dimineata. Cafeneau din colt este perfecta si mmmm miroase asa de bine.
O cafea cu lapte aburind, un croiassant si o masa la geam, ce sa ceri mai mult. Priveste ganditoare la oamenii grabiti de pe strada, toata lumea e pe fuga, e agitata
« Oare de ce nu se opresc macar 5 minute sa admire decorul ? »

Se simte privita. Absolut deloc discreta intoarce privirea lovindu-se de cei mai negri ochi care o fixeaza de cand a intrat pe usa.

Pare plictisit de o tanara domnisoare prea vorbareata pe care de altfel o ignora total. Privirea ii este fixata pe ea. Ii zambeste discret, un zambet complice, aranjandu-si gulerul camasii. Se ridica incet cerandu-si scuze de la partenera lui de « discutie » si vine spre ea.

Ceata, intrebari, haos dilema

« Ne cunoastem »
« Probabil tu nu ma cunosti pe mine. De fapt nici eu nu te cunosc pe tine, dar camasa mea iti sta foarte bine »
****************************

Suna a scenariu de film, suna a poveste, a fantezie, a vis, a ce vrei , doar nu a realitate…pentru ca nu este realitate.
Nimic nu este real.

http://www.youtube.com/watch?v=l5O4Ek-0tlQ&feature=related

Efortul

Chestia asta nici macar nu merita efortul.

Imi pare rau, am zis un lucru si m-am comportat in contradictie. Dar trebuie sa intelegi, nu e totul atat de simplu, nu poate totul sa se rezolve ca prin minune, nu pot face vraji. Da-mi o zi, doua, trei. Lucrurile vor reveni la normal, iti promit, doar ca nu asa de repede cum poate te-am lasat sa crezi.

Da stiu, da te cunosc, da am stiut de la inceput dar asta este. Mereu stiu de la inceput si totusi niciodata nu ma pot abtine. Probabil si eu astept tot o magie, astept sa pocneasca cineva din degete si sa se intample. Evident, nici aici nu se va intampla magia aia.

Prietenii sunt prieteni oricum, asta am spus-o serios, si o sa vezi ca ma tin de cuvant, imediat de trece acel putin timp

http://www.youtube.com/watch?v=yAiHve2JZvU