Friday, December 17, 2010

Dragostea si Barbierul din Siberia


Ma uit din cand in cand la filme. Imi plac povestile, desi sincer prefer sa le citesc si sa-mi imaginez, sa creez eu filmul in mintea mea, dar totusi ma uit la filme. Si recent, la sugestia unei prietene, m-am uitat la un film din ’98. Nu stiam nimic despre el, pentru mine era doar un titlu, dar acum Barbierul sin Siberia ma bantuie.

Nu ma impresioneaza usor un film. De obicei uit tot ce am vazut. Daca ma intrebi a doua zi, tin minte prea putin…dar nu si de data asta.

Desi nu e un film nou, este impresionant, atinge unde trebuie. Da, probabil atinge femeile, nu stiu care e reactia unui barbat la un asemena film, dar la noi sigur functioneaza. De ce? Pentru ca este o poveste de dragoste, una dintre cele mai dureroase povesti de dragoste. Si daca vorbele mele nu sunt de ajuns, probabil ajuta sa adaug ca regizorul filmului e rus, actiunea se petrece in rusia si majoritatea actorilor sunt rusi.

Si inca odata mi s-a subliniat ideea ca dragoastea doare. Doare ca dracu. Ca te face sa zambesti o luna ca apoi sa aicce suferi o viata…si nicodata nu trece, nu se vindeca. Este precum cancerul, nu o mai vezi, dar este inca acolo.

Un film care chiar mi-a intaratat toate sentimentele si care m-a facut sa plang…de cel putin 5 ori… :)


http://www.youtube.com/watch?v=1iggZwwhWK0

Thursday, December 16, 2010

What's hidden in an empty box?


Prajitura cu ravas de azi m-a intrebat “What's hidden in an empty box?” si mi-a dat o tema de gandire.
Deci ce se ascunde intr-o cutie goala? Ce as putea ascunde eu intr-o cutie goala? Ce as putea sa pun acolo si sa nu fiu chiar eu?

Intr-o cutie goala mi-as putea ascunde amintirile. Desi ele ar fi de fapt acolo, chiar ar umple cutia, nimeni de fapt nu le-ar vedea. Si ceea ce pentru mine este o cutie neincapatoare, pentru cei din jur ar fi doar inca o cutie goala.

As putea indesa acolo fiecare Craciun care a trecut timp de 28 de ani. As umple cutia cu primele jucarii primite, cu bucatele mamei, cu jocurile copilariei, cu fiecare brad in parte, cu toate rudele pe care le-am avut aproape, si usor as ajunge la amintirile spre maturizare, mesel din ce in ce mai serioase, povestile despre trecut si despre prezent pe care am ajuns sa le inteleg.

As adauga fiecare vara, joaca in nisipul langa care am crescut, prietenii copilariei, primele vacante, calatoriile prin tara cu familia, prietenii adunati in timp, ca mai apoi sa ajung la amintirile departe de casa si la drumurile inapoi catre mare din fiecare dintre aceste veri.

As umple cutia goala cu amintirea fiecarui prieten in parte, fiecarei perosane care a insemnat ceva in drumul lung pana aici, cu toate intamplarile prin care am trecut impreuna, toate nebuniile facute si maturizarea impreuna.

Deci daca m-as uita la o cutie goala as sti ce se ascunde in ea. In cutia mea goala se ascund amintirile, si cutia se umple pe zi ce trece.

Wednesday, December 15, 2010

Eu as fi ochii


Eu as fi ochii…eu te-as suprinde prima data, eu as simti primul fior pentru tine.
Eu as zambi privindu-te si tot eu as varsa prima lacirma pentru tine
Pe mine m-ar atinge tandru buzele tale si mi-ar sterge tristetea
Eu as sti prima ca esti in apropierea mea, eu as vedea cum imi zambesti chemator.
Eu m-as bucura prima de tine, eu as suferi din cauza ta, eu te-as plange si tot eu te-as admira…in privirea mea vei ramane mereu.

Cum te desparti de o poveste?
Nu o faci. Ea va ramane mereu cu tine, desi in timp probabil va pali.
Dar pana atunci, in ochii mei ramane cea mai clara poveste, in ochii mei ramane secretul meu, si doar al meu.


Monday, December 13, 2010

Lucrurile bune sunt dureroase


De ce lucrurile cele mai frumoase dor?
De ce sentimentele adevarate iti sfasie sufletul?
De ce fara sa ajungem la lacrimi nu putem fi fericiti?
De ce, intr-un fel sau altul, ne refuzam dreptul la fericire?

Toata lumea isi doreste un final fericit, dar daca avem asta tot nu suntem multumiti…si doar un drum anevoios ne face sa simtim cu adevart. Doar lacrimile si durerea reusesc sa ne uneasca cu adevarat. Cu cat cineva ne raneste mai tare, cu atat sentimentele noastre devin mai profunde.

Si atunci de ce sa imi doresc lucruri frumoasa, ca mai apoi sa sufar…
Si de ce sa imi doresc sentimente adevarate, cand ele nu fac altceva decat sa sfasie suflete…
Si de ce sa imi doresc fericirea, ca mai apoi sa ajung la lacrimi…
Si de ce totusi imi refuz dreptul la fericire…

Inima opreste-te, nu mai bate, cu cat bati mai tare cu atat mai rau doare


Daca ai fi o parte din mine, care anume ai vrea sa fii?


Tuesday, November 30, 2010

Can you beat this?

Eu departe de mine


M-am saturat de viata asta ieftina, de mediul asta fals, de prefacatorie, de teatru prost. Sunt atat de plictisita…atat de plictisita.
Nu se intampla nimic…totul a inlemnit, totul a ingheta. Si ce daca e aproape iarna…si ce daca lucruri totusi se schimba in jurul meu…totul pare la fel.
Scriu fara sa urmaresc randurile, scriu fara sa urmaresc tastele…scriu uitandu-ma intr-o parte cat mai inedapartata de mine…pentru ca eu sunt departe de mine.

Totul pare nemiscat, ca o padure impietrita din povesti. Nimic nu ma mai misca, nimic nu ma mai impresioneaza. Fac lucurile din instinct, din obisnuinta, nu din placer sau dorinta. Iau masuri doar din monotonie si nevoie, nu pentru ca mi se pare cea mai buna decizie.

Poate ca am nevoie de soarele verii sa ma dezghete….sau poate ca am nevoie doar de tine, cu siguranta tu ai reusi sa faci asta.
Iar am ajuns intr-o dimineata tarzie cu gandul la tine, cu machiajul intins si perna umezita…


Wednesday, November 24, 2010

Exista un loc


Exista un loc unde ploua tot timpul. Exista un loc unde ceata cade peste toti si peste toate. Exista un loc unde oamenii sunt foarte seriosi si tin la eticheta. Exista un loc unde oamenii nu sunt cei mai frumosi. Exista un loc foarte poluat.

Dar exista un loc unde iarba este mereu verde. Exista un loc unde sunt multe parcuri. Exista un loc unde casele sunt mai calduroase si mai primitoare decat vremea de afara. Exista un loc cu oameni veseli si deosebiti. Exista un loc in care ceilalti nu se uita urat la tine doar pentru ca arati altfel.

Exista un loc care, pe cat este de rece pe atat imi pare de romantic.
Exista un loc care pe cat pare de serios pe atat poate fi de distractive.
Exista oameni care pe cat par de duri, pe atat sunt de primitori.
Exista un loc pe care vreau sa-l vad trecand peste toate partile rele.



Tuesday, November 23, 2010

I wish you could fulfill all my wishes


I wish I was a little bit taller
I wish I was a bit different
I wish I had blue eyes
I wish a had natural blond hair
I wish a had lots and lots of tattoos
I wish a had more guts
I wish I was never sad
I wish it was Christmas right now
I wish I was elsewhere
I wish I had the sun in my pocket
I wish I had you
I wish you had me
I wish it was tomorrow
I wish I was free
I wish you could fulfill all my wishes


Monday, November 22, 2010

Imi plac visatorii….care isi implinesc visele…


Oamenii viseaza. Toata lumea viseaza…unii mai mult, altii mai putin, dar cu siguranta toti visam.
Unii viseaza noaptea, altii nu. Unii viseaza ziua, altii nu. Unii inchid ochii pentru a visa, altii o fac cu usurinta cu ochii deschisi.

Cred ca e frumos sa visezi. Te rupi de realitate, plutesti desupra tuturor, calci pe nori, pleci departe intr-o lume doar a ta. Nu poate sa fie prea rau…
Stii totusi ca eu mereu am un “dar” de adugat in orice poveste, nu? Si daca nu o stiai, ai aflat acum.

In regula, viseaza. Viseaza in noaptea asta. Inchide ochii si lasa-te dus de val sau paseste usor cu ochii deschisi dar cu mintea in alta parte.
Dar nu crezi ca ar trebui sa deschizi ochii din cand in cand?
Nu crezi ca ar trebui sa mai privesti si in fata ta, nu doar sa iti imaginezi cum ar putea sa fie?
Nu crezi ca ar fi mai bine sa faci ceva in privinta viselor decat sa le tii inchise acolo atata timp?

Viseaza, nimeni nu te opreste, nimeni nu-ti fura visele. Dar din cand in cand ai putea sa ne faci si noua, pamantenilor, o vizita, sa stim ca esti bine.

Imi plac visatorii….care isi implinesc visele…



Friday, November 19, 2010

Mint pentru ca monotonia doare


Mirosi a trecut.

Mirosi a mucegai, a frunze uscate si a pamant umed. Aduci cu tine norii si furtunile. Imi furi mereu tot ce-I mai frumos si mai de pret. Lasi dezastru in urma ta si nicodata nu te intorci, niciodata nu privesti inapoi.

In urma ta au ramas balti pline de noroi si copaci daramati. Pe unde ai calcat nu mai creste iarba iar frunzele copacilor cad doar cand iti simt rasuflarea. Pamantul ingheata cand il calci si toate vietatile fug cand iti aud pasii.

Dar pe mine cu ce ma incalzeste sa te fac personajul negativ al acestei povesti?

Mint, mint sa ma incalzesc, ma amagesc cu amintirile negre ca sa pot uita de zilele insorite. Intorc capul in alta parte cand vad o raza de soare printre nori…m-am obisnuit sa prefer norii.

Si mint in continuare. Mint ca sunt trista, mint ca m-am deprimat, mint pentru ca prefer tristetea in locul nimicului.

Mint pentru ca monotonia doare.


http://www.youtube.com/watch?v=lwRh3byHoOQ

Lasa-ma


Lasa-ma sa fiu eroina povestii tale
Lasa-ma sa te salvez de monstri
Lasa-ma sa-ti luminez calea
Lasa-ma sa-ti oblojesc ranile
Lasa-ma sa-ti inseninez zilele
Lasa-ma sa-ti spun povesti de adormit copii
Lasa-ma sa-ti plang durerea
Lasa-ma sa-ti arat drumul
Lasa-ma sa-ti arat cum sa fii liber
Lasa-ma sa-ti arat de unde porneste oceanul
Lasa-ma sa-ti arat cum zboara pasarile
Lasa-ma sa-ti arat de ce iese soarele in fiecare zi
Lasa-ma sa te readuc la viata



I will punk you

Wednesday, November 17, 2010

Friday, November 12, 2010

Girl going boy

Jazz de toamna


Ahhh ce zi de toamna.
Seara a fost placuta, un pahar de vin rosu, o pisica, discutii intre fete, pop corn si ciocolata. Dimineata, desi mai devreme decat de obicei, m-am trezit usor si cu placere. Face bine o discutie pe fuga si o plimbare la prima ora in aerul diminetii de toamna.

Si este iar vineri. Pare o zi ca oricare alta…poate pentru ca exact asa este. Iar a venit weekend-ul, relaxare, umplere de timp, distractii lejere sau mai grele.
Cum fuge timpul, cum trece viata…nu-mi dau seama.

Dar e o zi insorita de toamna, este o zi perfecta pentru ascultat jazz…azi am chef de jazz.

La prima vedere ai spune ca nu lipseste nimic, dar eu stiu mai bine. Este doar o zi de toamna, inca o zi din toamna asta…Dar tot am chef de jazz, toamna este perfecta pentru muzica asta.


Wednesday, November 10, 2010

Remember me


Cand crezi ca uitat…cand totul a trecut de atat timp incat crezi ca nu te mai poate afecta in nici un fel…Cand crezi ca amintirea asta nu mai poate trezi nimic in tine…Cand crezi ca s-a dus orice posibilitate sa te mai treaca fiorii gandindu-te la asta…atunci se intampla ceva…ceva care sa-ti aminteasca.

Un chip asemanator, o privire umpic timida, un gest minor pe care doar tu puteai sa-l observe, felul in care isi aprinde tigara…atatea mici asemanari rascolesc trecutul, iti iau mintile si te duc departe cu ele. Si atunci te intrebi “Si daca…?”

Daca s-ar fi intamplat asa?
Daca ai fi trecut si tu prin asta?
Daca el ar fi avut aceeasi poveste?
Daca tu erai in locul ei?
Daca si in viata ta s-ar fi intamplat la fel…atunci cum ar fi fost, ce ai fi facut?

O lacrima calda se prelinge pe obraz in saptele unui ras ironic si te intrebi “Oara soarta poate fi atat de cruda? Cate poate indura un om?”
Si iti este greu sa te detasezi de povestea asta…pentru ca parea sa fie chiar el...


Din fericire asta nu este povestea voastra totusi, asa ca ridica-te, scutura-ti hainele de praf, sterge-ti lacrimile si …priveste-l…



http://www.youtube.com/watch?v=kAFO574-7_w


Tuesday, November 9, 2010

It's time


Poate am nevoie de o schimbare…cine stie? Cine decide?

Cand e timpul sa te maturizezi si cum iti dai seama de asta?

Incep sa simt ca mi-am prelungit tineretea prea mult, poate asta este un semn ca e timpul pentru maturitate…Sa fie oare asta momentul schimbarii majore? Sa fie oare sfarsitul unei etape si inceputul alteia?

Nu stiu exact ce este, nu stiu cum pot defini, dar simt nevoia unei schimbari. Simt nevoia sa fac ceva…altceva de data asta. Cred ca a sosit momentul sa plec mai departe.

Trecutul ma lasa rece, nu incerca sa schimbi asta, caldura nu se mai intoarce.

Prezentul este monoton, s-a asternut cenusiul toamnei peste tot

Viitorul…ei bine viitorul este surpriza, de ce sa nu-l fac sa fie o supriza stralucitoare? De ce sa nu-l fac sa scanteieze? De ce sa nu-l aprind ca pe o flacara?

Viitorul trebuie sa fie pasiune, daruire, maturitate, viitorul trebuie sa aduca un plus, viitorul trebuie sa ma completeze


http://www.youtube.com/watch?v=-1WhcLDEEDQ

Wednesday, November 3, 2010

Cateva zile


Iar suna ceasul…iar deschide ochii incet…iar se misca lent…iar paseste lenes catre inca o zi…



De cateva zile orasul e batuit de o ceata groasa, la fel ca ea
De cateva zile patul este din ce in ce mai rece
De cateva zile ceasul ii infige cutite si sageti de foc in suflet
De cateva zile copila se simte imbatranita
De cateva zile pasarile nu mai canta
De cateva zile nu mai vede drumul
De cateva zile nu se mai simte comod in viata ei
De cateva zile asteapta sa se schimbe ceva, astepata un miracol poate

Dar au trecut atatea zile si totul este la fel, totul e la fel de rece, ceata e la fel de groasa si viata la fel de monotona. In cateva zile nu se schimba nimic


Oamenii nu sunt stanci


Oamenii vin, oamenii pleaca…eu sunt ca o stanca, nu ma misc din loc. Ce rost are plecarea daca ma intorc?
Pai are, doar ca tu acum cauti scuze pentru statornicia ta bolnavicioasa.

Ai o lista cu dorinte, o lista cu lucruri pe care sa le faci, si speri ca avand o lista te vei impulsiona. Si e asa?
E pe naiba…nici 5 lucruri nu ai bifat pe ea ca realizate…dar inca speri

Da…tot speri si tot astepti sa se intample ceva. Fa tu primul pas…dar care ar fi ala? Cine stie care este primul pas catre iesirea din normal, din monotonie?

Unii te-ar sfatui “Ia-ti viata in maine!”.
Ok, o iau, asta este si ideea…dar cum? De unde incep? Cu ce incep?

Poate ar trebui sa plec si eu, poate ar trebui apoi sa ma intorc…macar s-ar intampla ceva…

The last kiss

Thick fog

Tuesday, November 2, 2010

Grown ups


De multe ori am avut senzatia ca nu sunt destul de matura pentru varsta mea.
Da, imi place sa ma prostesc, da imi place inca sa petrec, da am o gramada de prieteni mai tineri decat mine…si totusi nu asta defineste maturitatea.

Si ce te poate face mai bine sa realizezi gradul tau de maturitate? Simplu, imaturitatea celor din jur.
Tocmai am primit o doza de realitate legata de gradul de maturitate al unora.

Da ma distrez, viata mea de weekend inseamna distractii, nopti pierdute, alcool, prieteni nebuni. Dar viata mea in timpul celorlalte 5 zile lucratoare e alta. Atunci sunt responsabila, atunci dorm noptile, pentru a fi apta de o noua zi de munca, atunci imi petrec timpul liber facand chestii casnice.
Si nu…nu toata viata mea e o petrecere fara sfarsit…voi copii treziti-va, lucrati umpic la asta.

Atatia in jurul meu au mintea doar la iesit, la petrecut, la dezmat, nebunii, alcool si alte hobby-uri asemenatoare. Atata timp cat ai in cap si altceva in afara de asta, ai inca sanse sa te maturizezi.

Asta ar fi un inceput...si toata lumea stie ca inceputul e partea mai grea...


Wednesday, October 27, 2010

Just another bad movie


Imi displace total cand oamenii cred ca imi pot hotara viatza, imi pot inluenta actiunile si imi pot impune dorintele lor.
De ce trebuie sa se bage mereu cate cineva?
De ce are fiecare cate o parere pe care simte nevoia nu numai sa si-o exprime ci sa o si impuna altuia?
De ce nu isi vad oamenii de viata lor, de problemele lor, si insista sa le rezolve pe ale altora?

Nu…chiar nu imi place sa mi se spuna ce sa fac. Chiar nu imi place cand cineva forteaza nota pentru a-mi schimba parerile si actiunile. Si cu cat cineva incearca asta mai mult, cu atat mai mult o tin pe a mea. Daca vrei sa ma faci sa evit o greseala, lasa-ma pe mine s-o fac, altfel ma vei impinge mai rau spre ea.

Hei! Oameni! Aveti si voi viata voastra, vede-ti-va de ea!
Nu sunteti regizori in filmul meu ci simpli actori, sunteti regizori doar in filmul vostru.



http://www.youtube.com/watch?v=mdU34tXlbSg


Wednesday, October 20, 2010

Tuesday, October 19, 2010

Scenarii furate


Iata cum se va intampla, iata cum ar trebui sa fie filmul ala despre care tot vorbim.

Va fi o dimineatza mohorata dintr-un weekend, probabil de toamna, innorata si ploioasa. O dimineatza gri, ca totul in jur.
Ea, dupa o noapte lunga de petrecut, cu aspectul ei unic, parul ciufulit si urme sterse de machiaj, ochii obositi dar totusi veseli, se va indrepta spre casa cu pasi repezi. Printre picaturile de ploaie, pri vant, printre oamenii grabiti si decolorati, va razbate totusi zambetul ei.

El, abea trezit, morocanos, deloc incantat de toamna isi va face loc cu greu prin multime. Si azi va trebui sa ajunga la munca, ce moment minunat pentru asta…sambata dimineata.

El, cu o cafea in mana si capul in jos, ea cu zamebteul pe buze
Ea, plutind parca prin multime, el, facandu-si cu greu loc sa treaca
El, morocanos, ea, zambitoare
Ea relaxata, el, grabit.
Ea, el, el , ea, ea, el…poc
Cu o miscare rapida o va cuprinde cu bratul de mijloc si ii va opri caderea. El ii va zambi cuceritor, iar ea va rosti:
“Buna straine”

De aici e povestea lor, de aici ei vor scrie mai departe, pentru orice scenario care se respecta se incheie intr-un astfel de moment.


Monday, October 18, 2010

Just like you said it should be


Tu nu stii ca povestile nu devin realitate?
Tu nu stii ca ce vezi in filme e pura fictiune?
Tu nu stii ca versurile cantecelor sunt doar visele oamenilor?
Tu nu stii ca poeziile sunt doar dorinte neimplinite?

Scenariul tau este la fel de real ca povestile, filmele, cantecele si poeziile, scenariul tau este doar o iluzie, este o aventura de o noapte in lumea viselor, o traire intensa dar total ireala.
Scenariul tau a fost scris déjà de altcineva, tie doar ti-a placut atat de mult incat vrei sa-l faci sa fie al tau. Doar vrei sa joci in filmul altcuiva, sa-ti insusetsi povestea altei personae, sa traiesti alte vise decat ale tale, sa canti un refren auzit la radio.

Tu nu stii ca nu exista perfectiune?
Tu nu stii ca perfectiunea e data de cumulul imperfectiunilor?
Tu nu stii ca esti perfecta?
Tu nu stii ca ea iti iubeste imperfectiunile?


Wednesday, October 13, 2010

Imposibil...incapabil...


Ma uit la poze, privesc chipuri indelung, ascult oamenii, analizez gestural;e si totul pare in van. Nimic. Absolut nimic.
Nici o tresarire, nici un tremor, nici o emotie…am uitat cum se face, am uitat cum se simte…nu reusesc sa reproduce senzatia aia care candva punea stapanire pe mine.

Fara fluturi, fara emotii, fara zambete cu inteles, fara gesture dincolo de cuvinte, fara vorbe imbietoare, fara nimic. Uneori ma simt goala…poate chiar m-am golit, picatura cu picatura, clipa cu clipa. Parca cineva ar fi stors vlaga din mine si a lasat in urma o carcasa incapabila sa mai simta.

Totul sta pe loc, nimic nu mai misca…vreau sa vad norii plutit, frunzele zburand, soarele stralucind, sa aud vantul sugland, sa aud cantecul strazii si sa privesc filmul emotiilor…

Imposibil…incapabil…



Long lost innocence


Iti amintesti fetita care se juca cu papusile? Le facea rochite, le aranja, le machia, le pregatea pentru ceea ce urma sa fie “viata” lor, aventura in care porneau. Mergea la plimbare, isi facea prieteni, era in centrul atentiei…si totul era o joaca inocenta. Citea povesti si visa la printul cu care se va casatori.

Iti amintesti de domnisoara in devenire care incepuse sa complice viata papusilor ei? Hainutele deveneau din ce in ce mai sofisticate si povestile mai complicate.

Dar adolscenta, pe ea ti-o amintesti? La papusi a renuntat déjà de ceva vreme, acum propria ei viata e un tetru de papusi, acum hainutele sunt ale ei, ia singura decizii, face asa cum ii place. E totusi o adolescenta cuminte care inca mai crede in povesti, inca asteapta un Fat Frumos care sa o duca intr-o lume de poveste.

Uite cum toate astea au trecut. Acum o privesti, e o femeie in toata firea. Refuza inca realitatea din cand in cand desi romanele cu cavaleri le-a dat uitarii. Vremea povestilor a apus si, odata cu ea, visele se spulbera unul cate unul.
Privirea ei si-a pierdut inocenta, visele s-au schimbat, acum e cu picioarele pe pamant…viseaza doar uneori la vremea inocentei demult pierdute….si la papusi



http://www.youtube.com/watch?v=WOiRKu5MI7I